Bugetele de performanţă

1. Bugetele de performanţă

2. Definiţii • Bugetul de performanţă este acel buget care permite ameliorarea eficienţei şi eficacităţii cheltuielilor publice prin corelarea resurselor publice utilizate cu rezultatele, apelând permanent la informaţii privind performanţa. • Informaţia de performanţă reprezintă informţia ce vizează rezultatul obţinut în urma utilizării unor fonduri publice. În anumite situaţii, informaţia de performanţă poate să se refere şi la costurile aferente obţinerii acestor rezultate

3. Tipuri de bugete de performanţă

4. Tipuri de bugete de performanţă (II) • Bugetele program – se bazează pe informaţii privind costurile şi beneficiile programelor, permiţând prioritizarea cheltuielilor • Finanţare corelată cu performaţa – corelează nivelul finanţării de rezultatele asumate • Stimulente de performanţă – motivează ordonatorii de credite să obţină rezultate mai bune oferind stimulente financiare pentru rezultatele bune (se poate introduce şi aplicarea de sancţiuni financiare pentru performanţe nesatisfăcătoare) • Finanţare pe bază de formulă – nivelul finanţării rezultă aplicând o funcţie explicită ce depinde de rezultatele aşteptate şi/sau realizate Sursa: Marc Robinson: Performance Budgeting Modelsand Mechanisms (2007)

5. Bugetele program • Bugetele program au fost utilizate pe scară largă începând cu anii 1960, fiind reprezentative următoarele metode: • Planning, Programming and Budgeting System (în SUA) şi Rationalisation des ChoixBudgétaires (în Franţa) • Zero-base budgeting • Programbudgeting and marginal analysis • Regăsim elemente din aceste metode, dar în în formatul propus acum câteva decenii

6. Finanţare corelată cu performaţa • Se manifestă de regulă sub forma clauzelor din contractele semnate între: • Ministere şi instituţiile subordonate • Ministere şi directori sau • Directori şi angajaţi • Din perspectiva bugetului de performanţă nu este suficient să stabileşti indicatorii, ci trebuie asigurată şi corelarea cu finanţarea • Cel mai bun exemplu este cel practicat în Marea Britanie numit „ Public Service Agreement”

7. Stimulente de performanţă • Vizează recompensarea performanţei, respectiv sancţionarea lipsei performanţei • Stimulentele pot viza suplimentarea bugetului instituţiei, sau pot fi individuale • Stimulentele trebuie să reprezinte o pârghie motivaţională

8. Stimulente de performanţă: Studiu de caz Florida • Stimulente • Mărirea flexibilităţii în execuţia bugetului • Mărirea flexibilităţii în stabilirea salariilor • Reportul a până la 50% din sumele neutilizate • Suplimentarea fondurilor • Sancţiuni • Raportări şi înfăţişări trimestriale obligatorii privind îndeplinirea indicatorilor de performanţă • Eliminarea sau restructurarea programului • Reducerea organigramei • Limitarea anumitor cheltuieli • Reducerea salariului conducerii

9. Finanţare pe bază de formulă • Presupune existenţa unei formule matematice cu ajutorul căruia se determină finanţarea în funcţie de performanţă • Se bazează pe costuri. Variantele mai simple se bazează pe costul mediu, iar cele mai laborioase pe costul marginal

10. Modelul Robinson-Last • Este un model de baza pentru Bugetele de Performanţă • A fost propus de Marc Robinson (ex-Senior Economist in the Fiscal Affairs Department, FMI) şi Duncan Last (Senior Economist in the Fiscal Affairs Department, FMI) în lucrarea A Basic Model of Performance-Based Budgeting (2009)

11. Modelul Robinson-Last • Modelul cel mai simplu de buget de performanţă este cel la care, în etapa de elaborare bugetară, decidenţii ţin cont de rezultatele aşteptate în urma efectuării cheltuielilor • Pentru acesta este nevoie obligatoriu de: • Informaţii despre obiective şi rezultate • Un proces bugetar astfel croit astfel încât să faciliteze utilizarea acestor informaţii în luarea deciziilor • Este recomandat să existe: • o clasificare bugetară pe programe • Un cadru financiar pe termen mediu

12. Modelul Robinson-Last • Analiza permanentă a rezultatelor permite: • Îmbunătăţirea prioritizării cheltuielilor • Încurajează ordonatorii de credite să cheltuiească mai eficient şi mai eficace • Spaţiu fiscal pentru alte cheltuieli • Să identifice acele cheltuieli cu prioritate redusă care pot fi anulate în cazul în care se impune o consolidare fiscală

13. Modelul Robinson-Last • Informaţiile de performanţă • Reprezintă instrumentul de bază pentru bugetele de performanţă • Trebuie să fie de încredere şi oportune • Trebuie să fie utilizate în bugetizare

14. Modelul Robinson-Last • Ordonatorii de credite • Trebuie să definească exact rezultatele politicilor pe care doresc să le obţină prin prestarea serviciilor • Trebuie să identifice cei mai buni indicatori care pot fi utilizaţi pentru măsurarea rezultatelor politicilor. Aceştia trebuie să fie simpli, accesibili ca şi cost şi utilizabili. Recomandabil este să se înceapă cu câţiva indicatori pentru fiecare minister/program • Trebuie să comunice Ministerului Finanţelor Publice şi decidenţilor indicatorii de rezultat

15. Modelul Robinson-Last • Procesul bugetar trebuie să cuprindă următoarele etape: • „Faza strategică” din debutul procesului bugetar presupune o analiză preliminară a priorităţilor de cheltuieli definite pe categorii mari; • Un proces de evaluare a cheltuielilor pentru a vedea gradul de adecvare şi de eficienţă a programelor actuale. În această fază ar trebui identificate acele cheltuieli care pot fi reduse (sau chiar eliminate), respectiv care trebuie majorate • O etapă de scrutare a noilor propuneri de cheltuieli

16. Modelul Robinson-Last • Clasificarea bugetară pe programe: • are în vedere gruparea cheltuielilor astfel încât să reflecte câte resurse s-au utilizat pentru atingerea rezultatelor prestabilite • trebuie să includă: • obiectivele programului şi modul în care acestea se leagă de priorităţile publice; • serviciile ce vor fi oferite în cadrul programului; • modul în care se doreşte ca programul să atingă obiectivele (ex: activităţile propuse); • indicatorii de performanţă; • costurile programului.

17. Modelul Robinson-Last • Definirea programelor trebuie să ţină cont de următoarele principii: • Programele trebuie să fie ancorate cât mai mult posibil de rezultatele politicilor • Cheltuielile (grupate pe clasificarea pe programe) trebuie să includă toate costurile acelui program • Contabilitatea trebuie ţinută separat pe fiecare program (în cadrul acesteia se pot utiliza şi alte clasificaţii)

18. Modelul Robinson-Last • „Imperfecţiuni” tolerabile în cazul programelor: • Definirea unui program distinct privind costurile indirecte (cu funcţionarea managementului, serviciilor contabile, de achiziţii etc.) cu toate că o abordare riguroasă ar impune repartizarea proporţională a acestor costuri pe celelalte programe • Lipsa contabilităţii şi/sau bugetizării pe bază de angajamente. Sistemul de angajamente (accrual) este mult mai exact în ceea ce priveşte calcularea costurilor, dar nici sistemul cash nu este atât de departe încât să nu poată fi utilizat cu succes

19. Modelul Robinson-Last • Libertate mamangerială • Obţinută prin neimpunerea unei anumite structuri a tipurilor de resurse ce se vor folosi. Cu toate acestea limitarea anumitor categorii de cheltuieli se poate păstra la poziţii precum salarii personal angajat pe perioadă nedeterminată, consultanţă, deplasări, protocol, transferuri, investiţii. • Trebuie sprijinit un sistem flexibil de ajustare a numărului de funcţionari publici implicaţi în oferirea de servicii publice

20. Modelul Robinson-Last • Succesul bugetului de performanţă depinde de: • Calitatea guvernării (strâns legată de gradul de corupţie) • Asigurarea finanţării conform bugetului aprobat • Respectarea principiilor bugetare, principiilor contabile şi efectuarea unor misiuni de audit serioase • Pregătirea persoanelor care trebuie să implementeze bugetele de performanţă