Tema 8. Politica bancară a SUA

1. Tema 8. Politica bancară a SUA 8.1. Elemente de bază ale sistemului bancar american 8.2. Generalităţi privind activitatea Sistemului Federal de Rezervă 8.3. Funcţionarea băncilor comerciale şi investiţionale 8.4. Tendinţe în activitatea băncilor în SUA

2. 8.1. Elemente de bază ale sistemului bancar american Sistemele bancare s-au schimbat în multe sensuri pe parcursul anilor. Băncile oferă astăzi, o gamă foarte largă de produse şi servicii, rapide şi eficiente. Pentru zeci de milioane de americani, băncile sunt prima opţiune pentru economisire, împrumuturi şi investiţii. Structura şi evoluţia sistemului bancar a fost mereu un subiect puternic disputat pe plan politic în America. Organizarea sistemului financiar-bancar este supusă unui continuu proces de adaptare şi transformare, de specialitate şi diferenţiere, de reglementare sau de dereglementare, această evoluţie confirmindu-se atit nevoilor interne ale economiei, cit şi cerinţelor sistemului financiar internaţional.

3. Organizarea sistemului bancar are o importanţă deosebită, in functie de nevoile de transformare, aceasta poate ajuta la dinamizarea proceselor economice. Pentru a analiza un sistem bancar trebuie sa îl poti compara cu sistemele bancare de referinţă: - sistemul bancar britanic, caracterizat printr-un succes deosebit si prin specializare - sistemul bancar german, care se individualizeaza prin banca de tip universal ce desfasoara o larga activitate care poate fi comparata cu sectorul comercial, in formele sale"en gros si en detail " - sistemul bancar francez, un sistem hibrid concentrat si mult mai apropiat de stat decat de clientii sai. - sistemul bancar al statelor unite ale americii, un sistem apreciat prin caracterul sau descentralizat si specializat.

4. Prima bancă a Statelor Unite ale Americii, “the Bank of North America “ din Philadelphia, a fost creată de Congres în 1781 la cererea lui Robert Morris, administrator al finanţelor, pentru a ajuta financiar Revoluţia Americană.  In anul 1790, Primului Secretar al Trezoreriei Nationale, Alexander Hamilton a recomandat fondarea unei bănci centrale. Aceasta ia fiinţa în 1791, sub forma Băncii Statelor Unite. Aceasta nu a funcţionat decat pană in 1811. Nu era momentul potrivit pentru abandonarea unei bănci centrale, în condiţiile izbucnirii războiului, al carui finanţare a fost cu atat mai dificilă, reducand eficienţa eforturilor militare. Imediat după război, se înfiinţează cea de-a doua Bancă a Statelor Unite, în 1816. Aceasta reuşeşte să ofere echilibrul financiar pierdut odata cu deflaţia de după război. Totusi nici această bancă nu reuşeşte să se menţina decat pană în 1832. Fără o bancă centrală, tanăra uniune federală s-a găsit într-o perioadă de instabilitate financiară. Au existat “crize ale băncilor” în 1837 şi 1839, astfel în 1842 nouă state aveau probleme serioase financiare. Perioada 1832-1864 s-a caracterizat prin existenţa de numeroase bancnote. Cind cea de-a doua Bancă a Statelor Unite ale Americii a fost închisă, Guvernul a preluat supravegherea băncilor.

5. Această supraveghere s-a dovedit ineficientă. În acele zile băncile îşi acopereau împrumuturile prin emitere de note de bancă proprii. Aceste note de bancă trebuiau să fie convertibile, la cerere în monedă. Era datoria supraveghetorilor  bancari să verifice şi să certifice că băncile aveau destulă monedă, aur sau argint, pentru a remunera bancnotele. Pentru că acest proces nu era mereu înfăptuit, mulţi deţinători de note de bancă se găseau în posesia unor hartii fără valoare. Era uneori dificil, dacă nu chiar imposibil, să se detecteze care note erau “rele”, datorită varietaţilor acestora. Pană în 1860, mai mult de 10000 de bancnote diferite circulau in SUA, comerţul fiind puternic afectat. Sute de banci au falimentat declanşand crize minore, ajunganduse chiar la o criza financiară majoră în 1857. Războiul Civil a oferit preşedintelui american Abraham Lincoln oportunitatea să aducă linişte în haos. În perioada 1863-1864, s-au adoptat o serie de legi privind crearea unui sistem bancar naţional, format din mai multe bănci federale.

6. Aceste bănci vor emite o monedă naţională uniformă susţinută de SUA, obligaţiuni de stat, in speranţa că toate băncile ar fi forţate să intre în sistemul naţional.Acest lucru nu a funcţionat pentru că unele bănci de stat, au abandonat emiterea de bancnote şi au continuat ca bănci de depozit.Acest lucru a stat la originea aşa-numitei dualităţi a sistemului bancar american. Acest sistem se referă la existenţa băncilor cu caracter federal in acelaşi timp cu cele cu caracter federat (de stat). La începutul secolului 20, SUA avea deja cel mai larg sistem bancar. Cele 20000 de bănci ale Americii deţineau 40% din valoarea totala a depozitelor de pe intregul glob. Totuşi tentativele de forţare a băncilor statale să adere la un sistem national nu au fost eşuate, odata cu dispariţia dreptului de emisiune (crearea FED – Federal Reserve System în 1913)s-a introdus şi obligativitatea ca toate băncile să adere la FED. Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 - 1933 , care s-a manifestat în toate ţările dezvoltate , dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment) . Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor , care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor . În mod necesar , statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat , impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării . În acest cadru s-a delimitat , mai exact , accepţiunea de bancă de depozit , spre deosebire de celelalte bănci .Odata cu instaurarea administraţiei Clinton, şi a unor noi reglementări, băncile din America au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, dat fiind şi faptul că noile reglementări erau mai permisibile.

7. Organizarea sistemului bancar al SUA În prezent sistemul bancar american are o structură piramidală, avand la varf  Sistemul Federal de Rezervă şi organismele federale. Federal Reserve System este alcătuit din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte şi este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durata de 14 ani. Funcţiilecelor 12 bănci federale sunt: • - emisiunea monetară in district • - creditarea băncilor comerciale: compensarea cecurilor şi a altor titluri de credit ale băncilor member – fixarea ratei scontului. • - operaţiuni de open market.

8. Specificul sistemului bancar american este relevant şi in opţiunea băncilor între două tipuri de statut : National Bank sau State Bank (banca federala sau banca intr-un stat anumit), completată cu regimul „one state banking”, constand in separarea activitatii bancare comerciale de cele financiare. Ca urmare a acestor factori specifici se disting 4 categorii de institutii bancare: • Băncile Comerciale , care se ocupă în principal cu primirea depozitelor de fonduri, private sau publice, la vedere sau la termen. • Băncile de Investiţii, care operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale, asigurand cumpărarea şi plasamentul titlurilor emise de societăţi comerciale şi prestează servicii in domeniul restructurărilor şi fuziunilor, gestionează portofolii de titluri, jucand un rol important in dinamizarea economiei. • Băncile americane situate in străinătate, care derulează operaţiuni nepermise pe teritoriul american. • Băncile străine – sunt in proportie de cca. 50% japoneze, cca.10% britanice şi 30% europene. Aceste bănci provoacă îngrijorarea sistemului bancar autohton atât datorită atragerii unei părţi a clientelei. Băncile specializate au o misiune de interes public; creditarea pe termen mijlociu si lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate ; creditarea locuitorilor cu garanţii ipotecare ; gestiunea mijloacelor de plată, în special prin cărţi de credit etc. Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate, garantarea locuinţelor cu garanţii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plată, în special prin cărţi de credit etc.

9. Sistemul bancar american se structurează în: *bănci Nationale si bănci ale Statelor,  *bănci membre ale Sistemului Federal de Rezerve si bănci nemembre ale SFR, *bănci fără filiale şi bănci cu subdiviziuni, *filialele străine şi diviziuni ale băncilor americane şi holdingurile americane. Pentru a activa pe piaţă în calitate de bancă este necesară primirea licenţei(Carter) de la organele legislative. După structura băncii acestea se supun ori Guvernului Federal ori puteriistatale. Băncile naţionale primesc licenţa de la Guvernul SUA, iar băncile statelor primesc licenţa de la puterea locală din statul dat şi au dreptul de a-şi deschide filiale doar pe teritoriul pe care şi-au obţinut licenţa.

10. Băncile americane pot fi clasificate conform criteriului asigurării depozitelor în: bănci cu depozite asigurate în Corporaţia Federală de Asigurare a Depozitelor, bancile ne asigurate. Bancile nationale sunt obligate sa se asigure, dar cele din districte nu. Un alt criteriu de clasificare împarte băncile în: bănci cu filiale si subdiviziuni, bănci fără filiale (cea mai răspandită formă care cuprinde 1/3 din sistemul bancar al SUA).

11. Banca centrală a Statelor Unite ale Americi Orice naţiune are o bancă centrală. La fel ca şi un guvern central, o bancă central distinge o naţiune ca o entitate politică. Naţiunile din Europa au avut bănci centrale încă dinainte de revoluţia Industrială. Banca Suediei(1668) şi Banca Angliei(1694) sunt două din cele mai vechi bănci centrale, astfel că conceptul de bancă centrală nu este nou. Deşi băncile centrale diferă într-o anumită măsură în structură, funcţie, rolul în economie,toate acestea au anumite părţi comune. O bancă centrală are puterea exclusivă de a elibera bani de hârtie. Aceasta serveşte ca un creditor de ultimă instanţă (o sursă garantată de lichiditate) băncilor şi altor instituţii. Ea acţionează ca o bancă a guvernului,ocupându-se de datoria guvernului şi care acţionează în numele guvernului pentru a proteja valoarea banilor naţiunii în comerţul internaţional (de obicei, prin cumpărarea şi vânzarea de bani naţionali în pieţele valutare). O bancă centrală urmăreşte, de asemenea,să controleze creşterea ofertei de bani a naţiunii pentru a realiza obiectivele economice naţionale.

12. 8.2. Generalităţi privind activitatea Sistemului Federal de Rezervă Sistemul Rezervelor Federale este alcătuit din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte şi este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durata de 14 ani. Funcţiile celor 12 bănci federale sunt: - emisiunea monetară in district; - creditarea băncilor comerciale: compensarea cecurilor şi a altor titluri de credit ale băncilor membre; - fixarea ratei scontului; - operaţiuni de open market.

13. Activitatea celor 12 banci este controlata de la Washington de catre Comitetul de Conducere al Rezervelor Federale. Principalele atributii ale Sistemului Rezervelor Federale sunt: - Administreaza conturile Guvernului; - Accepta depozite si acorda credite bancilor comerciale; - Controleaza emisiunea de moneda; - Intervine in stabilirea ratei de schimb, daca este necesar; - Influenteaza structura ratei dobanzii si controleaza masa monetara; - Pastreaza rezervele valutare si cele in aur ale tarii.

14. Băncile din districte pot intra in Sistemul Federal de Rezerve după dorinţă, dar după lege toate băncile naţionale sunt obligate să fie membre ale Sistemului Federal deRezerve. Aproximativ 10% din băncile din districte sunt bănci-membre al SFR. Funcţiile SFR sunt: •stabilitatea sistemului bancar; •îndeplinirea rolului de agent fiscal al Guvernului Federal; •agent al deservirii datoriei statului; •controlul inflaţiei si şomajului pe baza gestiunii masei monetare. Federal Reserve System este un sistem bancar semi-guvernamental alcătuit din: 1) un consiliu de guvernatori (în engleză, Board of Governors) numiți prin hotărâre prezidențială, care au sediul în Washington, D.C.; 2) un comitet federal al pieței libere (în engleză, [the] Federal Open Market Committee; 3) douăsprezece bănci regionale, numite regional Federal Reserve Banks localizate în diferite orașe mari de-a lungul națiunii, toate societăți pe acțiuni; și 4) numeroase bănci private, care posedă părții variabile din valoarea totală a acțiunilor celor 12 bănci regionale ale sistemului ([the] regional Federal Reserve Banks). Ben Bernanke este actualul Președinte al Sistemului de rezervă monetară

15. Structura sistemului Congresul a creat structura Rezervelor Federale pentru a da o perspectivă largăasupra economiei şi a activităţilor economice pe întreg teritoriul ţării.Federal Reserve System este un sistem bancar semi-guvernamental alcătuit din: •unconsiliu de guvernatori(în engleză,Board of Governors) numiţi prin hotărâre  prezidenţială, care au sediul înWashington, D.C.; •un comitet federal al pieţii libere (în engleză, [the]Federal Open MarketCommittee; •douăsprezecebănci regionale,numiteregional Federal Reserve Banks localizateîn diferite oraşe mari de-a lungul naţiunii, toate societăţi pe acţiuni; (Figura 2) •numeroase bănci private, care posedă părţii variabile din valoarea totală aacţiunilor celor 12 bănci regionale ale sistemului ([the] regional Federal ReserveBanks).

16. Consiliul de conducere al Sistemului Rezervelor Federale este o agenţie federal-guvernamentală. Consiliu este compus din 7 membrii care sunt numiţi de PreşedinteleStatelor Unite şi acceptaţi de Senatul S.U.A. Mandatul unui membru al consiliului este de14 ani, iar fiecare mandat expiră la data de 31 ianuarie a unui an bisect. După încheiereamandatului un membru al consiliului s-ar putea să nu mai fie reales.Preşedintele şi vicepreşedintele consiliului sunt de asemenea aleşi de cătrePreşedintele ţării şi acceptaţi de Senat. Mandatul preşedintelui consiliului este de 4 ani.Consiliul joacă un rol important în supravegherea şi reglarea sistemului bancar alStatelor Unite. Acesta împreună cu băncile Rezervelor Federale supravegheazăaproximativ 900 de bănci ale statelor membre şi 5000 de companii deţinătoare de bănci. Comitetul Federal al Pieţii Libere este obligat prin lege să supravegheze operaţiunile pieţei libere, principala metodă folosită de politica monetară naţională. Aceste operaţiiafectează cantitatea soldului Rezervelor Federale, disponibil pentru instituţiile dedepozitare, prin aceasta influenţând monetarul total şi condiţiile de acordare a creditelor.Comitetul Federal al Pieţii Libere conduce de asemenea operaţiuni întreprinse deRezervele Federale pe pieţele de schimb străine.

17. Comisia este compusă din 7 membrii ai Consiliului de Conducere şi 5 din cei 12 preşedinţi ai Băncilor Rezervei Federale. Preşedintele băncii din New York este membru permanent, iar ceilalţi preşedinţi au un mandate de un an. Băncile Rezervelor Federale O reţea de 12 bănci ale Rezervelor Federale împreună cu ramurile lor îndeplinesco varietate de funcţii ale sistemului, printre care şi operarea unui sistem de plată naţional,distribuirea monedei naţionale, supravegherea şi reglarea băncilor membre şi acompaniilor deţinătoare de bănci şi servind ca bancher pentru Trezoreria Statelor Unite. Cele 12 bănci ale Rezervelor Federale sunt fiecare responsabile pentru o anumită zonăgeografică sau un sector al Statelor Unite. Fiecare sector este identificat printr-un număr şi o literă. În afară de îndeplinirea funcţiilor pentru sistem, atât de administrarea bankingului naţional şi politica creditelor, fiecare bancă a Rezervei Federale acţioneazăca şi un depozit pentru băncile din sectorul său şi îndeplineşte şi alte responsabilităţi pentru acel sector.Consiliul de Conducere are o mare responsabilitate pentru operaţiile şi activităţileBăncilor Rezervei Federale şi ramurile acestora. Această autoritate include supraveghereaserviciilor Băncilor Rezervei Federale pentru bănci şi alte instituţii de depozitare precumşi supravegherea şi examinarea diverselor instituţii de banking. Fiecare Bancă a Rezervei Federale trebuie să îşi prezinte bugetul anual în faţa Consiliului de Conducere pentruaprobare.

18. Rezerva federală este una dintre cele mai importante şi puternice instituţii din Statele Unite.Ea pune în aplicare politica monetară a naţiunii , în încercarea de a controla costul de bani (rata dobânzii), precum şi disponibilitatea de bani (bani de aprovizionare).Dar spre deosebire de cele mai industrializate bănci centrale din alte naţiuni, este doar semiguvernamentala.Sistemul federal de rezervă îndeplineşte funcţia de bancă centrală, dar structura sa este fundamental diferită de cele mai multe alte bănci centrale. Cele mai multe bănci centrale sunt mult mai strâns legate de ramura executivă a guvernului lor decât este Federal Reserve. Cei mai multi cred ca FED-ul este o agentie guvernamentala, dar nu este. Cei care au studiat problema au spus: “Acesta este un sistem bancar privat”. Au dreptate pe jumatate, pentru ca nu este chiar un sistem privat. Este un hibrid, un cartel bancar. Sistemul FED este un grup de interese foarte mari care s-au adunat intr-un cartel si au atras Guvernul Federal in el ca un partener pentru a se folosi de Lege pentru a impune deciziile cartelului. In majoritatea cartelurilor, daca un membru vrea sa se retraga sau nu-si onoreaza deciziile, unul din membrii vrea sa fixeze preturile sau sa le creasca de exemplu, contrar intelegerii, ceilalti membrii nu au cum sa-l forteze sa se supuna intelegerii. Dar daca aduci Guvernul in intelegere si transformi intelegerea in Lege, atunci toti membrii se vor supune intelegerii prin Lege sau vor merge la inchisoare. De aceea toate cartelurile din intreaga istorie au incercat sa formeze parteneriate cu guvernele. Astfel FED-ul nu este altceva decat un cartel, un cartel bancar care a intrat in parteneriat cu Guvernul Federal al SUA, caruia i-a dat monopulul de creare a banilor. Este o organizatie hibrida care pare sa aiba caracteristicile unei agentii guvernamentale pentru ca Guvernul este implicat si pare sa aiba caracteristicile unei corporatii private pentru ca este detinuta de banci private.

19. Fiecare Bancă a Rezervei Federale are propriul consiliu format din 9 directori aleşi din afara băncii conform legii. Consiliul băncilor este menit să reprezinte o secţiunea bankingului, comercial, agricultural, industrial şi interese publice în sectorul RezerveiFederale. Trei directori, de clasa A, reprezintă băncile comerciale care sunt membre aleRezervelor Federale. Trei directori din clasa B şi trei din clasa C reprezintă clienţii. Băncile comerciale membre din fiecare sector îşi aleg directorii de clasa A şi B. Veniturile Rezervelor Federale sunt obţinute în primul rând din interesulsecurităţii guvernului S.U.A. care a fost dobândit prin operaţiuni ale pieţei deschise. Altesurse importante de venit sunt: interesul asupra investiţiilor cu valută străină deţinute desistem; interesul asupra împrumuturilor acordate institutiilor de depozitare; plăţi primite pentru servicii oferite institutilor de depozitare cum ar fi transfer de fonduri sauoperaţii prin case de compensaţii. După ce îşi achită cheltuielile, Rezervele Federale virează restul fondurilor Trezoreriei Statelor Unite. Aproximativ 95% din încasările Băncilor Rezervei Federale aufost plătite Trezoreriei de când sistemul Rezervelor Federale şi-a început activitatea în1914. În 2003 Rezervele Federale au plătit aproximativ 22 miliarde $ Trezoreriei.

20. 8.3. Funcţionarea băncilor comerciale şi investiţionale Băncile comerciale O bancă comerciala este un tip de intermediar financiar si un tip de bancă. Băncile comerciale sunt cunoscute si sub denumirea de bănci de afaceri. Este o bancă care oferă conturi de verificare, conturi de economisire, si conturi pe piata monetară , care acceptă depozite.

21. Băncile comerciale sunt angajate în următoarele activităţi: • De procesare a plăţilor prin transfer telegrafic, EFTPOS, internet banking, sau prin alte mijloace • Bancă emitentă proiectelor şi cecuri bancăre • Acceptarea de bani pe depozit la termen • Împrumut bani de overdraft, rate de credit sau prin alte mijloace • Furnizarea de documentare şi de scrisori de asteaptare de credit, garanţii, performanţă obligaţiuni, titluri de subscriere de angajamente • Păstrarea si protejarea documentelor şi a altor articole • Schimb valutar • * Vânzare, distribuţie de fonduri şi alte produse financiare ca fiind un "supermarket financiar"

22. Băncile comerciale naţionale pot fi împărţite în 3 categorii în funcţie de ce corpguvernamental le administeaza şi dacă sunt sau nu membre ale sistemului Rezervelor Federale. Cele administrate de Guvernul federal sunt băncile naţionale; prin lege ele suntmembre ale sistemului Rezervelor Federale. Băncile administrate de stat sunt împărţite încele care sunt membre ale sistemului Rezervelor Federale şi cele care nu sunt membre. Băncile de stat nu sunt obligate să intre în sistemul Rezervelor Federale, dar ele pot alegesă fie membre dacă se ridică la standardele stabilite de Consiliul de Conducere. Dinmartie 2004, din cele aproximativ 7700 de bănci comerciale 2900 au fost membre aleSistemului Rezervelor Federale, aproximativ 2000 de bănci naţionale şi 900 de bănci destat. Băncile membre primesc 6% din dividendele anuale, conform legii, şi votează pentrudirectorii de categoria A şi B a băncii Rezervei Federale.

25. Bank of America şi-a început activitatea ca Bank of Italy în anul 1904, în oraşul San Francisco, la iniţiativa lui Amadeo Gianninni, pentru a veni în ajutorul imigranţilor. Deviza sa a fost radicală la început: de a servi "pe cei mici". 1920: Giannini i-a propus lui Orra E. Monnette, preşedintele şi fondatarul instituţiei Bank of America, Los Angeles, o fuziune între cele două entităţi, care s-afinalizat la începutul lui 1929, şi a luat numele de Bank of America. 1930: Gianinni a încercat să construiască o bancă naţională, care să-şi extindă activitatea în mai multe ţări occidentale, precum şi în sectorul de asigurări, si care să se afle sub “custodia” corporaţiei sale (holding company), Transamerica Corporation. 1957: The Federal Reserve decide separarea Bank of America de Transamerica, aceasta continuându-şi activitatea în asigurări. 1967: Prin Actul Bank Holding Company din 1967 s-a stabilit ca Bank America Corporation să deţină o bancă “mamă”, numită Bank of America, iar pe lângă aceasta să funcţioneze filialele sale.

26. 1983: Bank of America şi-a extins activitatea în afara Californiei prin achiziţionarea Seafirst Corporation din Seattle, care a fost cea mai mare fuziune bancără interstatală din acea perioadă. 1986 - 1987: Bank of America a înregistrat pierderi enorme prin acordarea de împrumuturi în America Latină, credite care s-au dovedit a fi neperformante. 1992: Bank of America a realizat cea mai mare achiziţie din istorie, prin dobândirea corporaţiei Security Pacific, care era, de altfel, cel mai mare rival al său din California, şi prin achiziţia altor bănci din Arizona,Oregon,Washington. 1994: Bank America a achiziţionat Continental Illinois Nationl Bank and Trust Corporation of Chicago, această fuziune ajutând bancă Americii să devină din nou cea mai mare companie de holding din U.S. în ceea ce priveşte depozitele; acest statut a fost menţinut până în 1997, când Bank America a ocupat locul 2, fiind devansată de Nations Bank Corporation. 1998: Nations Bank Corporation a achiziţionat Bank America Corporation şi a adoptat oficial denumirea Bank of America Corporation, deşi această tranzacţie se doreaprivită ca o fuziune între aceste 2 bănci. În anul 2001, directorul general al băncii americane şi presedintele acesteia, HughMcColl, l-a numit ca successor pe Kenneth Lewis

27. La 30 iunie 2005, Bank of America a convenit să achiziţioneze instituţia de credit MBNA, pentru suma de 29 miliarde de euro, care avea să fie plătită în numerar şi acţiuni, devenind unul dintre cei mai mari emitenţi de carduri de pe plan mondial. În urma acestei tranzacţii, Bank of America îşi va dubla baza de carduri, va obţine peste 20 de milioane de noi conturi, ajungând astfel la peste 40 de milioane, cu un sold cumulat de 143 de miliarde de dolari (119 miliarde de euro). Această tranzacţie a fost a doua mare acţiune de acest gen efectuată de instituţia de credit american, după ce Kenneth Lewis a preluat funcţia de director executiv. În 2006, Bank of America a anunţat că intenţionează să cumpere compania United States Trust, companie ce deţinea aproximativ 100 miliarde de dolari de active în gestionare şi avea peste 150 de ani experienţă. Această tranzacţie s-a finalizat însă în anul2007.

28. În septembrie 2007 a avut loc un nou eveniment important care marcheazăevoluţia băncii americane,întrucat ea primeşte aprobarea Băncii Centrale de a dobândiABN AMRO din America de Nord, precum şi corporaţia financiar-bancără LaSalle de laABN AMRO,pentru 21 de miliarde de $.Această afacere a dus la creşterea prezenţei băncii în multe alte state prin încă 411 de sucursale,devenind cea mai mare bancă de pe piaţa din Chicago. În ianuarie 2008, Bank of America a anunţat că va cumpăra instituţia financiarăCountrywide,ceea ce îi va oferi băncii o cotă substanţială pe piaţa ipotecară,accesul laexpertiza în ţară a instituţiei,precum şi la angajaţii şi tehnologia ei.Această achiziţie eravăzută ca o măsură preventivă împotriva falimentului Countrywide, după apariţiaspeculaţiilor conform cărora criza ipotecară(acordarea titlurilor financiare garantate cuipoteci cu grad de risc ridicat,subprime) ar putea duce la faliment. În anul2008, compania a cumpărat bancăMerrill Lynch, cea mai mare companie de brokeraj din lume, pentru suma de 44 miliardeUSD. În anul 2008, Bank of America a beneficiat de 20 miliarde dolari, bani primiţi de la guvernul SUA, în cadrul programului de salvare a sistemului financiar. La sfârşitul anului 2008, valoarea totală a activelor companiei era de 1,8 trilioane USD

30. JPMorgan Chase & Co este o bancă americană şi una dintre cele mai vechi instituţiifinanciare din lume, istoria sa începând din anul 1823. Ea este printre primele bănci deinvestiţii din lume care are credit pentru sinceritatea dintre ea si clienţi. Tip: PublicFondat: 1799Sediul central: New York, SUA JPMorgan Chase, este un rezultat al combinaţie a mai multor comapnii bancăre mari din SUA pe parcursul ultimului deceniu, inclusiv Chase Manhattan Bank, JP Morgan & Co,Bank One, Bear Stearns si Washington Mutual.Următoarea este o ilustrare a societăţii de fuziuni şi achiziţii majore şi istorice predecesorii (aceasta nu este o listă completă)

31. Citigroup Inc este una dintre cele mai importante societăţi de servicii financiare. Afost cunoscută ca Citicorp, compania însă a fuzionat cu Trevelers Group, o societate bancară de asigurare şi de brokeraj, în anul 1998, pentru a forma o singură companienumită Citigroup. Tip: Public Fondat: New York, Statele Unite ale Americii (1812) Sediul central :New York, Statele Unite Citigroup deţine majoriatea acţiunilor băncii Citibank, una dintre cele mai mari bănci din Statele Unite şi una din cele mai mari emitente de carduri de credit bancar.Citigroup este o companie universală care oferă servicii financiare şi de personalîn mai mult de 100 de ţări şi teritorii, are peste 200 milioane conturi clienţi, cu total activede aproape 1900 milioane de dolari. Este un dealer principal în U.S. Treasury Securitiesiar acţiunile sale sunt componentă a indicelui bursier Dow Jones Industrial Average.Citigroup mai include şi alte filiale precum firma de brokeraj Smith Barney şi PrimericaFinancial Services, care oferă asigurări de viaţă, fonduri mutuale şi credite de consum.Citigroup se află însă în oraşul New York.

32. Divizii ale Citigroup • Global Consumer Group • Citi Cards • CitiFinancial • Citibank  • Global Wealth Management • Citi Private Bank  • Citi Smith Barney • Citi Investment Research • Citi Institutional Clients Group • Citi Markets and Banking • Citi Alternative Investments

33. Băncile de investiţii obţin profit de la companii şi guverne prin obţinerea de banidin emiterea şi vânzarea de valori mobiliare în pieţele de capital şi furnizarea deconsiliere cu privire la tranzacţii, precum fuziuni si achiziţii. Pentru a realiza acesteservicii, în Statele Unite ale Americii, un consilier trebuie să fie un broker-dealer licenţiat. Principalele activităţi şi unităţi Funcţia primară a unei băncii de investiţii este de a cumpăra şi de a vinde produse.O bancă de investiţii este împărţită în aşa-numitul Front Office, middle office şi back office. Front Office:Investiţii bancare sunt aspectul tradiţional al bănci de investiţii, care implică, deasemenea, ajutarea clientiţilor de a strânge fonduri în pieţele de capital şi de consultarecu privire la fuziuni şi achiziţii Managementul Investiţiei: Este managementul profesional al diferitelor titluri devaloare(acţiuni, obligaţiuni) si alte active(Imobiliare) pentru a îndeplini obiectivele deinvestiţii prevăzute în beneficiul investitorilor. Cercetarea este divizia care revizuieşte companile si scrie rapoarte despre perspectivele lor, de multe ori cu rating gen "cumpără" sau "vinde". Strategia este de divizie care oferă sfaturi clienţilor externi, precum şi interni privind strategile care pot fi adoptate în diferite pieţe. Middle office:Finante sunt zone responsabile pentru gestionarea capitalului si monitorizareariscului. Respectarea sunt zone responsabile pentru operaţiunile de respectare areglementărilor guvernamentale şi reglementările interne. Deseori, de asemenea,considerată o diviziune back-office. Back office: Implică operaţiuni de verificare a datelor meserii care s-au efectuat,asigurându-se că acestea nu sunt eronate Tehnologia se refera la departamentul tehnologia informaţiei. Fiecare bancă areinvestiţii majore sume considerabile in software-ul, creat de către echipa de tehnologie,care sunt, de asemenea, responsabili pentru suportul tehnic.

34. 8.4. Tendinţe în activitatea băncilor în SUA Institutiile "nonbank" constituie rezultat al reglementarilor din 1956, prin care era definita institutia financiara banca, ea fiind aceea care accepta depozite si acorda credite. În acest context, institutiile care constituiau depozite, dar fara a acorda credite sau, invers, acordau credite dar nu constituiau depozite, au fost desemnate cu termenul de banci "nonbank". O alta inovatie financiara au constituit-o ATM-urile (automated teller machines). În perioada 1934- pâna la mijlocul anilor '80, numarul de banci comerciale a scazut dramatic, datorita falimentelor nenumarate (o rata de 100/an, în perioada 1985-1992). Însa, falimentele bancare nu explica decât partial declinul numarului de banci, restul fiind pus pe seama operatiunilor de consolidare. În urma fuziunilor si achizitiilor s-au dezvoltat bancile superregionale care au început sa rivalizeze cu bancile din celebrele centre financiare (New York, Chicago, San Francisco). Ca exemple de banci superregionale retinem: Bank of America of Charlotte in Carolina de Nord si Banc One of Columbus, din Statul Ohio.

35. Indicatorii de apreciere a performanţelor bancare au o mare expresivitate, reflectând o multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficienţa operaţionalăşi managerială, etc. Totuşi, pentru a aprecia activitatea bancară din America trebuie să o situămîn comparaţie cu celelalte sisteme bancare ale lumii. Astfel vom avea in vedere numărul de instituţii bancare, gradul de concentrare, numărul de sucursale bancare, densitatea bancară. Folosirea acestor indicatori ajutandu-ne să avem o imagine de ansamblu asupraîntregului sistem bancar american.

36. Numărul de instituţii bancare ajunsese în anul 1996 la 22.846. Acest număr nu are relevanţă decat dacă se ia în considerare faptul că numărul instituţiilor bancare dinGermania era de 3392, în Austria de 1019, în Italia 911. Se poate observa cu uşurinţă că Statele Unite ale Americii deţinea cel mai mare număr de bănci. Totuşi, cand vine vorba de gradul de concentrare deţinut de primele 5 bănci, acesta este cu mult mai scăzut decat in alte tări ale lumii. Astfel SUA, deţine un grad deconcentrare de doar 16%, în timp ce în Olanda acesta atinge 80%, in Marea Britanie atinge 59%, în Romania 66%.Un alt aspect este legat de densitatea bancară. Aceasta este mai redusă în SUA. Numărul de sucursale la 1000 de locuitori sau densitatea bancară, in SUA este de aproximativ 0,27%, în timp ce în Spania aceasta deţine un procent de 0,94%, in Germania 0,58% iar în Austria de 0,58%. Acest lucru nu înseamna că numărul de sucursale bancare nu este mare, SUA deţinand cel mai mare număr al acestora, 70.400, spre deosebire de Germania, 38.200, sau Spania, 37.100.

37. În pofida numarului sporit de banci comerciale, industria bancara nu este dominata doar de câteva mari banci asa cum este cazul în celelalte ramuri industriale, de unde rezulta ca industria bancara este mai competitiva decât alte ramuri. Primele 10 banci comerciale din SUA detin 60% din totalul activelor bancare (comparativ cu industria computerelor dominata de Microsoft sau cu industria automobilelor dominata de General Motors, Ford, Daimler-Chrysler, Toyota).Prezenta unui numar asa de mare de banci comerciale în SUA reflecta reglementarile anterioare care restrictionau abilitatea acestor institutii financiare de a deschide sucursale în vederea derularii operatiunilor bancare. Fiecare stat avea propriile reglementari cu privire la numarul de sucursale pe care o banca le putea avea (reglementarile dateaza din 1927 Mc Fadden Act si din 1956 Douglas Amendament).Restrictiile cu privire la sucursale (branse) au stimulat dezvoltarea a 3 inovatii financiare: bancile de tip holding, bancile denumite "nebancare" (nonbank) si ATM-urile. Companiile holding reprezinta corporatii care detin diferite alte companii, aceasta forma de organizare prezentând importante avantaje pentru banci: controlul dobânzilor la nivelul mai multor institutii, posibilitatea angajarii în alte activitati corelate cu activitatea bancara, precum serviciile de procesare si transmitere a informatiilor, oportunitatile de leasing, servicii de credit card, posibilitatea emiterii de titluri comerciale. Cu începere din anul 1982, companiile holding au putut cumpara banci din afara statelor federale (New York, Ohio, Carolina de Nord si California au putut intra pe piata din Texas prin cumpararea institutiilor falimentare ale acestui stat. În prezent, holdingurile bancare detin aproape toate marile banci si peste 90% din depozitele bancilor comerciale.

38. In industria bancară, contrar reţinerilor din partea legislaţiei bancare, înmulte ţări a început diversificarea. In SUA, până în anul 2000, restricţiile numite prin legea Glass-Steagall limitau activitatea băncilor care puteau activa într-un şir de ţări. Din această cauză, activitatea principală a băncilor comerciale era concentrată în domeniile creditării ipotecare, creditelor de consum, gestiunea operaţiunilor de trust,operaţiunilor pe piaţa eurovalutelor, cardurilor bancare etc.În această perioadă, creştea lista serviciilor bancare tradiţionale acordate de băncile comerciale.

39. În anul 2000 au fost suspendate restricţiile privind operaţiunile de asigurare, garantare, de cauţiune şi servicii prestate prin intermediul calculatoarelor. Ca rezultat, băncile au putut majora brusc cadrul serviciilor oferite din contul operaţiunilor enumerate mai sus si se aşteapta o diversificare continuă a acestora. Deşi, sub influenţa concurenţei, s-a micşorat marja la creditele comerciale şi alteoperaţiuni bancare, aceste servicii capătă o importanţă tot mai mare ca sursă a veniturilor băncii. Diversificarea în anii 90 şi la începutul secolului al XXI-lea a condus la creareaconglomeratelor financiare multiramurale, care, pe lângă serviciile bancare tradiţionale, prestau servicii de asigurare, vanzare, ipotecare, dealing, trust, consulting.

40. Sectorul american a înregistrat în ultima parte a anului 2007, prima sa pierdere trimestrială din 1990 încoace, aceasta ridicandu-se la 26 miliarde de dolari. În trimestrul IV 2007, cand SUA intră oficial in recesiune, băncile au afişat un profit de 575 milioanede dolari, însa 2008 a adus prabusirea cu 84 % a profiturilor bancare faţă de 2007, chiar dacă la nivelul intregului an acestea au rămas pe plus, la nivelul a 16 miliarde de dolari. Totuşi se aşteaptă o revenire “în forţă” a sistemului bancar american.

41. Va multumim pentru atentie!!!