REFORMELE SISTEMULUI DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI : CUM ?

1. REFORMELE SISTEMULUI DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI:CUM? Tatjana Colin UNICEF Moldova 25.11.09

2. La ce ne referim? În esenţă, dezinstituţionalizarea este procesul de trecere de la un sistem de îngrijire a copilului bazat exclusiv pe instituţiile de scară largă la îngrijirea comunitară. Patru componente: • Prevenirea admiterilor şi aflărilor nepotrivite în instituţii • Identificarea/dezvoltarea alternativelor adecvate în comunitate pentru cazarea / tratarea / instruirea / educarea / reabilitarea copiilor, care nu necesită îngrijire rezidenţială, dar nu pot sta cu familiile lor • Sporirea calităţii îngrijirii pentru copiii, care necesită îngrijire publică (nu pot sta cu familiile lor) • Închiderea, reducerea, transformarea instituţiilor

3. La ce ne referim? Cu toate acestea, reformele NU ţin doar de sistemul rezidenţial şi alternativele comunitare la instituţionalizare! reforma SISTEMULUI de îngrijire a copilului = cum conlucrează subsistemele pentru a asigura: • Dezvoltarea capitalului uman şi resurselor • Respectarea drepturilor omului (cei responsabili şi deţinătorii de drepturi) • Prevenirea generală a vulnerabilităţii (educaţie, asistenţă medicală, venit, angajare în câmpul muncii, cazare….) • Tot sistemul este orientat spre împuternicire, incluziune socială şi este axat pe includerea celor mai vulnerabile persoane • Asigurarea unor reţele de sprijinîn situaţii de criză, inclusiv securitate socială şi prestaţii băneşti

4. La ce ne referim? Blocurile importante ale unui sistem de îngrijire a copilului includ: • structurile organizaţionale ale autorităţilor centrale şi locale şi organizaţiile neguvernamentale (ONG-uri); • resursele financiare şi non-financiare pe care le investesc şi cum “circulă” banii; • beneficiarii de servicii; • serviciile prestate; • standardele, regulamentele şi mecanismul de referire, care reglementează utilizarea şi repartizarea acestora.

5. La ce ne referim? • Servicii statutare (funcţiile non-delegabile ale guvernului privind determinarea eligibilităţii pentru servicii şi resurselor ce urmează să fie utilizate, evaluarea necesităţilor, planificare, referirea la servicii, monitorizarea rezultatelor) - managementul de caz - prevenirea instituţionalizării • Servicii substitutive familiei (acordarea îngrijirii în afara familiei pentru copii fără părinţi sau ai căror interes superior impune separarea lor, temporară sau permanentă, de părinţii lor) - adopţia - îngrijirea în familia extinsă - asistenţa parentală profesionistă - centre de plasament temporar (small group home) - instituţii mici • Servicii de sprijin familial (toate familiile, inclusiv cele menţionate mai sus)

6. Ce ştim? • Reformarea oricărui sistem de servicii este o decizie politică cu consecinţe financiare serioase • Acţiunile şi nu strategiile/planurile/legile reformează sistemul – şi numai acele acţiuni, care sunt bine planificate şi sincronizate în toate sistemele • Reformarea sistemului (DI) este o chestiune extrem de complexă, implică multe subsisteme, care acum sunt deconectate unul de altul – poate fi realizată numai dacă toţi constituenţii sunt implicaţi • Iată de ce, reforma trebuie să fie coordonată de la nivel înalt (mai înalt decât nivelul fiecărui minister de resort în parte) • Asistenţa bănească pentru familiile vulnerabile este extrem de importantă, dar insuficientă pentru a reforma sistemul

7. Ce ştim? • Fără stimulente economice pentru reformă (schimbări în fluxurile de bani, alocaţii), puţine lucruri pot fi realizate • Majoritatea soluţiilor logice nu sunt întotdeauna cele mai uşoare de îndeplinit – mulţi factori trebuie să fie luaţi în consideraţie • Serviciile noi (şi deciziile cu privire la instituţii) trebuie să se bazeze pe o evaluare comprehensivă a necesităţilor. Nu fiecare comunitate are nevoie de aceleaşi servicii • Reformele = schimbări. Nu fiecare instituţie poate fi transformată. Nu fiecare angajat poate fi recalificat. • Principiile Abordărilor Bazate pe Drepturile Omului (HRBA) trebuie să fie respectate pe toată durata procesului, autorităţile care deţin responsabilităţi trebuie să ducă răspundere pentru bunăstarea copiilor (nu se admite “reciclarea” copiilor în procesul de DI!) • Opunerea trebuie să fie abordată în mod strategic

8. Ce ştim? • Închiderea instituţiilor fără nici o alternativă este o problemă! Nu fiecare copil se poate întoarce în familia biologică sau extinsă. • Prevenirea instituţionalizării într-adevăr reduce intrările noi, dar, atenţie – unde se duc copiii? Cine monitorizează cum se descurcă ei acolo unde sunt? • Una şi aceeaşi soluţie nu este potrivită pentru toţi – nu toţi beneficiarii cu aceeaşi “problemă” au nevoie de aceleaşi servicii (varietate/set de alternative, managementul de caz) • Principiul în prestarea serviciilor ce ţine de asigurarea unui mediu minimal restrictiv– servicii de sprijin, prevenire, împuternicire – este crucial (cine, unde, cum?) – reţeaua de asistenţi sociali • Costurile, eligibilitatea (cine şi pentru ce se “califică”?), plata comună, cine determină eligibilitatea (transparenţa?)

9. Ce ştim? • PLANIFICAREA / EXECUTAREA – intervenţiile ad hoc nu funcţionează; este necesar un Plan Naţional (personal, proprietate, copii) + Planuri Regionaleşi Municipale • Analiza Stocurilor şi Fluxurilor (tendinţele, pentru a putea planifica dezvoltarea serviciilor), echilibrarea cererii şi ofertei • FINANŢAREA TRANZIŢIEI – resurse destinate serviciilor noi, modificarea/îmbunătăţirea serviciilor vechi • Clarificarea jurisdicţiilor, responsabilităţilor dintre nivelurile de autorităţi (descentralizarea unor servicii), între sisteme (protocoale de cooperare) • URMĂRIREA, OBSERVAREA, Monitorizarea schimbărilor în sistem, a efectului asupra beneficiarilor (funcţionează sau nu) • Proiectări financiare pentru viitor - durabilitate • Utilizarea experienţelor pozitive existente deja – nu începeţi de la zero

10. Vă mulţumesc pentru atenţie!