GÂNDIREA ECONOMCĂ PREMODERNĂ

1. Curs 2 GÂNDIREA ECONOMCĂ PREMODERNĂ

2. Dacă ţinem seama de succesiunea epocilor istorice, de nivelul teoretic şi degradul de complexitate al ideilor emise, putem vorbi de două mari etape în apariţiaşi dezvoltarea gândirii economice: • gândirea economică premodernă (preştiinţifică),de la începuturi şi până la mijlocul sec. al XVII lea; • gândirea economică modernă(ştiinţifică) – mijlocul sec. al XVII lea şi până în prezent.

3. Gândirea economică în antichitate

4. Cele mai vechi scrieri ajunse pânăla noi şi care conţin unele informaţii privitoare la problematica economică a vremiiîşi au rădăcinile în: • Orientul Apropiat (Egipt, Babilon, Israel); • Orientul Mijlociu(Persia) • Orientul Îndepărtat (India, China, Japonia).

5. “Codul lui Hammurabi” (mileniul II î.e.n.) • Tratează problemele ale dreptului deproprietate mobiliară şi imobiliară, ale dreptului comercial, dreptului muncii (cuprecădere ale angajării mâinii de lucru), ale scaviei. • În cuprinsul său, apare pentruprima oară reglementat fenomenul “muncii salariate“, ca fenomen generat pe de oparte de perioadele în care se cerea o mai mare cantitate de muncă, ce nu putea fiacoperită exclusiv prin munca sclavilor şi, pe de altă parte, ca urmare a existenţeiclasei sociale a “oamenilor liberi”, care aveau posibilitatea de a angaja. Angajareatrebuia să se facă, conform Codului, pe o perioadă scurtă de timp şi în baza uneianumite sume, ce era stabililă şi reglementată legal.

6. Alte texte de origine hindusă: “Călăuză pentruregi la întocmirea decretelor” ( Arthasastra); “Legile lui Manu ”

7. “Călăuză pentru regi laîntocmirea decretelor” Cuprinde o serie de reflecţii cu caracter economic. “Bogăţia” este considerată a-şi avea izvorul în muncaumană, dar pământul, carierele de piatră, pădurile şi alte obiecte materiale, deoarece nu sunt rezultatul direct al muncii omului, sunt “sterpe” şi prin urmare, nu pot fi considerate o “bogăţie”. Statul era cel care trebuia să aibă grijă de braţele demuncă şi să formeze depozite tampon de material lemnos, cu scopul de a-l puneulterior în vânzare, atunci când preţurile ar fi crescut prea mult. Totodată statului îirevenea şi sarcina asigurării propriilor venituri şi efectuarea cheltuielilor de “interespublic”. Aici, se poate întrevede o posibilă schemă de funcţionare a bugetului de stat.

8. “Legile lui Manu” În acest text se consideră sclavajul ca un fenomen justificat, deorigine divină, cu rol important în prosperitatea castelor superioare: preoţii(brahmanii) şi războinicii (ksatriyi). Clasa socială menită a se ocupa cu activitateaeconomică – agricultura, mesteşuguri, comerţ - era denumită “clasagospodarilor”(voişii). Preoţii şi războinicii trebuiau să conducă şi să apere statul,să vegheze la păstrarea ordinii fireşti a lucrurilor. Puterea castelor superioareprovenea nu numai din dreptul divin, ci şi din marile proprietăţi funciare deţinute şicare, la rândul lor, erau apărate prin lege

9. Budismul Concepţie religioasăcu un puternic caracter contestatar. Avea la bază principiul potrivitcăruia, viaţa determină în mod implicit suferinţă oamenilor şi prin urmare, numairenunţarea la sine însuşi, poate ridica fiinţa umană deasupra pasiunilor dăunătoare ei. În planul gândirii economice va milita pentru stimularea dezvoltării raporturilor economico-sociale, atât în interiorul, cât şi în afara Indiei,în condiţiile răspândirii lui în Asia.

10. Confucianismul (sec.VI–III î.e.n.) Susţinătorii lui Confucius cereau conducătorilor statului şi stăpânilor desclavi moderaţie în cheltuirea veniturilor, să iubească şi să asigure protecţiepoporului. Din punct de vedere economic era promovată ideea acumulăriibogăţiei, dar cu condiţia ca acest lucru să nu dăuneze nivelului de trai al oamenilor. Se considera necesară satisfacerea nevoilor umane, dar printr-un consum moderat. Dezideratul confucianist viza reunificarea provinciilor chineze într-o “Mare Unitate”, teză evident utopică. Chiar dacă aceste idei reflectă caracterul irealizabil al unei lumi idilice –fără factori şi stimuli economici reali, totuşi confucianismul a marcat un momentimportant în cadrul gândirii economice premoderne.

11. Gândirea economică a antichităţii a avut, cu uneleexcepţii, un loc secundar faţă de alte domenii ale cunoaşterii umane: filosofie,morală, ştiinţele naturii, politică, religie. • Ideile economice emise s-au limitat fie la a descrie unele fenomene economice, fie au reflectat preocuparea oamenilor pentru înscrierea într-un cadru normativ a vieţii lor economice. • Interesele gânditorilor antici pentru aspectele vieţii economice va creşte odată cu apariţia banilor, a intensificării schimbului şi a dezvoltării comerţului.

12. Grecia Antică Aici democraţia sclavagistă va favoriza dezvoltarea comerţului şi a creditului. În plan teoreticasistăm la un moment important al trecerii de la pragmatism, la o treapta superioarăde înţelegere şi interpretare a fenomenelor economice. Unele dintre aceste incercăride ieşire din sfera pragmaticului sunt considerate de specialişti, “adevărateînceputuri sau rudimente de teorie economică, chiar şi în sensul modern al termenului”. Confruntările de idei au determinat împărţirea gânditorilorgreci în două tabere: cea a adepţilor democraţiei sclavagiste, numiţi şi “sofişti” şicea a “socratiştilor”, susţinători ai intereselor conservatoare ale statului sclavagist.

13. Sofiştii(Protagoras, Hipias) Atacau sclavia şi autoritatea statală. Eiconsiderau necesară emanciparea individului căci, aşa cum afirma Protagoras: “omul este măsura tuturor lucrurilor” şi se pronunţau în favoareaintensificării activităţii comerciale a Greciei cu alte popoare.

14. Socratiştii(Xenofon, Platon, Aristotel) Erau tradiţionalişti şi conservatori, apărau sclavia şi erau adepţiiintervenţiei statului în reglementarea controverselor, mai ales a celei iscate în jurulrepartiţiei veniturilor. Totodată se remarcă un interes din partea lor, un interesdeosebit pentru latura universală a problemelor economice abordate.

15. Xenofon (427-335 î.e.n.) Este continuator al ideilor lui Socrate, este autorul lucrării “Oeconomicos”, în care a încercat să definească într-un mod cât maielocvent ştiinţa economică. El aprecia meseriile şi comerţul ca ocupaţii nedemne pentru grecii liberi. Ele trebuiau prestate, în opinia sa, doar de către sclavi şi stăini. El cosideră că diviziunea muncii se dezvoltă pe măsuradezvoltării comerţului.

16. Platon şi Aristotel Platon a fost preocupat de latura pragmatică şi normativă a cunoaşteriieconomice. El considera ca fiind necesară intervenţia statului în problema repartiţiei produsului obţinut. Aristotel pune accentul cu precădere pe clarificarea şi explicarea unor procese economice. Aristotel încearcă să facă distincţia între obiectul economiei şi cel alpoliticii; să cerceteze schimbul de mărfuri şi categoriile sale; să efectueze o analizăpertinentă şi complexă din punct de vedere economic al societăţii sclavagiste. Aristotel examinează îndeaproape şi categoria economică de“marfă” cucei doi factori ai săi: valoarea şi valoarea deîntrebuinţare. Valoarea, spune filosofulgrec, se manifestă în procesul circulaţiei mărfurilor, când produse diferite caînsuşire şi utilităţi sunt aduse la acelaşi numitor. Spre deosebire de valoare,valoarea de întrebuinţare a mărfii, consideră el, este dată de utilitatea acesteia.

17. Gânditori latini Un bogat material bibliografic, de mare importanţă în ce priveşte analizavieţii economice, ne-a fost lăsat de: Marcus Terentius Varro (116 - 27 î.e.n.), Cato cel Bătrân (234 - 149 î.e.n.), Tiberius(163 – 132 î.e.n.), Caius Grachus(153 – 121 î.e.n.), LuciusColumella(sec.I î.e.n.).

18. Gândirea economică în evul mediu

19. O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întreve odatăcu trecerea societăţii la feudalism. Este epoca de efervescenţă a scolasticii şi dogmaticii. Lupta care se dă în societate, în aceste circumstanţe, este aceea dintre biserica creştină şi instituţiile laice.

20. Susţinători ai aripii laice Marsilo de Padova, DanteAlighieri, Toma d`Aquino.

21. Toma d`Aquino (1225-1274) Este considerat unul dintre cei mai marireprezentanţi ai scolasticismului medieval european. Lucrarea sa de referiţăintitulată “Summa thelogice” poate fi apreciată ca reprezentând chintesenţafilosofică a catolicismului. Abordează societatea ca pe un sistem organic, în cadrul căruia, fiecare individ îşiexercită în mod natural şi firesc “ funcţia ”. Considerărenta funciară ca fiind absolut necesară pentru ca posesorii de pământ să fie lipsiţide grija traiului zilnic şi să-şi poată ocupa timpul, potrivit “ funcţiei “ lor fireşti, cu cultivarea orizontului lor spiritual.

22. Potrivit lui d`Aquino, cinci forme deguvernământ care ar exista în societate: • monarhia, • oligarhia, • aristrocraţia, • democraţia • o formă mixtă rezultată din îmbinarea aristrocraţiei cudemocraţia • Acestor forme de guvernământ le-ar corespunde o serie de legi,şi anume : • o lege eternă, • o lege naturală, • o lege umană, • o lege divină.

23. Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval: În Anglia: “Răscoala lui Nat Tyler”, meşteşugar englez care în 1381 a reunit sub conducereasa ţăranii nemulţumiţi şi i-a ridicat la luptă împotriva nobililor şi a privilegiiloracestora. Ideologul răscoalei, preotul John Bale, a întocmit o serie de revendicări,dintre care: confiscarea averilor mânăstireşti şi împărţirea lor ţăranilor;desfiinţarea iobăgiei; comunitate de averi şI egalitate deplină. în Germania: “Războiul ţărănesc“(1525) condus de Thomas Muenzer. Ideile economice ale acestui războiul ţărănesc sunt expuse sub forma ereziei. În Cehia, în anul 1409: “mişcarea husită”,după numele mentorului său, Jan Hus, care avea drept principală revendicare,organizarea pe bază de obşte a vieţii social-economice.

24. Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Răsăritul Europei: • în Bulgaria: “mişcarea bogomilită”, avândca fundament o doctrină creştină bazată pe dualismul dintre bine şi rău, pe criticaferventă a feudalismului, mişcare larg răspândită apoi, până în sec. al XVI-lea înîntreaga Peninsulă Balcanică şi Rusia. • În Transilvania sunt cunoscute de asemenea “Răscoala de la Bobâlna” (1437), care avea ca principală revendicare limitareadomeniilor feudale şi îmbunătăţirea situaţiei maselor ţărăneşti, precum şi “Războiulţărănesc” al lui Gheorghe Doja (1514) care avea înscris în programul său, caprincipală revendicare: “surparea tiraniei nedrepte a nobilimii”.

25. Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Asia: • În China: • Apariţia feudalismului în China se situează între sec. III-II î.e.n. Statulfeudal chinez mai păstrează şi în această perioadă forma dispoziţiilor orientale, cu un puternic aparat birocratic. • Între gânditorii chinezi ai acestei perioade, un loc aparte îl deţine Dun CijuSun (sec II-I î.e.n.), prin scrierile sale cofucianiste de factură teologică.Potrivit opiniei lui Dun Ciju Sun, autoritatea publică trebuie exercitatănumai de către împărat deoarece, el reprezintă alesul divinităţii pe pămănt, iaruniversul are un stăpân suprem care deţine forţa de a dirija toate fenomenele şiprocesele din natură şi societate. • Idei economice interesante se întâlnesc şi la Lu–Ciji (sec. IX ). Ele suntexpuse în lucrarea “Şase articole referitoare la repartiţia egalitară a impozitelor şi laapărarea poporului”. În lucrarea sa, Lu–Ciji propune ca obiectul impozitării să nu fie averea individului, ci omul, deoarece el este cel care produce bunuri în mod nemijlocit.

26. Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Asia: • În India: • Afirmarea feudalismului are loc în prezenţa unor caste puternice. Acestor caste le vor fi inoculate ideologiile brahmană şi budistă, dar cu adaptările specifice vremii. • O dată cu reunificarea Indiei (sec. XVI – XVIII) au loc şi aici mişcăriantifeudale sub forma ereziilor. Spre exemplu, este cunoscută mişcarea tărăneascăsub numele de “Bhakti”ale cărei revendicări cuprindeau printre altele: ideea lupteipentru unitatea şi egalitatea oamenilor, independenţa faţă de religie, respingerea sistemului castelor, lupta împotriva ritualurilor bisericeşti, etc. • Secolul al XVIII-lea a marcat şi pentru India un moment crucial. Începeprocesul de descompunere a feudalismului şi de pătrundere a influenţelor europene, mai ales prin intermediul coloniştilor englezi. Este epoca apariţiei curentului iluminist ce va marca, în sens pozitiv, şi gândirea economică hindusă.

27. Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval: • Orientul Arab: • este dominant în speţă deînvătăturile moral-religioase ale Coranului, unde inegalitatea de avere şi drepturi, existentă în societate, ar fi rodul predestinării. • Împotriva acestor idei se vor ridica o serie de gânditori progresişti: An Nazani (801- 831); Abul AlaAmaari(973 – 1057); IbuBajda(sec. XI) , etc. • An Nazanirespinge ideea amestecului religiei în problemele statului şi se pronunţă pentru separarea bisericii de viaţa politică. Statul este apreciat ca oinstituţie independentă, cu drepturi şi atribuţii distincte de drepturile şi obligaţiile bisericii. • Abul Ala Amaari se ridică împotriva rânduielilorbisericeşti. El este şi un critic acerb al societăţii timpului său, societate în careputerea de stat, spune el, este deţinută de aristocraţie, pe baza bogăţiilor strânse din exploatarea celorlalte clase sociale.

28. Concluzie: Se poate afirma cu certitudine că, apariţia şi evoluţiaulterioară a feudalismului în Europa, Asia şi Orientul Arab a generat mutaţii importante în planul gândirii economice, a revigorat modul de înţelegere şi interpretare a fenomenelor şi proceselor din societate. Totodată, se constatăorientarea democratică şi progresistă a unor reprezentanţi ai claselor socialeinteresate în dezvoltarea societăţilor lor, care au exprimat, prin ideile lor, puncte devedere mai înaintate de cât cele ale perioadei sclavagiste.