1.84k likes | 4.3k Views
TEMA LUCRĂRII. VALORIFICAREA ASPECTELOR EDUCATIVE PRIVIND PORTUL TRADI ŢIONAL Prof. Margareta Puşcaşu SCOALA CU CLASELE I-VIII ALBEŞTI - BOTOŞANI. DE CE ACEASTĂ TEMĂ?.
E N D
TEMA LUCRĂRII VALORIFICAREA ASPECTELOR EDUCATIVEPRIVIND PORTUL TRADIŢIONAL Prof. Margareta Puşcaşu SCOALA CU CLASELE I-VIII ALBEŞTI - BOTOŞANI
DE CE ACEASTĂ TEMĂ? O dată cu trecerea timpului valorile şi tradiţiile româneşti, moştenite de milenii, se estompează sub imperiul prostului gust, a unui pseudo - proces de modernizare şi globalizare. Limba, portul, obiceiurile, sărbătorile, muzica, meşteşugurile, arta populară şi credinţa strămoşească sunt, dincolo de orice cartea de vizită, comori inestimabile ale românismului în lume. Ele însele şi toate la un loc reprezintă esenţa noastră ca naţiune, ceea ce ne uneşte şi ne individualizează deopotrivă.
Cunoşti o ţarăsau un popor pornind de la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei. Alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, costumul popular constituie o emblemă de recunoaştere, o marcă a identităţii etnice, un document cu certă valoare istorică şi artistică. Ca cetăţeni europeni, avem datoria morală să ne păstrăm identitatea civică, culturală şi naţională, dar pentru aceasta trebuie să cultivăm în sufletul generaţiilor, de timpuriu, sentimentul de apartenenţă naţională, prin redescoperirea valorilor tradiţiilor populare.
Muzeul Judeţean Botoşani Monument istoric a cărui clădire datează din anul 1913 prezintă în cele 17 săli de expoziţie, dispuse la parter şi etaj, cele mai semnificative momente ale evoluţiei zonei Botoşanilor din preistorie până în contemporaneitate.
DOMENIUL ETNOGRAFIC
ROMANIA REGIUNI ETNOGRAFICE = 7 SUB-REGIUNI = 16 ZONE ETNOGRAFICE = 97 COSTUME POPULARE = 112
PORTUL ELEMENT DE CONTINUITATE NAŢIONALĂ
Portul popular este unul din fenomenele etnografice care s-a dezvoltat odată cu formele vieţii sociale şi se manifestă ca unul din elementele de bază a culturii materiale. Cunoaşterea lui înseamnă înţelegerea caracterelor proprii ale poporului şi contribuie esenţial la definirea specificului etnic. • Costumul popular este o sinteză artistică a sufletului mioritic românesc: o întruchipare, prin ţesătură şi cusătură, a inegalabilei doine populare româneşti. • Cunoşti o ţară sau un popor pornind de la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei. Alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, costumul popular constituie o emblemă de recunoaştere, o marcă a identităţii etnice, un document cu certă valoare istorică şi artistică.
1. Costum: complex vestimentar de sărbătoare, care are un caracter etnic de prestigiu. Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor . Costum naţional sau costum popular: costumul care reflectă particularităţile etnice de vestimentaţie a unui popor. 2. Port : este felul de îmbrăcăminte folosit la anumite ocazii. Port de sărbătoare, port de ocazii, port de lucru; port de copii. Se folosesc expresiile "port tradiţional" şi "port popular." Tradiţional= transmis de la o generaţie la alta direct prin grai viu, fără ajutorul unei scrieri. Port popular = în general, portul de la sat. Se mai foloseşte expresia "port orăşenesc."
Costumul femeiesc este compus din cămaşă, poale şi piesa care acoperă partea de la brâu în jos. Această ultimă piesă se deosebeşte de la regiune la regiuneşi se disting trei tipuri de bază a veşmântului tradiţional românesc: • Costumul cu catrinţă(Transilvania,Banat,Oltenia,Bărăgan,Dobrogea şi parţial Moldova); • Costumul cu fotă (Moldova,Nordul Munteniei, zona Banatului); • Costumul cu vâlnic (Oltenia,parţial Muntenia).
Costumul bărbătescse compune dintr-o cămaşă lungă, în sudul şi estul ţării, şi mai scurtă în nord şi în vest. Pantalonii sunt lungi şi strâmţi în nord şi sud - vest şi ceva mai scurţi şi largi în nord - vestul ţării.
CÂMPULUNG MOLDOVENESC
GURA HUMORULUI
COSTUMUL FEMEIESC Costumul popular femeiesc din zona Botoşanilor se încadrează prin structura sa, în tipolgia costumului cu fotă, denumită în Moldova catrinţă. Are următoarea componenţă: • îmbrăcămintea capului, • cămaşa, • brâul, • catrinţa, • încălţămintea, • pieptarul, bundiţa, cojocul, sumănica
Cămaşa femeiască În zona Botoşanilor se întâlnesc două tipuri de cămăşi, după sistemul de croială: • cămaşa dreaptă sau slobodă şi • cămaşa încreţită în jurul gâtului.
CATRINŢA Catrinţa, de format dreptunghiular, purtată de la talie în jos, peste poalele cămăşii, este fixată sus cu chingă, bârneaţă, sau cu brâu. Catrinţa este ţesută în două sau patru iţe din lână (urzeala din păr lucios şi rezistent, extras din prelucrarea lânii), băteala din niţă (lână fină tunsă de pe un miel de o vară), este purtată strâns pe trup, fără creţuri, în faţă având suprapuse cele două capete, din care unul, uneori, se poartă ridicat.
Catrinţă din vestul zonei Catrinţă din estul zonei Rădăuţi-Prut, Coţuşca, Mitoc, Manoleasa, Ripiceni
COSTUMUL BĂRBĂTESC Costumul bărbătesc se compune din: • cămaşă, • iţari sau izmene, • brâu • chimir • curea • încălţăminte Pentru anotimpul friguros se adaugă: sumanul, cojocul, mantaua.
Cămaşa bărbătească Confecţionată din pânză de cânepă, cânepă cu bumbac, in şi bumbac, lână ţigaie, cămaşa bărbătească din zona Botoşanilor prezintă diferite tipuri, întâlnite în evoluţie: • Cămaşa dreaptă – cămeşoiul • Cămaşa cu fustă (cămaşa de sărbătoare) • Cămaşa cu platcă
Cămaşă cu platcă Cămeşoi bărbătesc Cămaşa tinereasca de sărbătoare
Haine groase Bundiţă Cheptar Suman
VALORIFICAREA METODICO - EDUCATIVĂ A REZULTATELOR
,,ARTA ACULUI’’ – cusutul şi brodatul tradiţional • Studierea meşteşugului şi a artei acului în şcoală se desfăşura pe criterii ştiinţifice, prioritate având activităţile practice. • Pe parcursul studierii acestui meşteşug popular-artistic străvechi şi tradiţional, elevii acumulează experienţă şi aptitudini de a crea obiecte pe linia tradiţiei, li se cultivă dragostea pentru estetic şi frumosul izvorât din moştenirea populară.
Elevii vor însuşi modalităţi de executare corectă a punctelor de cusut, vor descoperi avantajele şi valorile lor tehnice în procesul de creare a broderiilor polimorfe şi policrome. • Activitatea elevilor va fi orientată spre cercetarea fenomenului artistic popular şi transmiterea lui din generaţie în generaţie, o atenţie deosebită se va acorda descifrării atente a vechii funcţii şi simboluri ale obiectelor tradiţionale. Astfel, elevii se vor familiariza cu vechea civilizaţie spre a găsi numeroase soluţii, a percepe echilibrul şi frumosul, sensurile ei profund umane, armonia şi optimismul cromaticii şi a decorului.
TEHNICI DE CUSUT ŞI BRODAT punctul înaintea acului punctul lănţişor punctul de tighel punctul zig-zag punctul cruciuliţă găurele
Prin succintele exemplificări pe care le-am adus în discuţie, am dorit să arăt unitatea spiritualităţii româneşti care a asigurat, de fapt supravieţuirea şi dăinuirea românilor pe întinse arii teritoriale şi culturale. Pentru că, aşa cum sublinia întemeietorul şi redactorul revistei Luceafărul, Al. Ciura, ,,Există, totuşi, o lume românească….Şi dacă alcătuiri omeneşti au pus stavilă despărţitoare între fraţi şi fraţi, ei sunt uniţi totuşi prin unitatea de limbă, prin unitatea de port şi prin dragostea de neam, care-i adună laolaltă pe aceşti moşteni pribegi ai bătrânei şi veşnicei cetăţi….Aceeaşi limbă românească simţeşte când se bucură sau plânge cântând şi acelaşi popor poet apare în toate cântecele’’.
Prin activităţile desfăşurate în cadrul orelor de opţional şi nu numai, elevii au descoperit cum torcea bunica, şi cum pieptăna lâna, şi cum o răsucea, şi cum o punea pe ghem, şi cum ieşeau ciorapi, mănuşi, pieptare, etc. Au aflat cum î-şi realizau hainele de lucru şi cele de sărbătoare (costumul popular), văzute în imagini şi expoziţii, s-a constatat că puţini sunt cei care fac artă din faptul că doresc să fie aproape de ,,rădăcini’’, tradiţii, de ceea ce-i autentic şi veritabil.
Astăzi, când valorile reprezentative ale artei populare româneşti se retrag, treptat, în colecţiile muzeale, ori îmbracă noi forme în atelierele artizanale, datoria specialiştilor este să impună conştiinţei naţionale şi mondiale aportul cultural al latinităţii răsăritene, deoarece mărturiile acestui tezaur – sublinia, cu o jumătate de veac în urmă, omul de cultură G.M. Cantacuzino - ,,…..au făcut parte vie din procesul nostru de formaţie, parte vie din adâncurile sufletului nostru colectiv pe care ne putem bizui pentru a înţelege, pentru a pătrunde, pentru a cunoaşte ce am fost ieri, pentru a şti ce vrem mâine’’.