70 likes | 448 Views
Campul magnetic terestru. Suteu Nina Clasa a-x-a B.
E N D
Campul magnetic terestru Suteu Nina Clasa a-x-a B
Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce caracterizează spațiul din vecinătatea unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice în mișcare. Acest câmp vectorial se manifestă prin forțele care acționează asupra unei sarcini electrice în mișcare (forță Lorentz), asupra diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice după caz). Poate fi măsurat cu magnetometrul. Mărimea care măsoară interacțiunea dintre câmp magnetic și un material se numește susceptibilitate magnetică.
Campul magnetic al Pamantului (de asemenea cunoscut ca câmpului geomagnetic) este câmpul care se extinde de la miezul Pamantului până unde întâlneşte vântul solar, un flux de particule energetice care provin de la Soare. Acesta este înclinat la un unghi de 11 grade în raport cu axa de rotaţie. Polul Nord magnetic se deplaseaza, din fericire, destul de încet astfel că busola este utila pentru navigare. La intervale aleatorii (în medie câteva sute de mii de ani) câmpul Pământului se inversează (polul nord magnetic schimba locul cu polul sud magnetic). Unul din straturile atmosferei, ionosfera, care are o grosime de zeci de mii de kilometri, mai este numit si magnetosfera. Această regiune protejeaza Pamantul de razele cosmice care ar putea distruge atmosfera superioară, inclusiv stratul de ozon.Stratul de ozon protejează pământul de radiaţiile ultraviolete nocive.
ImportanţăOamenii au folosit busola pentru identificarea direcţiei inca din secolul al 11-lea şi pentru navigare din secolul al 12-lea.Pământul este în mare parte protejată de vântul solar, un flux de particule care provin de la Soare,de catre campul sau magnetic. Aceste particule ar indeparteaza stratul de ozon, care protejeaza Pamantul de razele ultraviolete nocive.Se considera caplaneta Marte si-a pierdut aproape toata atmosfera deaoarece campul magnetic al acestei planete a disparut in urma raciri nucleului metalic al planetei, astfel astazi Marte este un imens desert inghetat.
Istoric Încă din secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau și încercau să explice proprietățile mineralelor ce conțineau magnetit, tip de mineral găsit în regiunea Magnezia (Thesalia), de unde și numele mineralului. Acul magnetic care „arăta sudul” este menționat pentru prima dată în secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind folosit în China, însă de-abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigație. Unul dintre primii învățați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Marincourt (Petrus Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, în 1269, un tratat remarcabil asupra magneților: Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de Foucaucourt, militem, de magnete. Studiile sale au anticipat folosirea busolei.