-Cine a fost Gr Alexandrescu? -Ce opere literare aţi studiat din creaţia lui Gr Alexandrescu?

2. "Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,Care cred despre sine că preţuiesc ceva!De se trag din neam mare,Asta e o-ntâmplare:Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.Oamenii spun adesea că-n ţări civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.Cât pentru mine unul, fieştecine ştieC-o am de bucurie Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecareSamson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.

3. Căţelul Samurache, ce şedea la o parteCa simplu privitor,Auzind vorba lor,Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,S-apropie îndatăSă-şi arate iubirea ce are pentru ei:"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei." - "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,Noi, fraţii tăi, potaie!O să-ţi dăm o bătaieCare s-o pomeneşti.Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?Adevărat vorbeam,Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."Aceasta între noi adesea o vedem,Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

4. -Cine a fost Gr Alexandrescu? -Ce opere literare aţi studiat din creaţia lui Gr Alexandrescu? -Ce specie literară esteCâinele şi căţelul de Gr Alexandrescu şi cărui gen literar aparţine? -Definiţi fabula. -De ce credeţi că autorul a ales acest titlu? Semnificaţia titlului. -Ce semnificaţie credeţi că are această întâmplare din lumea animală? -Pe cine întrupează protagoniştii? -Care este rolul personificării protagoniştilor, Samson şi Samurache? -De ce autorul şi-a umanizat protagoniştii? -Care este morala textului? -Ce trăsături critică autorul? -Aţi mai citit şi alte fabule de Gr Alexandrescu? Rezumaţi.

5. FABULA Grigore Alexandrescu (1814-1885), unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea, a rămas în conştiinţa posterităţii prin fabulele sale. Fabula este specia genului epic, ce conţine o scurtă povestire alegorică, în versuri sau în proză, în care sunt satirizate defecte omeneşti, cu scopul de a le îndrepta. Personajele fabulei sunt animale, plante sau obiecte înzestrate cu însuşiri omeneşti. Fabula este, aşadar, o povestire alegorică (alegoria este procedeul prin care trăsăturile de caracter şi ideile umane sunt ascunse în spatele unor măşti de animale, plante sau obiecte), în care figura de stil dominantă este personificarea. În fabula „Câinele şi căţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează pe acei oameni care propovăduiesc egalitatea şi democraţia, dar nu le practică. Principalul mod de expunere este dialogul şi de aceea fabula are aspectul unei scenete cu trei personaje, dintre care două intră în dialog – câinele şi căţelul – iar al treilea este doar ascultător, având statutul de personaj-martor. Compoziţional, această fabulă este alcătuită din două părţi : sceneta propriu-zisă, care este mai mare ca întindere şi morala, concentrată în doar două versuri, care decodifică întâmplarea povestită, sugerând şi atitudinea autorului.

6. Titlul „Câinele şi căţelul” anunţă pe cei doi protagonişti ai fabulei. Fiind o operă literară epică, în fabulă se povesteşte o întâmplare la care iau parte personaje. Acţiunea se desfăşoară într-o „curte”, spaţiu prin care se simbolizează societatea, iar timpul de desfăşurare este „deunăzi”, adverb ce sugerează un timp contemporan poetului, dar şi faptul că întâmplarea este repetabilă. Subiectul fabulei Un dulău pe nume Samson, stând de vorbă cu „un bou oarecare”, îşi exprimă opiniile despre egalitate arătându-şi revolta împotriva celor ce se simt superiori pentru că se trag din neam nobil. El apreciază că asta e „o întâmplare” care nu le măreşte valoarea şi meritele. Evidenţiind posibilitatea ca şi el să fie de viţă nobilă, Samson precizează: „dar s-o arăt nu-mi place”. Mai mult, el afirmă că este încântat când „toată lighioana măcar şi cea mai proastă / Câine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastră”. “\.

7. În acest timp, căţelul Samurache, luând în serios cele auzite, intervine în discuţie şi, apreciind ca „minunată” gândirea lui Samson, li se adresează cu formula „fraţii mei”. La intervenţia prietenoasă a căţelului, care se dovedeşte prea lesne încrezător în spusele dulăului, Samson îşi schimbă brusc tonul şi-i dă o replică violentă: „«Noi, fraţii tăi, potaie! / O să-ţi dăm o bătaie / Care s-o pomeneşti»”. Samurache este derutat de ceea ce aude, iar dulăul îşi întăreşte spusele: „«Adevărat, vorbeam că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru căţei»”. Ultimele versuri, „Acestea între noi adesea o vedem. / Şi numai cu cei mari egalitate vrem”, constituie morala fabulei, în care autorul îşi exprimă, pe scurt, atitudinea faţă de realitatea prezentă. Semnificaţia alegoriei Ca în orice fabulă, cele trei personaje reprezintă tipuri umane. Dulăul Samson întruchipează pe omul ipocrit, parvenitul demagog, care aspiră la ascensiune socială şi ale cărui fraze „lătrătoare” nu conţin decât vorbe goale, minciuni. Căţelul Samurache este tipul omului naiv şi cinstit, deoarece crede tot ce aude şi se lasă adesea păcălit de aparenţe. Boul „oarecare” sugerează prostia şi lipsa de opinie a oamenilor, deoarece el asistă nepăsător la dialogul celor doi. Personajele fabulei sunt construite antitetic, iar numele lor au rol caracterizator.

8. Deşi este o operă literară epică, modul de expunere dominant este dialogul care are rol primordial în evidenţierea trăsăturilor morale ale personajelor, iar naraţiunea face legătura între cele două secvenţe dialogate. Valoarea creaţiei este susţinută şi de arta lui Alexandrescu de a folosi un limbaj natural adecvat statutului personajelor şi cerinţelor dialogului viu ce conferă oralitate stilului. Fiind o naraţiune de mică întindere, în care sunt satirizate defecte omeneşti cu scopul de a le îndrepta, personajele sunt animale, iar autorul îşi exprimă opinia critică despre cele prezentate, opera literară „Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu este o fabulă.

9. Rezolvând careul, veţi descoperi pe coloana AB o trăsătură a lui S....... • Aşa îl face Samson pe Samurache • Altă vorbă, de alint, a dulăului • Prenumele autorului poeziei • Aşa era boul cu care vorbea Samson • Sentimentul pe care îl are dulăul pentru lei • Asta doreşte Samson pentru toate dobitoacele • .......dar nu şi pentru .....

11. Să rezolvăm împreună! 1.Citeşte versurile care conţin repere de timp şi de spaţiu. 2.Marchează pe text momentele subiectului. 3.Povesteşte pe scurt întâmplările relatate în fabula “Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu. 4.Explică înţelesul moralei fabulei.

12. Răspunsuri • Subiectul este aparent simplu , având coordonatele necesare unei opere epice:spaţiul de desfăşurare este localizat într-o curte,iar timpul “deunăzi”exprimă un timp repetabil. • În fabula “Câinele şi căţelul” expoziţiunea este posibila biografie sumară pe care şi-o face Samson şi atitudinea de viaţă pe care o afirmă în faţa boului:în ciuda descendenţei nobile , el nu este ca alte animale • “Cum lupii,urşii, leii”,ci este modest şi un veritabil protector al celor defavorizaţi social. • Căţelul Samurache ascultă şi crede spusele lui Samson care îi stârnesc bucuria şi admiraţia,de aceea i se adresează direct.Samson este revoltat de lipsa de respect a căţelului şi îl admonestează.

13. Răspunsuri Intriga se naşte la intersecţia între ceea ce declară Samson şi realizarea în fapt a acestor idei. Desfăşurarea acţiunii este o etapă a acţiunii care lipseşte dat fiind faptul că modalitatea de expunere dominantă este dialogul, iar conflictul se materializează într-un schimb de replici. Momentul cel mai tensionat este cel marcat în replica ameninţătoare a câinelui :”o să-ţi dăm o bătaie /Care s-o pomeneşti” şi de replica neterminată şi profund nedumerită a căţelului :”Dar ziceaţi...” Deznodământului îi corespunde clarificarea pe care o aduce Samson:”Adevărat vorbeam/Că nu iubesc pe lei,/Că voi egalitate , dar nu pentru căţei.”

14. Răspunsuri • Ultimele două versuri constituie morala fabulei în care autorul îşi exprimă în mod direct atitudinea faţă de realitatea prezentată:”Aceasta între noi adesea o vedem,/Şi numai cu cei mari egalitate vrem.” • Morala afirmă că cei care proclamă egalitatea o fac numai în contextul în care se referă la superiori,nu şi la cei mai mici decât ei.Faptul că atitudinea este fixată temporal”în zilele noastre”arată că e vorba de comportamente general umane.

15. Vorba-i de argintşi tăcerea de aur. Explicaţi proverbul. Acest proverb ilustrează comportamentul lui S........

16. Cu cine credeţi că vrea autorul să simpatizaţi?, Cu cine să nu simpatizaţi?, Ce anume v-a determinat să fiţi sau să nu fiţi de acord cu comportamentul protagoniştilor?

17. Care ar fi firul epic al fabulei din perspectiva voastră şi care ar fi morala?