Avem nevoie de noi alegeri

1. Susţinereaprincomunicare, semnalizareşidesign a transportuluiintegratînBucureştioraş metropolitan

2. În 1871, „Societatea Anonimă Română de Tramvaie", cu capital englez şi belgian, a obţinut autorizaţia de a instala, pe unele străzi, linii de fier, pe care să circule primele tramvaie trase de cai. Un an mai târziu, societatea introducea primele trei linii de tramvaie cu cai din Capitală, care circulau pe rutele Bariera Mogoşoaiei - Calea Moşilor (prin Str. Fântânei, Teatrul Naţional, Sf. Gheorghe, Hotel Atena, Str. Romană), Şoseaua Bonaparte - Calea Călăraşilor (via Şcoala Comercială, Sf. Gheorghe) şi Sf. Gheorghe - Calea Văcăreşti. Tramvaiele trase de cai erau galbene, vatmanii aveau uniforme şi şepci roşii, stăteau pe platforma din faţă şi îndemnau caii cu lovituri de bici. Controlorii, îmbrăcaţi asemnător vatmanilor, erau străini pentru că englezii aveau mai multă încredere în ei decât în bucureşteni, potrivit almanahului Flacăra, publicat în 1982. Prima linie de tramvai tras de cai a fost inaugurata in 1869 in Timişoara.Vagoanele erau fabricate în Austria iar iluminatul se făcea cu lampi de gaz.

3. Între anii 1950-1960, începe să apară în majoritatea ţărilor industrializate informaţii referitoare asupra metodelor de design. De atunci şi până acum, atât literatura cât şi metodologia de design a cunoscut o evoluţie extrem de dinamică, care poate fi identificată în varietatea definiţiilor, dar şi a modului în care este perceput designul. Cristopher Jones, din multitudinea de definiţii: “Designul tehnologic constă în utilizarea principiilor ştiinţifice, a informaţiilor tehnice şi a imaginaţiei pentru definirea unei structuri, a unei maşini sau a unui sistem mecanic care va fi destinat să efectueze funcţiuni prestabilite cu maximum de economie şi eficienţă” (Fielden, 1963) “O activitate cu scop precis orientată către rezolvarea unor probleme” (Archer, 1965) “O activitate creatoare ce implică a da viaţă unui lucru nou şi util care nu existase mai înalte” (Reswick, 1965) “Corelarea produsului cu situaţia în aşa fel încât să se ajungă la un rezultat satisfăcător” (Gregory, 1966) “Saltul imaginativ de la faptele prezentului la posibilităţile viitorului” (Page, 1966) “Soluţia optimă pentru totalitatea necesităţilor reale, ale unui ansamblu particular de circumstanţe” (Matchett, 1968) Singurul element comun pentru definiţiile anterioare estep faptul că ele nu se referă la rezultatul designului, ci la ingredientele sale. În această situaţie, putem conchide că efectul designului este de a iniţia o schimbare a lucrurilor create de către om. Designul reprezintă un proces evolutiv care în trecut avea loc la o planşetă de desen şi care actualmente implică cercetare şi dezvoltare, aprovizionare, proiectare industrială, proiectare de produs, marketing, proiectare de sisteme, şi încă multe altele. Această definiţie urmată de un proces evolutiv de lucru poate fi aplicat şi altor specialişti decât cei din design cât şi altor activităţi în economie. Astfel, manageri, specialişti în cercetare aplicativă, jurişti, publicişti etc., care îşi doresc ca produsele, pieţele, zonele urbane, serviciile publice, opiniile, legile, să-şi schimbe forma şi conţinutul, au integrat în mare parte designul în limbajul lor. De aceea putem vorbi de diferite forme de existenţă a designului: design social, gândire design, schimbare prin design etc.

4. Gândirea specific designuluişi-a creat o metodologieproprie de analiză, care poatefiextinsă la nivelulprocesului de inovaţieîn sine. Designulpoateţine cont de tehnologieşi de raţiunieconomice, darînprimulrândpleacă de la nevoileumaneşi de la satisfacereaacestora. Tim Brown, încarteasa “Change by Design”, aminteşte de Brunwell, un inginer exemplar din epocavictoriană care a creatcaleaferată Great Western. Interesat de dimensiuneatehnologică a creaţiilor sale, a conceput un sistem de transport integrat (poduri, viaducte, abatajeşitunele) cu un remarcabil talent şi un extraordinarcaractervizionar care a pus un echilibruîntreconsideraţiiletehniceşicelecomercial-umane. ProiectulluiBrunwellesteprintreprimeleexemple de profesionistgânditorasupradesignului. • Revoluţiatehnologică a transformatfelulîn care trăim, muncimşi ne jucăm, şi a modificatclimaplanetei. Torentul de bunuriieftine care a începutsăcurgă din fabricileoraşeloralimentează o cultură a consumuluiexcesivşi a risipeinecugetateîntr-o spiral ascendentă. Dar tehnologia nu şi-a îndeplinitîncămisiunea, iarrevoluţia din domeniulcomunicaţiilor, care îiaducepeoamenimaiaproapeunii de alţii. Este însăpuţinprobabilcă, cu toaterealizărilespectaculoase ale ştiinţeişitehnologiei, vomajungesăschimbăm cu rapiditatedirecţia de rău augur pe care am apucat-o.

5. Procesul de realizare a schimbării în lucrurile create de om poate fi imaginat ca un lanţ de evenimente care se încheie cu efectele de perspectivă ale unui sistem din care va face parte noul produs. Noul proiect sau produs implică şi existenţa altor obiective ce trebuie atinse înainte ca desenele să fie terminate şi uneori chiar începute. Pentru ca obiectul care se desenează să aducă anumite schimbări prestabilite în lumea înconjurătoare, este necesar ca specialişti în design, împreună cu echipa interdisciplinară în ansamblul ei, să fie în măsură să prevadă efectele ultime ale unui proces / proiect pe care intenţionează să-l realizeze, specificând acele acţiuni şi constituienţi ce trebuie întreprinse, pentru ca aceste efecte să aibă loc, iar un proiect va avea succes numai dacă previziunile designerilor sunt corecte, influenţând major societatea în ansamblul ei în această etapă de dezvoltare informatică. • De la metodele clasice a evoluţiei meşteşugurilor şi a designului pe bază de desen, designul a trecut prin mai multe etape, elaborându-se noi metode de proiectare şi strategii de design • Strategii ca cercetarea sistemică, analiza valorilor Ingineria sistemelor, utilizând metode ca: brainstorming, metoda sinectică, diagrame morfologice sau înlăturarea blocajelor mintale au făcut posibile apariţia unor proiecte care în prezent dezvoltă soluţii extrem de complexe care necesită o paletă de cunoştinţe şi informaţii extrem de vaste şi care pot fi verificate în modele virtuale înainte de a se trece la realizarea machetelor sau a prototipurilor până la intrarea lor în fabricaţie.

6. Avemnevoie de noialegeri care săechilibrezenevoileindivizilorşi ale societăţiiînansamblu. Avemnevoie de ideinoi, de strategiinoi, care săconfere un scopînrezolvareasituaţiilorcomplexesemnalateşi care ne aratăcât de periclitatesteechilibrul natural de cătrecreaţianoastrătehnicăşitehnologică. Avemnevoie de o abordare a unorinovaţiicapabile de eficienţăşiaccesibilitatepescarălargă, care săpoatăfi integrate însocietateşipe care indiviziişiechipelesă le utilizezepentru a genera idei care săducă la o schimbare de direcţie, racordândresurseletehnice cu nevoileumaneşinatura. Integrândacesteelemente, procesul de design sugerează o “a treiacale”, undedesignul nu estedoar o verigăîntr-un lanţ, cichiaraxulroţii. Designul nu oferădoarsoluţiişi principia operaţionale, ci o perspectivăasupralumiicentratămaicurândpeomdecâtpetehnologie. Din ceîncemaimult, designulestesolicitatpentru a abordaproblemece par îndepărtate de viziuneaasupraprofilului său iniţial. Trecând dincolo de obiect, designul este un proces de gândire, care pot fi aplicate nu numai de designeri cât de diverşi specialişti / oameni la o gamă largă de proiecte. Un designer competent poate aduce îmbunătăţiri, însă o echipă interdisciplinară de profesionişti, alcătuită din gânditori asupra designului, este calificată să abordeze probleme mai complexe. Se poate spune că designul a devenit prea important pentru a fi lăsat doar pe mâinile designerilor.

7. Să privim lucrurile altfel Gândirea design nu mai este o gândire liniară bazată pe secvenţe, şi dacă ar fi să vorbim despre o hartă mentală a modului în care s-a structurat designul până în prezent, putem vorbi de o hartă constituită din conexiuni, cunoaştere şi intuiţii, care va aduce o schimbare semnificativă în proiectare şi în viziunea asupra viitorului.

10. 7 DOMENII DE INOVARE Mobilitateanu maiestedoarpentru a obține de la punctul A la punctul B , chiardacăacestarămâne un obiectivfundamental. Călătorulsecolul 21 vreaacces la orașșiserviciile sale . El vreasăfoloseascătimpul de călătorie de la locul de muncăpână la locul de odihnăsidivertisment cat maioptim. RATB a efectuamaimulteexperimentepentru a veni in întampinaredorinţelorcalatorilorsipentru a satisfaceaceastăașteptare. Călătoriiau acumcerințe care mergdincolo de limitelestricte ale mișcăriifizice . Ca șiviațalorpersonalămarcatăprinutilizarea de noitehnologii , ei nu dorescsă se transportepasivzi de zi . Ei nu au totiaceleașiașteptărisicerererilesunt in legate de varsta . Operatorii de transport major trebuiesă se adaptezeșisățină cont de acestediferențe . Sintagma " mobilitate de transport " reflectăaceastătransformare .Acesticălătoriși-au exprimat , de asemenea, o cerereputernicăpentruinformații de transport adaptate la mișcarealor de moment , pentru a face alegeri cu bunăștiință. Aplicațiipetelefonulmobil ca " RATB înbuzunarulmeu " reflectăaceastădirecție. Acestlucrupoatedeschidemulteinovațiipreludiu la posibilelorimplementăriînîntreagarețea.

11. 1 . Accesulusor/ facil la mobilitatesiinformațiiîntimp real care permiteaccesulînorașși la serviciile sale bazatepelocație. Se poatepromova , de asemenea, schimbul de pasageri , înformeculturale. 2 . Serviciiinovatoarepentrupersoanemobile.Călătorul nu vreasă fie pasiv , pentrupentru a-şicâștigaautonomia , indiferent de situațiesau care se află . El vreasă fie ajutat, săînțeleagăsituaţilecelemaicomplexe de utilizare a sistemelor de transport . Trebuiesăinventăm o pedagogie de mobilitate. 3 . Mobilitateactivă : bicicletaurbana a pavatdrumulspre o viziuneglobală de mobilitate de zi cu zi . Aceasta include mobilitate ca o componentă parte importantă a mersuluipejosîntreautobuzșimetrousauautobuzșitramvai . Mersulpejosrestabilirestefamilia de transport urban , cu nevoia de siguranța a pietonilor. 4 . Mobilitatea "de dezvoltare” este o formăpersonală de mişcare cu beneficiipentrusănătate la oricevârstădarşipentrudezvoltare. 5 . Nouamobilitate cu noilesistemehibride care se vordezvoltaviitoarulprevizibilîn transport public (autobuz, metrou , RATB, tramvai) , sunt: 1.individuale, 2.colective , 3.publice șiprivate. 6 . " Neuromobilité " științacognitivă a revolutionatmultedomenii . Transportul urban are multe de învățatdesprefuncționareaindividualășicolectivă a călătorilorși a mulțimilormarcate de mobilitatesicunoastere 7 .Prevedem o viziune de transport integrat care înparteneriat public-privatvadezvolta un concept care chiardacautilizează o infrasctructură din secolul 20 vaaducerealebeneficiisecolului 21 inbunataţindactualelestandarde de mobilitate.

29. Vă multumesc Designer Radu Vişan