MIRCEA CEL BĂTRÂN Inst. Adela Nicola Colegiul Naţional Sportiv ,,Cetate’’ Deva

1. MIRCEA CEL BĂTRÂN Inst. Adela Nicola Colegiul Naţional Sportiv ,,Cetate’’ Deva

2. MIRCEA CEL BĂTRÂNa fost unul dintre cei mai străluciţi voievozi pe care i-a avut Ţara Românească (1386-1418). Viteaz în război,iscusit diplomat în timp de pace,bun organizator şi cârmuitor de ţară, puţini din domnii noştri îi pot sta alături . Mircea cel Bătrân

3. POLITICA INTERNĂ

4. Mircea cel Bătrân a întărit continuu puterea statului român şi şi-a dorit mereu o organizare militară şi administrativă superioare, astfel încât să încurajeze creşterea economică şi să sporească veniturile statului. Aşa s-a ajuns, de exemplu, la o situaţie neobişnuită pentru acele vremuri: monedele de argint bătute de Mircea cel Bătrân au început să circule şi în afara graniţelor Tării Româneşti, deşi - în acele timpuri - valoarea banilor era dată strict de materialul din care aceştia erau făcuţi. Sigur că moneda românească nu ajunsese prima valută forte, dar această circulaţie externă a banilor din Valahia demonstrează că ţara avea resurse consistente, astfel încât să-şi poată permite să emită o cantitate atât de mare de monede. Tot pe plan economic, Mircea cel Bătrân a acordat anumite privilegii comercianţilor lipscani (din Leipzig)şi lituanieni şi le-a înnoit pe cele de care se bucura populaţia Braşovului. Astfel, stimulând comerţul, domnitorul a putut să crească forţa oştirii sale, o mare armată formată din orăşeni şi ţărani (liberi sau nu). De asemenea, bazându-se pe bani obţinuţi din acordarea unor drepturi comerciale, Mircea cel Bătrân a ridicat mai multe fortificaţii pe Dunăre, una dintre cele mai importante ctitorii fiind Bănia Severinului. Evident, duşmanii împotriva cărora se luau aceste măsuri de siguranţă erau turcii, otomanii făcând deseori incursiuni sau expediţii la nord de Dunăre.

5. POLITICA EXTERNĂ

6. In acelaşi timp în care organiza în amănunt Ţara Românească pe plan intern, domnitorul a gândit şi a realizat un sistem extern de alianţe solide, capabile să-i sporească şansele de a păstra independenţa statului. Astfel, prin intermediul lui Petru Muşat (domn al Moldovei), Mircea cel Bătrân a reuşit să semneze o alianţă - în anul 1389 - cu Vladislav al II-lea, al Poloniei. Acest tratat a fost reînnoit în 1404 şi, apoi, în 1410. De asemenea, marele domnitor român a păstrat relaţii strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, relaţii bazate - desigur - pe interesul comun în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Alianţele externe Sigismund de Luxemburg

7. Din cauza intervenţiilor sale în sprijinul popoarelor creştine din sudul Dunării, Mircea cel Bătrân a intrat repede în conflict cu Înalta Poartă Otomană. In anul 1394, decis să îl pedepsească pe ghiaurul care nu vroia să i se supună, Baiazid (zis si Ilderim, adică Fulgerul) a traversat Dunărea, în fruntea unei armate formate din 40.000 de oşteni, o forţă militară impresionantă pentru acele vremuri. Pentru ca era nevoit să se împotrivească acestor trupe numeroase în fruntea a doar 10.000 de români curajoşi, Mircea cel Bătrân a adoptat o strategie inteligentă: a evitat lupta directă şi i-a hărţuit continuu pe năvălitori. In cele din urmă, în ziua de 10 octombrie 1394, cele doua armate s-au confruntat decisiv într-un loc mlăştinos şi împădurit, numit Rovine. Iar bătălia şi rezultatul acesteia sunt descrise - ca exemplu al trecutului nostru glorios - în poezia “Scrisoarea III”, a lui Mihai Eminescu. Cei care au citit această capodoperă a literaturii româneşti ştiu şi deznodământul bătăliei: Mircea cel Bătrân a reuşit să îi înfrângă şi să ii alunge pe turci din Tara Românească. Conflictul cu Imperiul Otoman Baiazid I Arme, aplice şi pinteni din Ţara Românească (cca. 1400)

8. Peste doi ani, în 1396, domnitorul român se alătură unei cruciade antiotomane iniţiate de împăratul ungar Sigismund de Luxemburg, campanie militară încheiată nefavorabil pentru creştini, prin victoria turcilor (bătălia finală având loc la Nicopole, pe 25 septembrie). Reîntors în tara sa, Mircea cel Bătrân nu se dă bătut: în 1397 opreşte o expediţie otomană care traversase Dunărea, iar în anul 1400 învinge o armată turcă, al cărei drum îl blochează imediat la nord de fluviu. Bătălia de la Nicopole

9. Ankara, vara anului 1402. Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (sau Tamerlan, adică Timur cel Şchiop - conducător al cuceritorilor tătari) a însemnat începutul destabilizării marelui Imperiu Otoman. In aceste condiţii, Mircea cel Bătrân organizează din nou - cu sprijinul împăratului ungar - o campanie împotriva turcilor. Şi astfel reuşeşte, printre altele, să readucă Dobrogea alături de Ţara Românească, sub conducerea sa. Mai mult, ajungând la apogeul domniei sale, voievodul român se implică şi în lupta pentru tronul Imperiului Otoman, ajutându-l pe Musa să devină sultan. Acesta este însă înlăturat de la putere de Mahomed I (în 1413), iar Mircea se vede nevoit să semneze un nou tratat cu Imperiul Otoman, prin care se recunoştea independenţa Valahiei, în schimbul unui tribut anual (haraci) de 3.000 de piese de aur (o sumă mică pentru acea perioadă, mai ales ţinând cont de importanţa libertăţilor garantate). Mahomed I

10. Graniţele Valahiei s-au schimbat constant de-a lungul istoriei, însă în timpul domniei lui Mircea Ţara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Teritoriile stăpânite de Mircea cel Bătrân Ţara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân (întindere maximă după 1404)

11. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârşitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.

12. SFÂRŞITUL DOMNIEI

13. Mircea cel Bătrîn a rămas în istoria României - şi a Europei - drept domnitorul care a reuşit să împiedice transformarea ţării în paşalâc şi a izbutit să se opună cu succes invadării vestului Europei de către otomani - o mare realizare pentru acele vremuri. Pe lângă deosebitele sale calităţi administrative şi militare, Mircea cel Bătrân a fost un mare iubitor de artă, dar şi adevărat creştin, Biserica având în el un aprig apărător şi inimos fondator - Mănăstirea Cozia, în care este înmormântat, fiind una dintre ctitoriile ilustrului domnitor. • Ruinele cetăţii Giurgiu, una dintre cele mai importante fortificaţii ale lui Mircea cel Bătrân. Mănăstirea Cozia

14. CONCLUZII • „Principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, aşa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius[, Mircea a domnit peste Valahia timp de 32 de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înţelepte pe care le-a luat, şi un adevărat creştin, lăsând în urma sa mai multe lăcaşe de cult. Pe lângă succesele militare, Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relaţiile cu Ungaria şi Polonia, cât şi cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situaţia internă. Reuşind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, Mircea cel Bătrân devine o figură proeminentă a luptei creştinilor din Balcani.

15. Surse: • MIRCEA CEL BĂTRÂN – WIKIPEDIA • MIRCEA CEL BĂTRÂN - REVISTA ,,LUMEA COPIILOR’’