Clic pentru a avansa

1. Desene de Dominique Bach. Text adaptat de Javier Botrán López. RealizareFr. Agustín Enciso. Traducere: Daniela Mărtişcă Clic pentru a avansa

2. VIAŢA IOAN DE LA SALLE A TREIA PARTE CLICK para avanzar SFÂNTULUI

3. Când au ajuns Frații la Paris, preotul paroh de Saint Sulpice le-a recomandat o școală de caritate, cu marele interes ca și copii săraci să învețe să scrie și să citească, să cunoască îndatoririle creștine și să învețe o meserie. Dar directorul care era acolo, era interesat mai mult să scoată profit după munca ucenicilor decât de formarea lor personală. Școala nu funcționa bine. SAiNT SULPICE De La Salle a început imediat reforma școlii, a grupat băieții pe vârste și cunoștințe, și le-a cerut punctualitate, tăcere și atenție.

4. Văzând succesul acestei prime școli pariziene, a deschis alta pe strada Bac. Dar munca școlilor era dură, din această cauză unii Frați au dat greș și au abandonat comunitatea. De La Salle și-a dat seama că formarea Fraților era insuficientă: Școala cerea un compromis mai mare și o mai bună pregătire! Atunci a închiriat, în Vaugirard, o casă mare pentru formarea Fraților și a tinerilor care voiau să intre în comunitate. Aceștia au început să-l numească ”Fondator”.

5. După o retragere dedicată rugăciunii, Fondatorul și Frații mai responsabili, Nicolás Vuyart y Gabriel Drolin, au exprimat așa angajamentul lor pentru școli: “Sfântă Treime, începând de azi și pentru totdeauna, vom trăi împreună pentru a menține Școlile Creștine, chiar dacă vom rămâne doar trei și vom fi obligați să cerem pomană și să trăim numai cu pâine”.

6. Trecea anul 1700. Secolul al XVIII un secol splendid pentru curtea Franţei, dar de mizerie pentru popor. Ioan de La Sallea simțit că Dumnezeu ghida opera sa, dar în același timp, dificultățile creșteau: Dacă Școlile Creștine nu ar fi fost opera lui Dumnezeu, ar fi dispărut.. Comunitatea Fraților creștea înainte de toate și Ioan de La Salle a deschis un Noviciat pentru a forma Frați și o școală mică pentru a face practică.

7. Parohul de la Saint Sulpice i-a propus lui Ioan să profite duminica de spațiile școlii pentru a-i forma pe tinerii muncitori ai parohiei sale. Ideea l-a entuziasmat pe Ioan și pentru aceasta a pregătit doi Frați. Tinerii au mers acolo cu interes, se instruiau, ascultau catehismul și se jucau diferite jocuri. SAN SULPICIO Aşa s-a născut ”Şcoala Duminicală”.

8. Renumele şcolilor De La Salle s-a extins repede şi preoţii de la sate au început să ceară Fraţi. Cum nu erau Frați suficienți pentru toate aceste cereri, Ioan de La Salle a deschis prima școală pentru a forma învățători rurali. Ioan era convins că țăranii trebuiau să învețe să scrie și să citească pentru a-și apăra drepturile.

9. De La Salle a vrut să se facă cunoscută opera sa și în Roma, centrul creștinătății, și a trimis pe Fratele Gabriel Drolin și Gerardo pentru a realiza dorința sa de a deschide o școală acolo. Școlile Creștine au realizat o muncă deosebită și au urmat în continuare să curgă cereri pentru a trimite Frați în alte locuri din Franța. S-au deschis şcoli noi în Chartres, Calais şi Troyes .

10. “Pentru ca şcolile să crească şi să fie mai bune trebuie ocrotite cu multă iubire". De aceea, Ioan a ieșit din Paris și, pe jos sau călare a vizitat toate școlile animând Frații și elevii. Uneori făcea el ore pentru ca Frații să vadă cum trebuie să procedeze: ▬Frate, păstrează liniștea și fii respectuos cu copiii și vei vedea cum ei te vor asculta cu mai multă atenție. ▬Permite elevilor mai isteți să-și ajute colegii. ▬Fii atent, veghează și ai grijă de elevi, așa ei se vor comporta mai bine și nu va trebui să-i pedepsești.

11. Totul părea că merge de minune, dar succesul școlilor a început să trezească invidie și să creeze dificultăți. Noul paroh de Saint Sulpice, domnul de La Chetardie, l-a acuzat pe Ioan că este incapabil să-i conducă pe Frați și că este prea exigent. Cu toată invidia parohului, Frații l-au apărat pe Fondatorul lor și Ioan de La Salle a continuat să conducă școlile.

12. Dificultățile nu se termină aici. Învățătorii caligrafi, care învățau să scrie luând bani, i-au acuzat pe Frați că le-au furat clientela. Nu acceptau faptul că Școlile De La Salle erau gratuite, inclusiv pentru aceia care puteau să plătească. S-au revoltat asaltând școlile, distrugând băncile, au rupt tablele, au vărsat cerneala… …au distrus cărțile și materialele școlare și au maltratat cu riglele elevii și Frații. De La Salle a înţeles motivele lor, a suferit dispreţul lor şi, ca Isus, Bunul Învăţător, a ştiut să ierte.

13. Ambientul școlilor din Paris era atât de negativ încât în ele nu se putea face educație. A fost de preferat să fie abandonate. De La Salle, cu mare durere a plecat din Paris spre sud, unde a fondat școala de la Avignon. Apoi a deschis patru școli în Rouen, unde s-a născut prima școală a lui Adrian Nyel.

14. După acele zile dificile în care erau în pericol școlile Creștine, Ioan de La Salle a văzut din nou lumina. Era anul 1705. De La Salle a închiriat o fermă, Saint Yon; aproape de Rouen, cu grădini, parcuri și o casă mare. ¡Trebuie să se înceapă din nou! A deschis din nou Noviciatul pentru formarea tinerilor Frați. Și acolo a fixat rezidența sa, în care reunea Frații, pentru rugăciune și împărtășirea experiențelor pedagogice.

15. ▬ Este cu plată, dar banii pe care îi scot Frații îi investesc în susținerea altor patru școli pe care le au pentru săraci. ▬ Învățăturile sunt practice, învață aritmetica, geometria, desen și arhitectură…și o fac în franceză. ▬ Ai auzit că funcționează foarte bine și internatul La Salle? ▬ Am auzit că au și un centru unde primesc băieții cu dificultăți, inclusiv delincvenți pentru a-i reeduca. Treceau zilele şi lumea din Rouen făcea comentarii despre viaţa şi munca Fraţilor în Saint Yon

16. Ioan de la Salle s-a dedicat în San Yon să organizeze comunitatea. Dar nu a lăsat deoparte pe cei care îi cereau ajutorul. OAIA PIERDUTĂ îNTOARSĂ LA TURMĂ Într-o zi a mers la el un preot care trăia în neliniște pentru viața nu tocmai exemplară pe care o ducea. Ioan l-a invitat să se roage cu el și după o lungă rugăciune și conversație, păcătosul a cerut iertare de la Dumnezeu și atunci i-a revenit pe chip bucuria și fericirea.

17. Tânărul Juan Carlos Clément l-a vizitat pe Ioan de La Salle și i-a cerut să-l ajute să deschidă un nou Centru de formare de profesori creștini rurali, cu bani pe care avea sa-i primească printr-o moștenire. Cum acest centru era atât de necesar, Ioan de la Salle a deschis acest centru în avans oferind pentru acesta puținii bani de care dispunea. Când Clement a primit bunurile moștenirii, avarul său tată, care se gândea că va rămâne el cu moștenirea, l-a denunțat pe Ioan de la Salle spunând ca acesta l-a înșelat pe fiul său.

18. Câtă suferință i-a cauzat aceasta lui Ioan de La Salle! A cheltuit puținii bani pe care îi avea pentru a susține comunitatea! Ce eșec! Dar De La Salle nu s-a descurajat. A mers din nou în sudul Franței, unde erau un număr mare de Frați. A plecat din Avignon, a vizitat Frații din Grenoble și după aceea din Marseille, unde funcționa o școală în cartierul portului

19. Lucrurile începeau să se complice și în Marseille. Promotorii școlilor au preferat să le dea preoților pentru a le conduce; Noviciatul din Marseille a rămas fără Frați unul dintre ei a avut curajul să-i spună: ▬ Ai venit aici ca să ne distrugi?. Ioan de la Salle nu a fost bine primit nici în alte comunități. Așa că i-au dat de gândit: ▬ Sunt eu cel care deranjează opera lui Dumnezeu? Sunt un dezastru. Doamne, să se facă în mine voia ta. Dacă este dorința ta, voi abandona opera Școlilor și mă voi ocupa numai de obligațiile mele sacerdotale. Căutând voința lui Dumnezeu, De La Salle a mers la o Mănăstire din Grenoble unde a petrecut trei zile de rugăciune profundă..

20. SFÂRȘITUL PĂRȚII A TREIA