Grafic ă Asistată de C alculator curs III

1. Grafică Asistată de Calculatorcurs III S.l. dr. ing. Alexandra Ligia Balan

2. Moduri de reprezentare în tehnică: • Reprezentarea în proiecţii ortogonale; • Reprezentarea în perspectivă; • Reprezentarea spaţială. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

3. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • Reprezentarea în perspectivă simulează în planul desenului imaginea spaţială a obiectului. • Prin alegerea potrivită a axelor de coordonate, se pot crea în plan desene care să reprezinte nu numai o faţă a obiectului, ci şi dimensiunea perpendiculară pe aceasta. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

4. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • Cea mai folosită reprezentare în perspectivă este cea izometrică. • Dimensiunile măsurate în lungul axelor rectangulare se transpun nemodificate pe axele izometrice. • Reprezentările în perspectivă sunt mai intuitive dar, în cazul obiectelor cu formă complicată, nu permit redarea completă a formei şi a dimensiunilor acestora. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

5. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • Reprezentarea axonometrică este intuitivă și oferă o imagine clară a obiectului. • Este proiecția paralelă, ortogonală sau oblică a unui obiect pe un plan înclinat față de axele dimensionale ale obiectului și redă imaginea obiectului în perspectivă. • Numărul de fețe vizibile ale obiectului să fie cât mai mare. • Obiectul care trebuie reprezentat se consideră raportat la cele trei axe ale sistemului de proiecție ortogonală Noţiuni generale despre reprezentările grafice

6. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Elementele axonometriei ortogonale sunt: • planul axonometric [P] • triunghiul axonometric ABC; • axele axonometrice (O1X1), (O1Y1), (O1Z1).

7. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

8. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Reprezentarea axonometrică sau perspectiva tehnică este proiecţia ortogonală sau oblică a unui obiect pe planul axonometric ce se intersectează cu triedrul V,H,L după triunghiul ABC numit triunghi axonometric. • Această proiecţie creează o imagine mai sugestivă a formei spaţiale a obiectului respectiv şi este utilizată, în special, pentru corpurile cu formă geometrică complexă, în completarea reprezentărilor ortogonale

9. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Valoarea raportului dintre proiecţia pe planul axonometric a unui segment de pe una din axele reperului ortogonal (sau de pe o dreaptă paralelă cu aceasta) şi segmentul ce se proiectează reprezintă coeficientul de deformare (de reducere) al axei respective.

10. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • Reprezentările axonometrice utilizate în desenul tehnic sunt după direcţia de proiectare: • Ortogonale: • coeficientul de deformare este mai mic sau cel mult egal cu 1; • direcția de proiecție este perpendiculară pe planul axonometric • Oblice: • coeficientul de deformare mai mare decât 1. • direcția de proiecție este oblică pe planul axonometric Noţiuni generale despre reprezentările grafice

11. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

12. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: • Izometrică: • pentru care planul axonometric este egal înclinat faţă de axele dimensionale ale obiectului, • coeficientul de deformare este acelaşi pentru toate cele trei axe, • triunghiul axonometric este echilateral. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

13. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: • Dimetrică: • planul axonometric este egal înclinat faţa de două din axele dimensionale ale obiectului, • coeficientul de deformare este acelaşi este acelaşi pentru cele două axe, • triunghiul axonometric este isoscel. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

14. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) • După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: • Trimetrică (anizometrică): • planul axonometric este înclinat diferit faţă de toate cele trei axe, • coeficientul de deformare este diferit pentru toate axele, • triunghiul axonometric este oarecare. Noţiuni generale despre reprezentările grafice

15. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

16. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

17. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

18. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

19. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

20. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

21. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

22. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

23. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

24. Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Noţiuni generale despre reprezentările grafice

25. Norme şi reguli de cotare • Cotarea trebuie să determine cu precizie valorile dimensiunilor reale ale pieselor sau ansamblelor şi se efectuează conform STAS (SR ISO 129:1994). • Aceste dimensiuni se înscriu pe desene cu abateri, impuse de condiţiile de execuţie şi de funcţionare a pieselor. • Cotele se înscriu pe desene cu cifre arabe şi cu dimensiuneanominală prevăzută în standard, exprimate în milimetrii. Cotarea desenelor tehnice

26. Norme şi reguli de cotare • Cotele se înscriu pe desen în două moduri ca dimensiuni: • nominale, rezultate din calcul şi stabilite conform unor criterii funcţionale sau constructiv tehnologice a pieselor, se înscriu pe desenele de proiect sau de documentaţie tehnică; • efective, rezultate din măsurarea directă a pieselor se înscriu pe desenele de releveu. Cotarea desenelor tehnice

27. Norme şi reguli de cotare • Elementele utilizate în cotare sunt: • liniile ajutătoare • linia de cotă • linia de indicaţie • extremităţile cotei • valoarea dimensiunii Cotarea desenelor tehnice

28. Norme şi reguli de cotare Cotarea desenelor tehnice

29. Liniile ajutătoare • Liniile ajutătoare delimitează dimensiunea cotată fiind perpendiculare pe aceasta. Ele sunt trasate cu linie continuă subţire. • Dacă spaţiul nu permite trasarea lor perpendiculară pe dimensiunea cotată, liniile ajutătoare pot fi înclinate la un unghi de 600, dar cu păstrarea paralelismului lor. • Conform standardului românesc de cotare, liniile ajutătoare depăşesc linia de cotă cu 2-3 mm. Cotarea desenelor tehnice

30. Liniile ajutătoare Cotarea desenelor tehnice

31. Liniile de cotă • Linia de cotă este paralelă cu dimensiunea cotată sau suprapusă cu aceasta, fiind trasată cu linie continuă subţire Cotarea desenelor tehnice

32. Liniile de cotă • Dacă o piesă este reprezentată în ruptură, linia de cotă este trasată continuu, iar valoarea înscrisă a cotei este cea reală Cotarea desenelor tehnice

33. Liniile de cotă • Liniile de cotă sunt plasate în majoritatea cazurilor în afara conturului exterior al obiectului reprezentat, la o distanţă de minimum 7 mm. • Distanţa între două linii de cotă paralele succesive are aceeaşi valoare de 7 mm Cotarea desenelor tehnice

34. Liniile de cotă Cotarea desenelor tehnice

35. Liniile de cotă • Nu este admisă suprapunerea liniilor de cotă cu liniile de contur sau cu liniile de axă Cotarea desenelor tehnice

36. Extremităţile cotei • Extremităţile liniei de cotă, sau “elementele de capăt”, sunt de obicei săgeţi, plasate simetric, ale căror vârfuri indică totdeauna dimensiunea cotată; • Unghiul la vârf al săgeţii poate varia între 15O şi 90O. • Săgeata poate fi închisă, sau deschisă, plină sau numai conturată. Cotarea desenelor tehnice

37. Extremităţile cotei • Lungimea săgeţii trebuie să fie proporţională cu dimensinea textului cotelor. • Într-un anumit desen, toate săgeţile trebuie să aibă acelaşi aspect şi aceleaşi dimensiuni. Cotarea desenelor tehnice

38. Extremităţile cotei • Dacă spaţiul nu permite plasarea clasică a liniilor de cotă, în interiorul liniilor ajutătoare, ele pot fi dispuse în afara acestora, cu vârfurile spre interior, indicând dimensiunea cotată Cotarea desenelor tehnice

39. Extremităţile cotei • Într-un lanţ de cote care au lungimi reduse pe desen, săgeţile intermediare pot fi înlocuite cu puncte îngroşate. • Lanţul de cote este delimitat la capetele sale prin două săgeţi orientate cu vârful spre interior. Cotarea desenelor tehnice

40. Extremităţile cotei • Linia de cotă are săgeată la un singur capăt în următoarele cazuri: • la cotarea razelor de curbură; • la cotarea elementelor simetrice reprezentate pe jumătate; • la cotarea mai multor elemente în raport cu aceeaşi referinţă, folosind aceeaşi linie de cotă; • la cotarea diametrelor mari, când trasarea simetrică a liniei de cotă încarcă desenul Cotarea desenelor tehnice

41. Extremităţile cotei Cotarea desenelor tehnice

42. Extremităţile cotei Cotarea desenelor tehnice

43. Extremităţile cotei Cotarea desenelor tehnice

44. Extremităţile cotei • Extremităţile liniei de cotă pot deveni scurte bare subţiri paralele, înclinate la 45O pe desenele cu elemente de construcţii: planuri de instalaţii, de amplasament a utilajelor, etc. Cotarea desenelor tehnice

45. Liniile de indicaţie • Liniile de indicaţie servesc fie la scrierea cotelor dacă spaţiul nu permite plasarea textului în poziţia sa de bază, fie la cotarea convenţională a grosimii, în această a doua situaţie, săgeata fiind înlocuită prin punct îngroşat. Cotarea desenelor tehnice

46. Valoarea dimensiunii • Valoarea dimensiunii este un text scris cu cifre arabe, căruia i se pot ataşa, în funcţie de necesităţi, sufixe sau prefixes Cotarea desenelor tehnice

47. Valoarea dimensiunii Cotarea desenelor tehnice

48. Valoarea dimensiunii • Dimensiunile liniare se exprimă în milimetri; această unitate de măsură nu se înscrie pe desen. Dacă este absolut necesară utilizarea altor unităţi de măsură pentru lungimi, după valoarea dimensiunii se înscrie simbolul standardizat al acestei unităţi. • Dimensiunea caracterelor este de minim 3.5 mm. • Într-un anumit desen, toate cotele trebuie să fie scrise cu aceeaşi înălţime a caracterelor. • Textele cotelor trebuie să fie astfel poziţionate încât să poată fi citite privind desenul de la bază sau de la dreapta Cotarea desenelor tehnice

49. Înscrierea corectă a cotelor în raport cu baza formatului Cotarea desenelor tehnice

50. Valoarea dimensiunii • Textul poate fi poziţionat în raport cu linia de cotă deasupra acesteia, la o distanţă de 1.5-2 mm, sau pe mijlocul liniei de cotă, prin întreruperea ei. • În acest al doilea caz, textul trebuie să fie citibil totdeauna de la baza formatului. Cotarea desenelor tehnice