Formatul instrucţiunilor

1. Formatul instrucţiunilor • d - direction - direcţia rezultatului operaţiei, şi anume : • d = 0, r/m  r/m [Op] reg (registru) • d = 1, reg  reg [Op] r/m (registru sau memorie) • w - word bit - indică tipul operanzilor, astfel : • w = 0, operand de tip octet; • w = 1, operand de tip cuvânt (2 octeţi); la 386/486 această valoare înseamnă operand de dimensiune completă (16/32 biţi în funcţie de modul de lucru);

4. Există, în principal, şase moduri de adresare: • directă, adresa efectivă (AE) a operandului este reprezentată de deplasamentul conţinut în instrucţiune; • indirectă, AE este într-unul din registrele de bază sau index; • bazată, AE este suma dintre deplasament şi conţinutul unui registru de bază (BX sau BP); • indexată, AE este suma dintre deplasament şi conţinutul unui registru index (SI sau DI); • bazată şi indexată, AE este suma dintre conţinutul a două registre: unul de bază şi unul index; • bazată şi indexată cu deplasament, AE se obţine ca suma a unui registru de bază, unui registru index şi un deplasament; • Alte modurile de adresare: • imediată, operandul este conţinut în instrucţiune; • la registre, operandul se află într-un registru;

5. Pe lângă acestea mai există şi două moduri de adresare speciale : • adresarea şirurilor; • adresarea porturilor de I/O. • Majoritatea instrucţiunilor cu doi operanzi permit fie ca memoria sau un registru să fie un operand, fie un registru sau o constantă, conţinută în instrucţiune, să fie utilizat ca cel de-al doilea operand. • Operaţiile care să aibă ambii operanzi în memorie sunt excluse (cu excepţia operaţiilor pe şiruri şi a operaţiilor cu stiva). • Toate operaţiile cu doi operanzi, cu excepţia înmulţirii, împărţirii şi a operaţiilor pe şiruri, permit ca operandul sursă să apară în instrucţiune ca dată imediată. • Unitatea de execuţie (EU) are acces la operanzii imediaţi şi registre; când ea are nevoie de un operand din memorie transmite la AU offsetul acestuia, şi registrul segment, iar AU determină adresa fizică a operandului, în funcţie de modul de adresare, pe care o transmite către BU.

9. Moduri de adresare - Adresarea directă, nu implică nici un registru, AE este specificată chiar în codul instrucţiunii, prin deplasament. Exemple de instrucţiuni: mov ax, adr_w ; adr_w - adresă operand cuvânt mov adr_w[2], si ; transfer la adresa adr_w + 2

10. - Adresarea indirectă prin registre face referire la memorie prin intermediul registrelor index sau de bază, care vor conţine AE. • LA utilizează pentru adresarea indirectă operatorul index []. Exemple de instrucţiuni: mov ax, [bx] mov bx, [si] • La 286 numai registrele index şi de bază pot fi folosite..

11. - Adresarea bazată determină adresa efectivă adunând conţinutul unui registru de bază cu deplasamentul din instrucţiune. mov ax, depl[bx] mov ax, [depl + bx] mov ax, [bx] + depl]

12. Adresarea indexată este asemănătoare cu cea bazată, întrucât adresa efectivă se obţine tot ca o sumă între un registru, de această dată index SI sau DI, şi deplasamentul din instrucţiune.

13. Adresarea bazată şi indexată utilizează pentru calculul adresei efective două registre, unul de bază şi unul index, şi un deplasament .

14. Exemple de instrucţiuni: mov ax, aw[bx][si] mov ax, depl[bp][di]

15. Adresarea imediată, presupune că operandul se află chiar în instrucţiune - octetul 3, sau octeţii 3-4, dacă operandul are 16 biţi - dacă nu avem deplasament sau octeţii 5 şi respectiv 5-6, dacă instrucţiunea are şi deplasament. Exemple de instrucţiuni: mov ax, 100h add beta [bx][si], 0ce43h mov alfa [bp][di], 0f7h

16. - Adresarea la registre. În acest caz adresa efectiva a operandului este adresa unui registru general, adică operandul este într-un registru Exemple de instrucţiuni: mov ax, si; mov ah, cl; mov ds, bx

17. Adresarea şirurilor. Instrucţiunile pe şiruri nu utilizează modurile anterioare de adresare a memoriei pentru a adresa operanzii şirurilor. Se utilizează, în mod implicit, registrele index pentru a determina adresa efectivă, iar pentru a determina adresa de segment se utilizează registrele segment: ES - pentru şirul destinaţie, şi respectiv DS - pentru şirul sursă (dacă nu este prefixat un alt registru segment pentru sursă). Exemple de instrucţiuni: movs sir_dest, sir_sursa movsb cmpsw

18. - Adresarea porturilor de intrare/ieşire (I/O). - adresarea directă a porturilor, care presupune că adresa portului de I/O se găseşte în instrucţiune, pe 8 biţi, şi deci pot fi adresate porturile din spaţiul de adrese 0-255. Exemple de instrucţiuni: in al, port_octet; citire de port de tip octet in ax, port_cuvant; citire de la port cuvânt out port_oct, al; scriere la port octet out port_cuv, ax; scriere la port cuvânt

19. - adresarea indirectă a porturilor de I/O care se realizează, în mod implicit prin registrul DX, care conţine adresa efectivă a portului (instrucţiunea are un singur octet). În acest mod pot fi adresate toate porturile din spaţiul de I/O: 0 – 65535. Exemple: in al, dx ; citire de la port de tip octet in ax, dx ; citire de la port cuvânt out dx, al ; scriere la port octet out dx, ax ; scriere la port cuvânt

20. Limbajul de asamblare • utilizează simboluri şi expresii simbolice pentru exprimarea codurilor operaţiilor, a adreselor şi a operanzilor; • utilizează comenzi simbolice pentru controlul procesului de asamblare şi gestiunea resurselor calculatorului. • Elementele constitutive ale limbajului de asamblare sunt: • alfabetul; • cuvintele formate cu acest alfabet (identificatori, constante); • propoziţii formate din aceste cuvinte şi alfabet; • Identificatorii sunt secvenţe de lungime 1÷31 caractere alfanumerice şi speciale: ? _ @ $. Nu este permis blancul. • Identificatorii standard: - nume de instrucţiuni: MOV, ADD, SUB, INT etc.; - nume de resurse: AX, BX,.., CS, DS,.., AH, AL etc.; - nume de operatori: MOD, OFFSET, SEG, PTR, TYPE etc.; - pseudoinstrucţiuni pentru asamblor: ASSUME,.MODEL etc.

21. Identificatorii definiţi de utilizator vor fi folosiţi pentru: - nume de variabile, adrese de instrucţiuni, operanzi; - nume proceduri, segmente, macroinstrucţiuni. Definirea constantelor Constantele pot fi numerice sau şiruri de caractere. Constantele întregi, reprezintă numere întregi, ce pot fi utilizate în funcţie de context, pentru: date, adrese, operanzi imediaţi. Constantele pot fi reprezentate în binar, octal, zecimal sau hexazecimal; reprezentarea într-una din aceste baze se specifică printr-una din literele B, Q, D sau H, care urmează constanta: - binar: 01101010B; - octal: 152Q; - zecimal: 106D sau 106; - hexazecimal: 6aH;

22. Pentru a evita confuzia între constantele hexazecimale şi identificatori, întotdeauna o constantă hexazecimală trebuie să înceapă cu o cifră (de ex.: 0abcdH, pentru a nu fi confundată cu identificatorul abcdH). .RADIX < expresie > • Constantele reale sunt reprezentate în virgulă mobilă, prin mantisă şi exponent, în general sub forma: Sm exponent mantisă exponentul numărului e deplasat cu o anumită valoare, în funcţie de tipul reprezentării: • 7fH, pentru formatul pe 32 biţi; • 3ffH, pentru formatul pe 64 biţi; • 3fffH, pentru formatul pe 80 biţi; • exponentul pentru cele trei formate (32, 64 şi 80 biţi) se reprezintă pe 8, 11 şi respectiv 15 biţi; • mantisa este normalizată: 1.00...0 <= mantisa <=1.11...1

23. a) dd 1.0 ; 20 deci Sm = 0; exponent = 0 + 7f (deplasarea); mantisa = 1.00...0; se obţine următoarea reprezentare internă: Sm, exp, mant = 0, 01111111, 00...0 = 3F 80 00 00 H b) dd -1.0 ; -20 deci Sm, exp, mant = 1, 01111111, 00...0 = BF 80 00 00 H c) dd 4.0 ; 22 deci exponent = 2 + 7f = 81H; Sm, exp, mant = 0, 10000001, 00...0 = 40 80 00 00 H d) dd -0.625 ; 2-1 + 2-3 ; deci exponent = -1 + 7f = 7e; mantisa = 1.0100...0; Sm, exp, mant = 1, 01111110, 010...0 = BF 20 00 00 H

24. Un alt tip de constante îl reprezintă constantele zecimale codificate binar (BCD): - zecimal împachetat; - zecimal neîmpachetat (denumit şi format ASCII); În LA aceste constante sunt reprezentate în formatul împachetat, pe 80 biţi, utilizând declaraţia de tip: dt 12345678 pentru care se pot introduce maxim 18 cifre, deoarece octetul cel mai semnificativ conţine, pe primul bit, semnul numărului restul acestui octet (7 biţi) fiind nefolosit. • Constantele exprimate prin şiruri de caractere constau dintr-o succesiune de caractere incluse între ghilimele ("sir caractere"). Dacă în interiorul unui şir de caractere, un subşir trebuie să apară între ghilimele, atunci aceste caractere se dublează: "1 Dec""1918"

25. Propoziţii în limbaj de asamblare • o succesiune de cuvinte şi caractere din alfabetul limbajului de asamblare, construită după anumite reguli sintactice, de lungime maxima 128 caractere, şi care poate fi: - instrucţiune (pp. tradusă în cod maşină); - pseudoinstrucţiune (directivă pentru asamblor, ex. segment, equ, assume, end); comenzi destinate asamblorului, referitoare la: - definiri de constante şi variabile; - rezervări zone de memorie şi iniţializarea lor; - controlul procesului de asamblare; • Sintaxa generală a unei instrucţiuni este: [ etichetă : ] [ mnemonica [ operanzi ] ] [ ; < comentarii > ]

26. Declararea datelor în Limbaj de Asamblare Declararea datelor se realizează cu pseudoinstrucţiuni care asigură: alocarea de memorie pentru date, specificarea tipului datelor şi iniţializarea datelor. Datele pot fi specificate prin nume, expresii sau şiruri de caractere, care se evaluează în procesul de asamblare la constante. Operaţia de alocare şi iniţializare a datelor are loc în procesul de asamblare; datele sunt înscrise în fişierul obiect, de unde vor fi preluate la execuţie. Sintaxa este următoarea: [ nume_variabilă ] tip [ listă_expresii ] [;comentarii] sau [ nume_variabilă ] tip [număr] DUP ([ listă_expresii ]) • db (define byte), dw (define word), dd (define double); • dq (define quadruple), df (define float), dp (define pointer); • dt (define ten bytes); nume_structură

27. a db -100; lit db 'abcde’ ; codurile ASCII : 61h, 62h, 63h, 64h, 65h aw dw -1000 AB dw 'AB' ; va depune la adresa AB: 42h, 41h adrAB dw AB ; se va depune deplasamentul etichetei AB off_AB dw offset AB ; deplasamentul etichetei AB seg_AB dw seg AB; adresa segment de la locatare rez dw ? ; conţinut nedefinit v1 dd 1.0 ; valoare reală definită pe 32 biţi v2 dd 1A2B3C4Dh ; valoare întreagă pe 32 biţi adr_v1 dd v1 ; pointer pentru referirea lui v1 db 100 dup (0) ; multiplicarea valorilor iniţiale db 2 dup (0, 3 dup (1)), 10, 25, 100) dw 100 dup (5 dup (4), 7)