Gestionarea furiei

1. Gestionarea furiei Comunicarea nonviolentă 8

2. Furia Ne deturnează energia, canalizând-o spre acțiuni punitive. Este generată de imaginile și interpretările noastre. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

3. Ex: Când o persoană îmi refuză o propunere de colaborare • Devin furios dacă am catalogat-o înainte ca fiind nesuferită • Renunț fără prea multe comentarii, dacă mi-a fost simpatică până în acel moment Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

4. Modul în care ne exprimăm furia face diferența între CNV și alte forme de comunicare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

5. Lovirea, condamnarea, uciderea, provocarea suferinței (fizice sau psihice) sunt expresii superficiale a ceea ce se întâmplă în noi înșine când suntem furioși. Din acest motiv, nici-un ucigaș sau bătăuș nu s-a simțit fericit (mai bine) după ce și-a exprimat astfel furia; și nici nu și-a înțeles pe deplin manifestarea din acel moment. (n.p. – excepții sunt cazurile patologice) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

6. I. Să facem distincție între stimul și cauză Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

7. Într-o societate în care vina este o tactică de manipulare și constrângere, este util să confunzi stimulul și cauza. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

8. Exemplu: ˮMă înfurii.ˮ ˮMă rănești când faci asta.ˮ ˮMă dezamăgești când nu ești aici de ziua mea.ˮ În acest caz rămânem la nivelul rațiunii și facem o analiză mentală a greșelii celuilalt. Ne amăgim că sentimentele noastre sunt rezultatul acțiunilor celorlalți. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

9. În realitate, nu suntem niciodată furioși din cauza lucrurilor pe care le spun sau le fac ceilalți. • Cauza reală a furiei noastre este gândirea noastră – în acuzații și judecăți. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

10. Acțiunile celorlalți (pentru sentimentele noastre) STIMUL CAUZA Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

11. Primul pas în gestionarea furiei este să ne dăm seama că ceea ce fac alții nu este niciodată cauza sentimentelor noastre. Să-l eliberăm pe celălalt de orice responsabilitate pentru furia noastră. Gândul că ˮel, ea sau ei m-au înfuriat când au făcut astaˮ este un tip de gândire care ne conduce la exprimarea superficială a furiei (prin blamarea sau pedepsirea celuilalt). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

12. Ex: Când cineva întârzie la o întâlnire ne putem simți: • Jigniți – dacă avem nevoie de asigurări că îi pasă de noi • Frustrați – dacă nevoia noastră este să ne petrecem timpul în mod util și constructiv • Mulțumiți -dacă mai avem nevoie de încă 30 min. de liniște și singurătate Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

13. Propria noastră nevoie generează trăirea emoțională și nu comportamentul celeilalte persoane. • Când suntem în contact cu nevoia noastră putem avea emoții puternice, dar nu suntem niciodată furioși. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

14. Furia • Este rezultatul unei gândiri alienante, care nu este în contact cu nevoile • Ne arată că rămânem la nivelul rațiunii, pentru a analiza și judeca • Miezul fiecărei furii este o nevoie nesatisfăcută Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

15. Furia Poate fi valoroasă dacă o folosim ca pe un semnal de alarmă sau ceas deșteptător. Recomandare: ˮSunt furios pentru că ei...ˮ ˮSunt furios pentru că am nevoie de...ˮ Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

16. Violența • Se naște din credința (amăgirea) că ceilalți sunt cauza suferinței noastre și, de aceea, ei trebuie pedepsiți • Violența la adresa celorlalți este o formă de autoviolență (are efect de bumerang) – exemplu: deținuții condamnați pentru crimă Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

17. Judecățile asupra altora contribuie la profețiile autoîmplinite Prin simplul fapt că judecăm o persoană (ca fiind leneșă, egoistă, lacomă, iresponsabilă, mincinoasă, infidelă), cu atât nu ne vom satisface nevoile pentru că nu va deveni interesată de acestea. Putem avea succes în folosirea acestor judecăți pentru a intimida oamenii și a-i constrânge să ne satisfacă nevoile, dar numai pe moment; pe termen lung însă, această strategie se va întoarce împotriva noastră, căpătând valoare de profeție autoîmplinită. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

18. II. Patru pași pentru exprimarea furiei Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

19. Procesul exprimării complete a furiei presupune să urmăm acești pași: • Ne oprim. Respirăm • Identificăm gândurile acuzatoare • Intrăm în contact cu nevoile noastre • Ne exprimăm sentimentele și nevoile nesatisfăcute Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

20. Ex: Auzim o afirmație care ne face să credem că am fost excluși din motive rasiale dintr-o conversație • Simțim furie • Ne oprim • Recunoaștem gândurile care ne vin în minte ˮE nedrept să se poarte așa. E rasistˮ. • Intrăm în contact cu nevoia din spatele gândurilor; nevoia poate fi de includere, egalitate, respect sau contact • Pentru a ne exprima complet, ne rostim furia Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

21. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

22. Pentru a verbaliza sentimentele, poate fi nevoie de mult curaj ˮĂsta e rasism!ˮ ˮCând ai intrat în cameră și ai început să vorbești cu ceilalți și mie nu mi-ai spus nimic, am simțit un gol în stomac și mi s-a făcut frică; a ieșit la suprafață nevoia mea de a fi echitabil. Mi-ar plăcea să-mi spui ce simți când îți spun astaˮ. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

23. III. Să oferim mai întâi empatie Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

24. Adesea este dificil pentru alții să primească sentimentele și nevoile noastre; în astfel de situații avem nevoie să empatizăm cu ei, dacă dorim să ne asculte. • Avem șanse ca această empatie să fie reciprocă atunci când aflăm ceea ce îi face să se comporte într-un fel care nu ne satisface nevoile. • Când ascultăm sentimentele și nevoile celuilalt, recunoaștem umanitatea noastră comună, vedem universalitatea experienței noastre. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

25. Nevoia noastră este ca celălalt să audă cu adevărat ce ne doare. • Oamenii ˮnu audˮ că suferim atunci când cred că au greșit; să renunțăm, deci, la judecăți. • Când îi judecăm pe ceilalți, contribuim la violență. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

26. ˮNu judecați ca să nu fiți judecați. Cu judecata cu care judecați veți fi judecațiˮ. (Mt 7, 1) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

27. IV. Să ne acordăm timp Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

28. Putem să ne simțim ciudat când ne abatem de la comportamente obișnuite și devenite automatisme (prin condiționare). • Totuși, dacă intenția este să trăim în mod conștient cu valorile noastre, atunci e de dorit să ne acordăm timp. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

29. 1. Furia se naște din judecăți, etichete și gânduri care condamnă, din ceea ce oamenii ˮar trebuiˮ să facă și ce ˮmerităˮ. • Exersează transpunerea fiecărei judecăți într-o nevoie nesatisfăcută Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

30. Exercițiu: • Faceți o listă cu judecățile care vă vin cel mai des în minte, pornind de la fraza: ˮNu-mi plac oamenii care sunt...ˮ. • Strângeți în minte toate aceste judecăți negative. • Puneți-vă întrebarea: ˮCând judec astfel o persoană, de ce am nevoie și nu primesc?ˮ Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

31. În acest fel vă antrenați să gândiți în termenii nevoilor nesatisfăcute, nu în judecăți asupra altora. • Practica (exercițiul) este esențială pentru că judecățile și blamările au devenit pentru noi a doua natură. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

32. Problema nu este problema. Problema este atitudinea ta față de problemă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

33. 2. Acordă-ți timp. • Pentru a practica CNV avem nevoie: • Să avansăm încet • Să ne gândim atent înainte să vorbim • (adesea) Să inspirăm adânc și să nu spunem nimic • Atât învățarea procesului CNV, cât și aplicarea lui necesită timp. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

34. Limitele procesului CNV • CNV nu este eficientă atâta timp cât nu devine o filosofie de viață • CNV devine CV atunci când ne concentrăm atenția doar pe nevoile și sentimentele noastre • Comunicăm non-violent numai dacă renunțăm la judecăți, etichete și gânduri care condamnă Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

35. Limitele procesului CNV • În procesul CNV nu există verbul ˮa dominaˮ • Esența CNV este dialogul care are la bază empatia (dragostea față de aproapele) • Atât învățarea procesului cât și aplicarea lui necesită timp, mult exercițiu Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

36. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim