7.67k likes | 21.08k Views
Grigore Vieru. şi. cartea Sa de suflet…. … având mereu un suflet de copil.
E N D
Grigore Vieru şi cartea Sa de suflet…
Iată ce ne spune însuşi poetul: “M-am născut în 14 februarie 1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel,într-un sat frumos – Pererîta - aşezat pe malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de păduri… Tatăl meu adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-a pierdut în război. Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa de nimeni decât de noi: de mine şi de sora mai mare Sofia.
“…Cântecul meu de leagăn şi poveştile mele au fost dulcele ţăcănit al maşinii de cusut. Iar cucul copilăriei mele era motorul morii din Miorcani, al cărui melodios cântec mai sună şi astăzi în sufletul meu. Poate că de la ritmul celor două mori muncitoare, care erau maşina de cusut a mamei şi moara, am deprins ritmul poeziei…”
A debutat editorial în 1957, cu o plachetã de versuri pentrucopii,Alarma! A fost una din Bucuriile vieţii sale.
“…atunci în 57, m-am închis în casă şi am stat o zi întreagă cu cartea în faţă, ca şi cu prima dragoste…”
Grigore Vieru - poet al simbolurilor artistice naţionale-scrie poezii despre:
Când eram mic, Mă jucam în cuvinte. Jucam prost – Am pierdut aproape toate cuvintele. N-aveam de la cine lua altele. Tata era luat Şi dus departe. Mama tăcea. Acum încep Să învăţ din nou cuvintele. Vai, la vârsta mea, ce greu e să le-nveţi! Până când spun,mamă îmi creşte feciorul, Până când spun tată îmi albeşte capul. N-am timp de pierdut, mă silesc să le – nvăţ, Măcar pe cele mai sfinte. Încep să fac cântece din numai două cuvinte. Abecedar
Mama Mama ne mângâie, Soarele luceşte. Soarele e unul, Mama una este.
Tata - Măi copile, nu eşti mic, Ţii de mănă pe tătic. - Aşa-l ţin, nu că sunt mic. Dar mi-i drag al meu tătic.
Fratele Bucuraţi-vă, măi prunci, Nu că-aveţi de toate - Bucuraţi-vă atunci Când aveţi un frate. Sora Am o soră mică-mică, Gura ei-o floricică. Ea nu ştie să vorbească, Ştie numai să zâmbească.
Plaiul meu Am o casă printre ramuri,Am un sat întreg de neamuri.Am un codru, o câmpie,Am un grai ce-mi place mie.
Pâinea Pâinică frumoasă, Din cuptor scoasă, Pâiniţă cuminte, Cu faţa fierbinte Ca faţa măicuţei, Ca mâna tăicuţei, Ca soarele verii, C bulgărul ţării!
Cartea Albinele se lasă Pe florile din tei. Se lasă ochii noştri Pe floarea literei. Albina miere dulce Adună de pe flori. Noi strângem ale cărţii Dumnezeieşti comori.
AlbinuţaAlbinuţa zum-zum-zum, A pornit din nou la drum.La o margine de sat Pe-o floare s-a aşezat… Toba ariciului Un arici avea o tobă, Bum-bum-bum, Toată ziua da în tobă, Bum-bum-bum.
La şcoala iepuraşilor Iepuraşilor li-i dată O problemă complicată. Şi în bănci,perechi-perechi, Scriu pe frunze de curechi Ursul Ursul prin pădure umblă, Ursuleţul stă la umbră Şi bea apă din urcior: - Ce căldură!Mor - mor-mor!
Iedul Iedului îi cresc corniţe: Două vârfuri de peniţe. Şi cu ele, ca băieţii, Iscăleşte toţi pereţii. Racul Racul este croitor, Meşter bun şi silitor. Coase fuste la răţuşte, Băsmăluţe la broscuţe.
Sărut vatra şi-al ei nume Care veşnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei fiinţă Şi-a ei rodnică ţărînă Ce-a născut în suferinţă Limba noastră cea română… Limba română
Dumnezeu a fost copil, pentru că numai imaginaţia unui copil supranatural putea să creeze Universul.
La întrebarea: “Care a fost cea mai mare bucurie a vieţii Sale”,Grigore Vieru a răspuns: “ Am avut nu una singură, ci tocmai şase. Mai întîi că scăpasem, peste trei ani, de blestemata boală(de plămâni),din studenţime. Apoi a fost bucuria apariţiei primei mele cărţi Alarma-pentru copii. Apoi naşterea celor doi feciori ai mei-Tudor şi Călin. Apoi vestea conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române. Apoi, propunerea candidaturii mele, de către aceeaşi Academie, la Premiul “Nobel”. ”
Prezentare realizată de: Gîrlea Tatiana Liceul Teoretic ”Orizont”