200 likes | 654 Views
Conflictul din Kosovo. Roibu Ana-Maria,gr 3 Ştefan Anca Maria,gr 2 Ştefan Lavinia Maria,gr 3. Cauzele conflictului:.
E N D
Conflictul din Kosovo Roibu Ana-Maria,gr 3 Ştefan Anca Maria,gr 2 Ştefan Lavinia Maria,gr 3
Cauzele conflictului: Kosovo beneficiază de autonomie acordată de Tito în 1974. În 1989 Slobodan Miloşevici,militează pentru reunificarea Serbiei şi anulează autonomia provinciei Kosovo, act care,odată aprobat de adunarea legislativă a Kosovo,dă naştere la violenţe în rândul populaţiei majoritare. În iulie 1990 ,albanezii din Kosovo declară independenţa provinciei , independenţă care este recunoscută anul urmator de Albania. 1991 este anul când incepe războiul în Iugoslavia, iar în 1992 Republica auto-proclamată Kosovo alege preşedinte pe Ibrahim Rugova.
Desfăşurarea conflictului În Februarie 1998 conflictul devine evident. După numeroase ciocniri între poliţie şi separatişti, soldate cu morţi si răniti în ambele tabere, unităti ale armatei sârbeşti ataca satul Prekaz, considerat ca fiind un adăpost al Armatei de Eliberare a Kosovo(UCK). Pe de o parte sârbii lansază operaţii militare contra UCK şi împing la exod mii de albanezi, pe de altă parte, albanezii, suficient de înarmaţi şi fermi, pornesc contraofensiva. Din atentate în represalii, din negocieri în disensiuni, Kosovo alunecă în războiul civil.
Aliaţii nu urmăreau să desprindă Kosovo din Iugoslavia şi nu manifestau intenţia de a recunoaşte independenţa aceste provincii. Ei interveneau într-un stat suveran, în cazul de faţă Republica Iugoslavia, în numele datoriei de ingerinţă pentru restabilirea păcii, a justiţiei şi a egalităţii între etnii. Obiectivul lor principal era de a crea sau recrea un Kosovo multietnic în interiorul Iugoslaviei.
Implicarea NATO în Kosovo Punctul de plecare în implicarea NATO în Kosovo, îl constituie Rezoluţia 1199 a ONU, adoptată pe 23 septembrie, care cere retragerea forţelor sârbeşti şi încetarea ostilităţilor. Intervenţia NATO a avut ca justificare, încălcarea drepturilor omului. NATO ameninţă, după care decide să trimită un ultimatum.
Pe 6 februarie 1999, Conferinţa de la Rambouillet, impune sârbilor şi kosovarilor negocieri, care ar fi trebuit să se soldeze cu autonomia provinciei Kosovo în interiorul Iugoslaviei şi cu trimiterea unei forţe internaţionale. • Pe 23 februarie negocierile se întrerup, dar se reiau pe 15 martie. Sârbii continuă să-şi manifeste intransigenţa. • Pe 24 martie avioanele NATO îşi încep raidurile. Campania aeriană a durat 77 de zile, fiind lovite sistematic poziţiile şi obiectivele sârbe din regiune. La 9 iunie 1999 s-a semnat un acord tehnic între NATO şi Republica Federală Iugoslavia referitor la retragerea prezenţei militare sârbe. • La 10 iunie a fost confirmată începerea retragerii trupelor sârbe din Kosovo. În aceeaşi zi a fost adoptată Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite ce saluta retragerea, anunţând o prezenţă civilă şi de securitate sub ONU.
Prin adoptarea Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate a Naţiunilor Unite, comanda unică a Forţei de Securitate din Kosovo (KFOR) a fost asigurată de NATO. • Primele efective ale KFOR au început desfăşurarea în provincie începând cu 12 iunie 1999 (50.000 militari). • Prioritatea KFOR a fost asigurarea securităţii în provincie. • 50% din efectivele KFOR au fost utilizate pentru protecţia populaţiei sârbe minoritare din Kosovo.
Implicarea OSCE în Kosovo La 16 octombie 1997, a fost semnată o înţelegere între OSCE şi Republica Federativă Iugoslavia, fapt ce a permis declanşarea Misiunii de verificare din Kosovo (KVM). KVM a avut ca obiective: • verificarea încetării focului în zonă • misiuni de control la frontieră • monitorizarea deplasării trupelor federale în Kosovo şi zona adiacentă • sprijinul revenirii la casele lor a refugiaţilor La 20 martie 1999, KVM şi-a retras trupele din Kosovo.
Urmări ale conflictului Adunarea din Kosovo a aprobat declaraţia de independenţă pe 17 februarie 2008.În zilele următoare, o serie de state (StateleUnite, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia,Franţa, RegatulUnit, Taiwan, Australia, Japonia, Coreea de Sud şi altele) au anunţat recunoaşterea independenţei, în ciuda protestelor din partea Rusiei şi a altor ţări din cadrulNaţiunilor Unite. • În prezent, 70 de state membre ale ONU au recunoscut independenţa regiunii Kosovo, aceasta devenind ţară membră a FMI şi a Băncii Mondialecu numele de Republica Kosovo. Statele care au recunoscut independenţa Republicii Kosovo (cu verde).
Bibliografie: • Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi , Istoria relaţiilor internaţionale 1948 – până în zilele noastre, vol II • Eugen Bădălan, Vasile Bogdan , Organizaţii şi structuri de securitate