Cre şterea încrederii în sine la preşcolari

Creşterea încrederii în sine la preşcolari Daniela Bota Alexandra Coblişan Daniela Edveş

Evaluare Copiii care au încredere în sine: Copiii care nu au încredere în sine: Vorbesc încet, nu ridică mâna, evită să răspundă la întrebări; Simt tot timpul nevoia să fie încurajaţi şi aprobaţi, aşteaptă recompense; Nu sunt mulţumiţi de propria persoană; Evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi; Se simt neiubiţi şi nevaloroşi; Par rebeli sau nepăsători. Pot fi suspicioşişi răutăcioşi cu ceilalţi; Pot manifesta agresivitate. • Îşi asumă responsabilităţile; • Se comportă independent; • Sunt mândri de realizările lor; • Realizează fără probleme sarcini noi; • Îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative; • Oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi de grupă; • Suntpozitivi, veselişicalmi; • Au încredereîn ceilalţi şicolaborează cu plăcere.

De ce sunt unii copii mai timizi decat altii? • Unii copii pot avea o predispoziţie spre timiditate: în cazul lor este mult mai probabil să reacţioneze timid la situaţii sociale noi. Dar chiar şi aceşti copii pot fi timizi numai în anumite cazuri. • Unele aspecte ale timidităţii sunt învăţate. Unii părinţi, etichetându-şi copii ca timizi, par să încurajeze dezvoltarea timidităţii. Unii adulţi încearcă să ademenească copiii timizi înspre o interacţiune socială, astfel amplificând comportamentul sfios.

Prevenţie: Psihologul grădiniţei • Activităţi frontale: • Povestea curcubeului • Prieteni adevăraţi – Zidul prieteniei • Poveste “Schimb de inimioare” • Fişă “Ce aş fi dacă aş fi”

Intervenţie: Psihologul grădiniţei • Încercăm să aflăm cauza (teama de a greşi/de a fi judecat de educatoare, colegi etc) • Îl ajutăm să-şi găsească prieteni (interese comune) • Colaje în grupuri mici • Îl lăudăm atunci când a ridicat mâna şi a participat activ la activităţile frontale • Stabilim un sistem de recompense la participarea activă la activităţi

Prevenţie: Educatoarele Educatoarele ar fi bine să: • Exprime cerinţe rezonabile în concordanţă cu vârsta copiilor; • Planifice din timp activităţile. Dacă se anticipează nevoile copiilor, probabilitatea ca ei să fie cooperanţi va creşte; • Formuleze clar ceea ce aşteaptă de la copii; • Se focalizeze asupra aspectelor pozitive (însuşiri, realizări) şi să le menţioneze; • Ofere posibilităţi şi opţiuni copiilor ori de câte ori este posibil (de exemplu, vom citi o poveste azi, care dintre ele vreţi să o citim?) • Recompensele prezente, dar nu întrecută limita. (nivel normal, nu oricând, oricui şi pentru orice)

Prevenţie: Educatoarele (continuare) Educatoarele ar fi bine să: • Ajute copilul atunci când îi este greu, să găsească împreună o cale, şi să nu îl critice mereu sau să facă comparaţii cu alţii: "X-ulescu este mai bun, uite ce cuminte e, uite ce minunat este!". • O problemă are mai multe rezolvări - educatoarea să fie pregătită să prezinte copiilor mai multe opţiuni faţă de cele pe care le descoperăei. Pe lângă faptul că se vor simţi mai bine căînţeleg despre ce este vorba, pe viitor vor fi capabili să găsească mai multe soluţii pentru o situaţie. • Educatoarele pot favoriza dezvoltarea unei imagini de sine negative prin încurajarea etichetării. Când unii colegi de grădiniţă folosesc apelative pentru a se referi la un copil, ele trebuie să încerce să ţină sub control relaţiile şi să evite formarea de personalităţi dominante negative.

Prevenţie: Educatoarele(continuare) Educatoarele ar fi bine să: • Le citească poveşti terapeutice copiilor şi să extragă mesajul adecvat (exemple de poveşti: “Plăntuţa cea perseverentă”, de Sempronia Filipoi, “Povestea albinuţei Maia”, “Călătoria norului” din cartea “Deschideţi inima şi mintea”, editura Aquila etc.) • Organizeze jocuri cu aceştia care vizează explicarea unicităţii fiecărei persoane, precum şi descoperirea calităţilor proprii şi ale colegilor de grupă.

Prevenţie: Educatoarele – Exemple de jocuri - „Fulgii de zăpadă” • Scop: dezvoltarea sentimentului de unicitate, dezvoltarea simei de sine pozitive şi întărirea sentimentului propriei valori. • Materiale: foi de hârtie sau şerveţele • Activitatea propriu -zisă: Fiecare copil va primi o foaie de hârtie (sau un şeveţel). Vor împături hârtia în două şi vor rupe colţul din dreapta, sus. Împăturesc din nou hârtia în două ,şi, la fel, vor rupe colţul din dreapta,sus. Se repetă operaţia de câte ori va permite hârtia. La sfârşit, toţi copiii vor despături foaia şi vor observa că foile lor arată diferit, fiecare în felul ei, chiar dacă ei, toţi, au făcut aceleaşi operaţii. Se va trage concluzia că fiecare foaie cu decupajele sale este unică, aşa cum şi ei sunt unici.

Prevenţie: Educatoarele – Exemple de jocuri - „Eu sunt…” • Scop: dezvoltarea autocunoaşterii şi intercunoaşterea copiilor într-un cadru de respect, încredere şi cooperare; dezvoltarea sentimentului propriei valori şi conturarea, pentru sine şi pentru ceilalţi, a unei imagini de sine pozitive. • Materiale: jetoane, masă, scaune • Activitatea propriu-zisă: Pe o masă vor fi mai multe jetoane cu imagini ce reflectă în acţiuni trăsături pozitive de caracter. De exemplu, un copil care udă florile cu stropitoarea (hărnicie) ; doi copii care-şi dau mâna sau se îmbrăţişează (prietenie); un copil care oferă braţul unei bătrâne să treacă strada (politete) etc. După ce toţi copiii au descoperit aceste imagini şi sensul lor a fost înţeles de fiecare se alege de către grup un anume copil care va fi caracterizat în ziua respectivă. Copiii se aşază într-un cerc pe scăunele, iar copilul ales va fi rugat să se aşeze în mijloc; ceilalţi aleg câte un jeton care consideră că reprezintă o calitate a personajului ales, şi-l aşază pe măsuţa ce se află în faţa acestuia. Copilul ales are sarcina de a rosti cu voce tare trăsăturile pozitive pe care le reprezintă fiecare jeton adus de colegii lui.Dacă el consideră că însuşirea îl caracterizează, va spune, de exemplu : ,, Eu, Andrei, sunt harnic’’, iar dacă nu crede că i se potriveşte, va pune jetonul deoparte. La sfârşit va spune toate trăsăturile pozitive de caracter care i-au fost atribuite şi pe care el însuşi le-a acceptat. Deexemplu, ,,Eu,Andrei, sunt vesel, harnic,atent, politicos etc.’’

Intervenţie: Educatoarele • Atunci când educatoarele descoperă că un copil are o stimă de sine mai scăzută ar fi bine să fie şi mai atente la reacţiile pe care le au faţă de greşelile şi atitudinea acelui copil, să fie mai suportive, să îl laude mai mult, să îl încurajeze. • Dacă solicită ajutor, să-i explice dar să-l încurajeze să facă singur în continuare, lăudându-i progresul şi iniţiativele, să-l aprecieze şi în faţa celorlalţi copii etc.

Prevenţie şi intervenţie: Părinţii • Să cunoască şi să accepte copilul în totalitatea lui. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui. Fiind sensibil la interesele si sentimentele copilului vei putea sa construiesti o relatie cu copilul si sa arati ca il respecti. Aceasta va face copilul mult mai increzator in fortele proprii si mai putin inhibat. • Să-i construiască respectul de sine. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia. Lauda-l des. Copiii care au o parere buna despre ei insisi nu sunt timizi.

Părinţii • Să dezvolte aptitudini sociale. Chiar daca este vorba numai de joaca in paralel, incurajeaza activitatea sociala. Invata copilul fraze cheie ("Pot sa ma joc si eu?") si tehnici de integrare in societate bazate pe roluri. De asemenea, ocaziile de a se juca cu un singur copil o data, vor ajuta copilul timid da devina mai stapan pe sine. Jocul cu grupuri noi de copii va da sansa unui nou start copilului timid si ii va permite sa obtina un nivel social mai inalt. • Să permită copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il momeasca in interactiunile lui sociale.

Părinţii • Să fie alaturi de el dar nu exagerat de protectivi Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui. Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui).

Părinţii • Să-l implice în discuţii dacă observă că e atent. Incurajati-l sa puna intrebari si sa-si exprime parerea. • Să încurajeze succesele copilului în relaţiile cu ceilalţi. Stimuleaza-i increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului, sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o intamplare prietenilor sai, etc.

Părinţii • Să-l obisnuiască treptat cu o anumită situaţie • (de exemplu daca stiti ca aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala de mese, inainte de a urma cursurile). • Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii.

Părinţii • Să încerce să nu-i spună mereu "Eşti timid.“mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare. • oferiti-i sarcini usoare, laudati-l, incurajati-i hobby-urile, pasiunile, integrati-l in activitati extrascolare care ii vor defini si ii vor construi personalitatea. Aceste activitati ii vor distrage atentia de la dificultatile lui interioare. Nu il insarcinati cu lucruri complicate care nu le poate face. Incercarile mai grele trebuie sa vina dupa ce a trecut de primele blocaje. • nu il supervizati in timp ce indeplineste aceste sarcini, s-ar putea sa nu ii faca placere. Respectati-i aceasta dorinta.

Sa presupunem ca ai un copil timid. • Nu are rost sa-l impingi mereu de la spate s-o faca pe indraznetul, sa-l obligi sa socializeze si sa-l pui in situatii problematice deoarece efectul ar putea fi exact opus celui pe care il astepti. • Daca singurul lucru pe care si-l doreste este acela sa se joace de unul singur, cea mai buna solutie este sa-l lasi sa se desfasoare asa cum simte. Pe masura ce va creste el va cauta compania altora si va invata sa se comporte in orice fel de situatie.

Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. Unele calitati specifice timiditatii, cum ar fi modestia si rezerva, sunt privite ca pozitive. Interventii drastice sunt necesare numai in cazul in care copilul se simte excesiv de inconfortabil sau neglijat in societate.

Citate de “Take home message” • “Căutam mereu putere şi încredere în afara mea, dar acesteavin dinăuntru. Erau acolo dintotdeauna” Anna Freud • “Încrederea în sine este un obicei care poate fi dezvoltat comportându-te ca şi cum o ai deja” Brian Tracy • “Încrederea nu vine din faptul că ai mereu dreptate, ci din faptul că nu ţi-e frică să greşeşti” Peter T. Mcintyre • “În timp ce o persoană ezită pentru că se simte inferioară, alta este ocupată să facă greşeli şi să devină mai bună” Henry C. Link

Vă mulţumim pentru atenţie!

Cre şterea încrederii în sine la preşcolari