300 likes | 468 Views
Rainer Maria Rilke. Zi de toamnă. Mu z ica: Adagio din Concertul de Aranjuez. E vremea, Doamne ! Vara a fost lungă. Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare şi vânturile pe câmpii alungă. Dă fructelor din urmă porunci să fie pline ;
E N D
Rainer Maria Rilke Zi de toamnă Muzica: Adagio din Concertul de Aranjuez
E vremea, Doamne ! Vara a fost lungă. Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare şi vânturile pe câmpii alungă.
Dă fructelor din urmă porunci să fie pline ; mai dă-le două zile de la sud, Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,şi toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi. Cel singur va fi singur vreme lungă,
Va sta de veghe,lungi scrisori va scri şi prin alei va rătăci, neliniştit,când frunzele s-alungă
Cad frunzele,cad de departe, parcă s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate cu gesturi de negare cad mereu.
Şi cade-n nopţi adânci pământul greu de lângă stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Mâna de colo cade. Şi altele,şi toate,rând pe rând.
Dar este Unul care ţine-n mână căderea asta, nesfârşit de blând.
Amurgul mi-e o carte-mpodobită cu scoarţe de mătasă,purpurii Desfac încet lăcata aurită, cu mâini tihnite,făr-a mă grăbi.
Citesc întâia foaie ; ce-ncântare se află-n tonul paşnic,liniştit -
de visuri,la a treia-s copleşit.
Acele vorbe,oarecare, obscure şi flămânde,le iubesc.
Făptura lor,cu teamă ferecată, se înoieşte-n ochii tuturor,
nu au mai mers în cântec niciodată şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
Eu te găsesc în lucrurile toate.
Eu te găsesc în lucrurile toate, cu care-s bun,şi-am gingăşii frăţeşti ;
bob, te-soreşti,în cele ne-nsemnate, şi, mare-n cele mari te dăruieşti.
Acesta-i jocul forţelor vrăjite, ce trec slujind în lucruri şi supus
Prietenilor mei, reverii de toamnă în compania lui RILKE
M .C. OCTOMBRIE,2009. Studioul M & J