MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR

1. MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR • Aparatul respirator dispune de patru sisteme fiziologice de apărare: • tusea, • strănutul, • aparatul mucociliar şi • cel al fagocitelor mononucleare. • aceste sisteme de apărare au rolul de îndepărta corpii străini şi organismele care pătrund în aparatul respirator.

2. Medicatie aparat respirator • MEDICAŢIA BRONHODILATATOARE ŞI ANTIINFLAMATORIE • In general medicamentele care determină dilatarea bronhiilor au şi acţiune antiinflamatorie. • Medicamentele cu acţiune bronhodilatatorie • reduc capacitatea de contracţie a musculaturii netede de la nivelul căilor respiratorii prin: • creşterea adenozin-monofosfatului ciclic - AMPc, • descreşterea guanozin-monofosfatului ciclic - GMPc sau • descreşterea concentraţiei ionilor de calciu.

3. Medicatie aparat respirator • In plus, aceste medicamente datorită capacităţii de a reduce eliberarea mediatorilor celulari ai inflamaţiei (TNFα, IL, interferon) • determină regresarea edemului de la nivelul mucoasei respiratorii şi a semnelor inflamatorii. Medicaţia bronhodilatatoare cuprinde trei clase de substanţe: • antagonişti ai β-receptorilor, • metilxantinele şi • anticolinergicele.

4. Medicatie aparat respirator • Antagonişti ai β-receptorilor • Acţionează ca antagonişti ai constricţiei căilor respiratorii  determinând lipsa de reacţie a acestora la stimuli. • Din categoria antagonişti neselectivi ai β-receptorilor (stimulează atât receptorii β1 cât şi β2) care pot fi utilizaţi atât în bolile acute, cât şi cronice ale aparatului respirator fac parte: • epinefrina, • efedrina şi • izoproterenolul.

5. Medicatie aparat respirator • Pentru obţinerea unui efect rapid se preferă administrarea parenterală a epinefrinei şi izoproterenolului. • acesta din urmă poate fi utilizat şi în bolile cronice respiratorii alături de efedrină, caz în care medicaţia se administrează pe cale orală. • Medicamentele din această categorie produc reacţii adverse manifestate prin hipertensiune sistemică, •  reacţii care pot fi evitate în mare măsură dacă administrarea se realizează sub formă de aerosoli.

6. Medicatie aparat respirator • Din categoria antagoniştilor selectivi ai β-receptorilor există puţine medicamente utilizate în medicina veterinară: • metaproterenolul (derivat al izoproterenolului), • terbutalina, • albuterolul şi • isoetarina (sub formă de aerosoli) •  au fost utilizate ca medicaţie bronhodilatatoare la câine.

7. Medicatie aparat respirator • Derivaţi ai metilxantinei • Teofilina reprezentat medicaţia de bază cu efect bronhodilatator la animale. • Mecanismul de acţiune constă în inhibarea fosfodiesterazei şi creşterea concentraţiei de AMPc. • deoarece nu este hidrosolubilă, teofilina poate fi administrată doar pe cale orală. • în schimb, preparatele care conţin sarea de teofilină poate fi administrată atât pe cale orală, cât şi parenterală. • → spre exemplu, aminofilina conţine 80% teofilină iar oxitrifilina conţine 65%.

8. Medicatie aparat respirator • Metabolizarea teofilinei are loc în ficat prin demetilare, la unele specii rezultând un metabolit activ - teobromina. •  tot în funcţie de specie variază şi rata de metabolizare, eliminare şi timpul de înjumătăţire al teofilinei. • Reacţiile adverse înregistrate în urma administrării de teofilină constau în: • excitarea SNC (tremurături, stare de agitaţie, convulsii), • vomă, • diureză crescută şi • hipertensiune.

9. Medicatie aparat respirator • Anticolinergice • Mecanismul de acţiune al acestor medicamente constă în competiţia cu receptorii acetilcolinei şi muscarinici. • La nivelul aparatului respirator determină: • reducerea senzitivităţii receptorilor la factorii iritativi • şi • antagonizează bronhoconstricţia mediată vagal.

10. Medicatie aparat respirator • Atropina • administrată sub formă de aerosoli, acţionează în special asupra căilor respiratorii centrale, • iar pe cale i.v. şi asupra celor periferice. • Pentu a obţine o bronhodilatare mai bună → atropina poate fi administrată în combinaţie cu antagonişti β-adrenergici sau glucocorticosteroizi. • Efectele secundare care apar în urma administrării de atropină constau în: • tahicardie, • midriază, • tulburări digestive şi • tulburăriurinare.

11. Medicatie aparat respirator • Bromura de ipratropium • este o substanţă sintetică anticolinergică. • nu se absoarbe în cantitate prea mare după administrarea sub forma de aerosoli → motiv pentru care nu determină atât de multe reacţii adverse că atropina. • la câine - efectul obţinut în urma administrării de bromură de ipratropim este de două ori mai puternic decât cel înregistrat după administrarea de atropină. • în plus, nu afectează secreţia de salivă şi rata de transport a aparatului mucociliar.

12. Medicatie aparat respirator • Glicopirolatul • poate fi utilizat ca bronhodilatator la animalele de talie mică. • chiar dacă efectul se instalează mai târziu decât în cazul atropinei  timpul de înjumătăţire este de 4-5 ore, în timp ce la atropină este de maximum 1-2 ore. • în plus reacţiile adverse sunt minime în cazul glicopirolatului.

13. Medicatie aparat respirator • Stabilizatori ai mastocitelor • Cromogilatul • deşi mecanismul de acţiune nu este pe deplin elucidat • se pare că inhibă influxul de calciu în mastocite → astfel încât previne degranularea, eliberarea de histamină şi alţi mediatori ai inflamaţiei.

14. Medicatie aparat respirator • Alte medicamente antiinflamatorii • In cazul inflamaţiei, din celule sunt eliminate leukotrienele care reprezintă mediatorii acestui proces patologic. • In medicină, pentru inhibarea eliminării de leukotriene, respectiv în tratamentul astmului, se utilizează zafurlicast şi zileuton. • Dintre medicamentele antiinflamatorii nesteroide, în prezent este utilizată cel mai frecvent aspirina, deoarece chiar şi în doze relativ mici inhibă ireversibil tromboxanul. •  acesta are un rol important în vasoconstricţia arterelor pulmonare în caz de tromboembolism.

15. Medicatie aparat respirator • ANTITUSIVE • Inainte de administrarea oricărui medicament trebuie identificată cauza care a determinat apariţia tusei. • Cauza cea mai frecventă care determină tusea o constituie bronhoconstricţia. • Medicaţia antitusivă are scopul de a reduce frecvenţa şi severitatea tusei fără a afecta însă mecanismul de apărare al aparatului mucociliar. • In cazul unei tuse productive trebuie evitată medicatia antitusivă.

16. Medicatie aparat respirator • Reflexul de tuse poate fi blocat periferic: • prin facilitarea îndepărtării cauzei iritante, • situaţie în care sunt recomandate medicamente cu efect mucolitic sau expectorant sau • prin blocarea receptorilor periferici  consecinţa fiind efectul bronhodilatator. • Reflexul de tuse poate fi blocat şicentralprin acţiunea medicaţiei asupra centrului tusei din bulb.

17. Medicatie aparat respirator • Antitusive cu acţiune centrală • Din această categorie fac parte substanţele : • narcotice şi • non-narcotice. • Principalele substanţe narcotice care scad senzitivitatea centrului tusei la stimuli sunt: • codeina şi • hidrocodona. • Codeina este cea mai utilizată şi eficientă substanţă din această categorie, cu rol în inhibarea centrală a reflexului de tuse. •  cele două forme de codeină - fosfat şi sulfat, pot fi folosite separat sau în asociere.

18. Medicatie aparat respirator • In comparaţie cu morfina - codeina are acelaşi efect asupra centrului tusei, • dar nu inhibă alţi centrii din SNC şi • nu determină constipaţie atât de gravă. • Efectele secundare care apar în urma utilizării codeinei sunt traduse prin senzaţie de greaţă şi vomă. • Hidrocodonaeste mai frecvent utilizată la câine, deşi are o capacitate mai redusă de inhibare a centrului tusei decât codeina.

19. Medicatie aparat respirator • Din categoria antitusivelor non-narcotice fac parte: • butorfanolul şi • dextrometorfanul. • Butorfanolul • este utilizat mai frecvent pentru efectul analgezic pe care îl induce. • este utilizat ca antitusiv la câine fiind de 100 de ori, respectiv de 4 ori mai potent decât codeina şi morfina.

20. Medicatie aparat respirator • după administrarea s.c.  concentraţia maximă se înregistrează la o oră după administrare → timpul de înjumătăţire este de 1,6 ore → efectul durând mai mult de patru ore. • Efectele secundare care pot să apară în urma administrării de butorfanol constau în: • sedaţie, • senzaţie de greaţă, • diaree uşoară şi • inapetenţă. • tartratul de butorfanol poate fi administrat ca antitusiv central, pe cale orală sau parenterală la câine şi pisică.

21. Medicatie aparat respirator • Dextrometrofanul • este un derivat semi­sintetic al opiumului. • efectul se instalează după aproximativ 30 de minute de la administrarea orală. • este recomandat la animalele de talie mică, inclusiv la pisică, efectul fiind similar cu cel indus de codeină. • Noscapina • este un alcaloid al opiumului cu efect antitusiv similar de cel obţinut în urma administrării de codeină - însă este mai rar recomandată în medicina veterinară.

22. Medicatie aparat respirator Mucolitice Aceste substanţe au rolul de a facilita îndepărtarea secreţiilor de la nivelul aparatului respirator. Acest efect se poate induce prin folosirea substanţelor medicamentoase care stimulează activitatea aparatului mucociliar (antagonişti ai β-receptorilor şi metilxantinele) sau prin medicamente care reduc gradul de vâscozitate al secreţiilor. Reducerea vâscozităţii secreţiilor se poate obţine prin hidratare(apa sterilă sau salină, administrate parenteral sau sub forma de aerosoli) şi creşterea pH-ului (bicarbonat de sodiu).

23. Medicatie aparat respirator • N-acetil-L-cisteina • este una dintre substanţele cele mai utilizate în medicina umană pentru efectul mucolitic pe care îl induce. • după administrarea pe cale orală se absoarbe rapid de la nivelul mucoasei gastro-intestinale  fiind distribuită în ficat, rinichi şi pulmon, unde se şi acumulează. • Efectele secundare, înregistrate în urma administrării orale de acetilcisteină la om, au constat în vomă şi anorexie, fiind contraindicată la pacienţii cu afecţiuni hepatice.

24. Medicatie aparat respirator • Expectorante • Aceste substanţe au rolul de a creşte fluiditatea secreţiilor respiratorii prin diverse mecanisme. • In majoritatea produselor comerciale cu efect expectorant, se regăseşte în compoziţia acestora iodura de potasiu. • Secreţia bronşică poate fi ridicată: • în urma reflexului vagal declanşat prin efectul iritativ al sărurilor de iod la nivelul mucoasei gastrice, • prin stimularea simpaticului sau • prin diverse uleiuri volatile care se elimină parţial pe cale respiratorie.

25. Medicatie aparat respirator • Preparatele expectorante pe bază de iod nu trebuie utilizate: • la animalele cu hipertiroidism, • la cele gestante sau • la vacile şi oile în lactaţie. • Pentru stimularea expectoraţiei se utilizează substanţe derivate din gudronul lemnului: • guaiacol • sau • guaifenezin

26. Medicatie aparat respirator • DECONGESTIONANTE ALE APARATULUI RESPIRATOR • Această medicaţie este indicată în: • sinuzite de natură alergică, virală sau bacteriană, • în suprimarea strănutului sau • a altor complicaţii care pot să apară de la nivel postnazal.

27. Medicatie aparat respirator • Majoritatea datelor referitoare la medicaţia cu efect decongestionant provin din medicina umană → existând două clase majore de substanţe care pot fi utilizate şi în tratamentul animalelor: • antagoniste ale receptorilor histaminici H1 - dimenhidrinat, difenhidramina, clorfeniramina, hidroxizina • simpaticomimetice - efedrina, pseudoefedrina, fenilefrina • Este recomandat ca aceste medicamente să fie utilizate sub formă de soluţii locale  prevenind astfel efectele secundare care ar decurge în urma administrării orale.