PROVERBE romanesti

1. PROVERBE romanesti -de la lume adunate, de prin cărţi colectate

2. CE ESTE PROVERBUL? • O expresie populară succintă,de obicei ritmică, şi uneori ritmată, ce concentrează rezultatul unei experi- enţe de viaţă sau al unei observaţii asupra vieţii, în legătură cu care se pronunţă, o concluzie, un îndemn, un sfat de regzlă cu accentuată nuanţă morală.

3. Adevărul e întotdeauna acelaşi oricum l-ai privi. Adevărul e mai amar decât otrava. Adevărul iese la iveală , când nu-ţi vine la socoteală. Adevărul învinge totul. De adevăr n-ai unde să te ascunzi. Din gura copiilor iese adevărul. Nu e nimic mai frumos decât adevărul. Adevărul nu îmbătrâneşte niciodată. Timpul descoperă adevărul. DESPRE ADEVĂR

4. DESPRE BUNĂTATE • A face bine e întotdeauna mai bine decât a face rău. • Bine faci, bine găseşti. • Binele ce-l faci la orişicine ţi-l întoarce vremea ce vine. • Binele cu bine se răsplăteşte. • Binele de rău te scapă. • Omul bun e ca un puţ cu apă: cu cât face mai mult bine, cu atât mai mult îi vine. • Răul vine iute, binele încet. • Întotdeauna binele se uită mai uşor decât răul.

5. DESPRE CINSTE • Cinstea cu ruşinea nu pot sta împreună. • Cei la inimă curaţi de toţi sunt lăudaţi. • Copiii, cinstea părinţilor, iar părinţii, cinstea copiilor. • Omul cinsteşte haina, nu haina pe om. • Cine pe altul cinsteşte, se cinsteşte pe sine. • Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde. • Mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi hoţ.

6. DESPRECOPII • Copii mici, griji mici, copii mari, griji mari. • Copilul spune că-i bătut, dar nu spune de ce. • Copilul e precum copacul:când e mic se strâmbă, dar greu se mai îndreaptă. • Copiii se cunosc după părinţi, ca roadele unui pom.

7. DESPRE ÎNVĂŢĂTURĂ • Cât tăieşte omul învaţă. • Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la bătrâneţe. • Banii nu aduc învăţătura, dar în-văţătura aduce bani. • Ai carte, ai parte. • Ascultă învăţătura tatălui şi nu uita poveţele mamei.