Examenul obiectiv al ţesutului celular subcutanat

1. Examenul obiectiv al ţesutului celular subcutanat

2. 1. Aprecierea cantitativă a ţesutului celular subcutanat În condiţii normale: este repartizat armonios şi uniform. Grosimea sa, măsurată cu caliperul pe faţa dorsală a braţului: 2 cm.

3. Ţesut celular sc în exces: • Difuz=obezitate • Localizat: • lipoame (noduli elastici, mobili, nedureroşi) • lipomatoza Dercum: lipoame multiple, simetrice, dureroase. • Ţesut celular sc diminuat: în stări de slăbire, denutriţie, caşexie.

4. 2. Se caută edemul ţes. cel sc (excesul de lichid intersiţial): prin impresiune digitală. Edeme cu godeu persistent: • edemul cardiac. • edemul renal

5. Edeme fără godeu persistent: • edem inflamator • edem flebitic

6. 3. Emfizem subcutanat • Apare datorită pătrunderii aerului în ţes cel sc. • Senzaţie de crepitaţii la palpare (ca şi cum am apăsa pe zăpadă): -după traumatisme toracice (coasta fracturată perforează pleura) - după puncţii pleurale - în evoluţia unei gangrene gazoase cu anaerobi.

7. 4. Senzaţie de fluctuenţă la palpare • colecţii purulente (abcese).

8. Palparea ganglionilor superficiali

9. Ganglionii limfatici sunt formaţiuni nodulare ovoide, de consistenţă elastică, mobili, nedureroşi, cu dimensiuni de 3-15 mm. • Ganglionii profunzi: nu sunt accesibili palpării. • Ganglionii superficiali: sunt accesibili examenului obiectiv prin inspecţie şi palpare. Mod de palpare: cu mâna întinsă, prinzându-i între degete şi planul profund, efectuând mişcări de alunecare.

11. Ganglionii occipitali şi retroauriculari: • în zona occipitală • înapoia apofizelor mastoide

12. Ganglionii submandibulari şi submentonieri: Cu vârfurile degetelor în „croşet”.

13. Ganglionii latero-cervicali: Bolnavul şezând, medicul palpează cu vârful degetelor ambele regiuni latero-cervicale, simetric.

14. Ganglionii supraclaviculari: cu vârful degetelor, deasupra claviculelor.

15. Ganglionii axilari:Bolnavul şezând, cu membrul superior relaxat. Mâna medicului aflată de partea axilei de examinat pătrunde în axilă şi apasă vârful axilei, partea internă (spre peretele toracic) şi partea externă (spre humerus).

16. Ganglionii epitrohleeni: • Medicul prinde cu o mână mâna bolnavului, iar cu cealaltă examinează ganglionii epitrohleeni.

17. Ganglionii inghinali: • Bolnavul în decubit dorsal. • Se palpează ganglionii imediat deasupra arcadei inghinale.

18. Ganglionii poplitei: • Bolnavul în decubit dorsal. • Genunchiul flectat la 90o .

19. Mărirea de volum a ganglionilor=adenomegalie. • Adenomegalia de cauză patologică=adenopatie. • Adenopatia asociată cu semne inflamatorii locale=adenită (în boli infecţioase acute şi cronice). • Adenita din vecinătatea porţii de intrare a infecţiei=adenită satelită.

20. 1. Localizarea adenopatiei: A. Adp localizate: limitate la un singur ganglion sau grup ganglionar. • inflamaţii locale (adenite satelite) • metastaze ganglionare • axilare : cc sân, • supraclaviculare :cc pulmonar, gastric sau pancreatic. • boala Hodkin la debut. B· Adp generalizate: • leucemii limfocitare acute, cronice. • luesul secundar.

21. 2. Mărimea ganglionilor: • Micropoliadenopatie • izolată (fără modificări ale stării generale sau biologice):după infecţii virale Este benignă, tranzitorie . Se urmăreşte. • cu stare generală afectată şi modificări biologice: leucemii • Ganglioni mari: b. Hodkin, TBC ganglionar. • Ganglioni foarte mari: limfosarcom.

22. 3. Consistenţa ganglionară: • elastică (moale): infecţii acute, leucemii. • fermă: limfoame, debutul b. Hodkin. • dură: metastaze ggl. , limfosarcoame.

23. 4. Mobilitatea ganglionară Se apeciază în funcţie de aderenţa la piele şi la planurile profunde. • mobili: leucemii, debutul b. Hodkin, . • aderenţi: • la tegumente: adenita TBC sau micotică. • între ganglioni: adenite cu periadenite, b. Hodkin (faza de confluenţă a ggl.) • de planurile profunde: metastaze ggl, limfosarcom

24. 5. Sensibilitatea dureroasă: • Prezentă • adenite • b. Hodgkin (după consum de alcool) • Absentă • leucoze • metastaze ggl.

25. Cauzele adenopatiilor I. Inflamatorii infecţioase • Infecţii regionale: adenite satelite - submandibulare: infecţii bucodentare sau faringiene - retroauriculare: infecţii otomastoidiene - axilare: infecţii ale membrelor superioare sau ale peretelui toracic • inghinale: • infecţii ale membrelor inferioare sau genitale. • lues primar: adenită satelită şancrului sifilitic Infecţii generale:viremii, bacteriemii. - acute: - mononucleoza infecţioasă - rubeola - bruceloza - histoplasmoza - cronice: - TBC ggl: fistulizarea ggl. latero - cervicali=scrofuloză • lues secundar: adenită generalizată.

26. II. Inflamatorii imunologice - colagenoze: poliartrita reumatoidă, lupus eritematos diseminat - sarcoidoză - boala serului - medicamentoase III. Neoplazice: - limfoame: hodkiniene şi nehodkiniene • leucoze limfocitare acute şi cronice • adenopatii metastastatice (de ob. secundare unor carcinoame).

27. Diagnosticul diferenţial al ganglionilor palpabili: • lipoame, fibroame • submandibular: cu glanda salivară • în axilă: cu inflamaţia glandelor sudoripare (hidrosadenita) • în reg. inghinală: cu hernie.

28. Edemul Definiţie=reprezintă creşterea lichidului din spaţiul interstiţial. Mecanisme: 1. Creşterea presiunii hidrostatice arteriolo-capilare sau veno-capilare. 2. Scăderea presiunii coloid-osmotice (oncotice) prin scăderea proteinelor plasmatice. 3. Creşterea permeabilităţii capilare. 4. Tulburări de drenaj limfatic a lichidului interstiţial.

29. Clasificarea edemelor 2. După localizare: • edem generalizat • edem localizat: • simetric (edemul cardiac, hepatic, hipoproteic, renal) • asimetric (edemul venos, limfatic, inflamator) 1. Cu sau fără godeu persistent (impresiune digitală) • cu godeu persistent: edemul cardiac, hepatic, hipoproteic, renal. • fără godeu persistent: edemul limfatic, venos, inflamator.

30. Apariţia edemelor generalizate este precedată de creşterea în greutate cu câteva kg. • Edemele sunt iniţial localizate, cu extindere ulterioară. • Apariţia de lichid transudat în seroase=anasarcă • în pleură=hidrotorax, • în pericard=hidropericard, • peritoneu=ascită transudativă.

31. Edemul cardiac: Reprezintă un semn de insuficienţă ventriculară dreaptă. Apare prin DC, care determină: • anterograd perfuziei renale, cu activarea mecanismului renină-angiotensină-aldosteron. Rezultă o retenţie de Na şi apă. • retrogradp în AD presiunii venoase centrale  urmate de  pH veno-capilare.

32. Caracterele edemului cardiac 1. este bilateral, simetric. 2. iniţial este localizat în regiuni declive, datorită gravitaţiei (maleolar după ortostatism, sacrat după decubit dorsal) apoi se generalizează (anasarcă). 3. iniţial este intermitent (apare seara şi dispare după repausul la pat) apoi devine permanent. 4. iniţial este alb, moale nedureros; apoi se produce induraţia şi devine cianotic, dur, dureros la palpare. 5. are godeu persistent. 6. coexistă cu alte semne de insuficienţă ventriculară dreaptă: hepatomegalie, turgescenţa venelor jugulare

33. Edemul renal nefritic: • Apare în boli renale acute sau cronice în care scade filtrarea glomerulară (scade eliminarea renală de Na şi apă). • Mecanism: apare prin creşterea volumului plasmatic.

34. Caractere: 1. este bilateral, simetric. 2. apare iniţial în zone cu ţesut conjunctiv lax: la pleoape, faţă, regiunea dorsală a mâinilor, apoi devine generalizat. 3. iniţial apare matinal şi diminuă în timpul zilei , apoi devine permanent. 4.este alb, moale, pufos, nedureros la palpare. 5. are godeu persistent. 6. coexistă cu alte semne de suferinţă renală: HTA, hematurie microscopică, proteinurie (<3,5 g/24 ore).

35. Edemul renal nefrotic: • Apare în sd. nefrotic (boli renale glomerulare cu pierdere urinară de proteine >3,5 g/24 ore. • Mecanism: scăderea p oncotice plasmatice. • Caractere: similare cu ale edemului nefritic, predomină la nivelul gambelor (ca cel hipoproteic). • Biologic: hipoproteinemie cu hipoalbuminemie şi proteinurie >3,5 g/24 ore

36. Edemul hepatic • Apare în ciroza hepatică decompensată. • Mecanisme: 1. p venoase portale (sd. de hipertensiune portală) 2. p oncotice (hipoproteinemie prin scăderea sintezei hepatice a proteinelor). 3. creşterea volumului plasmatic prin hiperaldosteronism (nu este inactivat în ficat). 4. tulburări de drenaj limfatic ale peritoneului.

37. Caractere edem hepatic 1. ascita precede edemul. 2. edemul este bilateral, simetric. 3. edemul apare iniţial la membrele inferioare, are evoluţie ascendentă, cu tendinţă spre generalizare. 4. edemul este alb-gălbui, moale, nedureros la palpare. 5. are godeu persistent. 6. se însoţeşte de: subicter sau icter, hepatosplenomegalie, steluţe vasculare.

38. Edemul hipoproteic: • Mecanism: hipoproteinemie fără proteinurie şi fără ciroză hepatică, cu  p oncotice. • Apare în: - carenţe grave de alimentaţie: în lagăre de concentrare - pierderi proteice pe cale digestivă: maldigestie şi malnutriţie (gastrectomizaţi, enteropatii cu pierdere de proteine) - catabolism proteic excesiv: boli cronice consumptive- neoplasme, infecţii cronice.

39. Caractere edem hipoproteic 1. edem bilateral, simetric. 2. apare iniţial la membrele inferioare, cu evoluţie ascendentă. Interesează predominant 1/2 infer. a corpului, care contrastează cu 1/2 superioară, emaciată. 3. alb, moale, nedureros la palpare. 4. are godeu persistent. 5. coexistă cu denutriţie, caşexie. Biologic: hipoproteinemie fără proteinurie.

40. Edemul medicamentos A. Prin retenţie renală de Na şi apă creşterea volumului plasmatic. • Antiinflamatorii nesteroide: Indomentacin, Fenilbutazona, Diclofenac. • Medicaţie cortizonică. • Caractere: seamănă • cu edemul cardiac la debut

41. Edemul medicamentos B. Prin vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare: Nifedipina. C.Alergie medicamentoasă: de ex. edem al buzelor după Penicilină.

42. Edemul venos • Se datorează creşterii locale a presiunii hidrostatice venoase. • Poate apare prin: A. obstrucţie venoasă: - intrinsecă prin tromb: tromboflebită - prin compresiune externă: tumori, ligaturi. B. insuficienţa valvelor venoase: în varicele hidrostatice.

43. Edemul venos flebitic: Tromboflebita profundă: 1. Este localizat : • la nivelul membrelor inferioare • unilateral • bilateral, asimetric • la nivelul membrelor superioare 2. culoarea - albă sau cianotică. 3. este dur, dureros la palpare. 4. nu lasă godeu. 5. se însoţeşte de: febră, tahicardie. Tromboflebita superficială: edem inflamator local (roşu, cald, dureros) şi se palpează cordonul flebitic.

44. Edem venos în sd VCS • Tromboză sau compresiune pe vena cavă superioară: edem şi cianoză „în pelerină”: cuprind capul, gâtul, umerii.

45. Tromboza venoasă ilio-femurală Edemul cuprinde întregul membru inferior: • tumefiat, dureros, • de culoare albă (phlegmatia alba dolens) • sau cianotic (phlegmatia coeruleea dolens).

46. Edemul venos din insuficienţa venoasă cronică a membrelor inferioare: apare ca o sechelă post-tromboflebitică, prin distrugerea valvelor venoase. 1. este localizat: uni-sau bilateral, asimetric. 2. se accentuează în ortostatism, scade după repaus la pat. 3. iniţial moale, cu godeu  dur,fără godeu.. 4. se însoţeşte de alte semne de insuficienţă venoasă cronică: varice hidrostatice , ulcer varicos, dermită pigmentară .

48. Edemul limfatic: • Apare prin tulburări ale drenajului limfatic al lichidului interstiţial. • Poate fi: - primar: congenital (anomalii ale sistemului limfatic, care se evidenţiază prin limfografie). - secundar: - după metastaze ganglionare sau amputaţii ganglionare - compresiuni limfatice prin tumori - infecţii parazitare: de ex. filarioza.

49. Caractere edem limfatic • este localizat: unilateral sau bilateral. • se însoţeşte de tulb trofice tegumentare (îngroşate şi dure): elefantiazis. 2. poate avea culoare • albă (prin compresiune arteriolară), • roşiatică (prin limfangită) • violacee (când se asociază cu tromboflebite). 3. este dur, nedureros la palpare. 4. nu lasă godeu. 5. nu răspunde la tratament.