GEOGRAFIE LOCALĂ

ANINOASA GEOGRAFIE LOCALĂ

ANINOASA LOCALIZARE

Având o suprafaţă de 130 km pătraţi, Aninoasa se întinde de la locul de întâlnire a celor două Jiuri, la poarta pasului Surduc, şi până sus în „dealul Coroieştilor”. Urmând „vechea cărare a turmelor” devenită stradă principală lungă de 5,5km, asfaltată acum, ce pleacă de la Iscroni şi până pe „Vale-n sus”, Aninoasa ni se dezvăluie în toată splendoarea sa, ca o aşezare liniştită, ruptă parcă de realitatea vremurilor acestui secol. Ea nu are nimic din forfota şi gălăgia marilor aşezări urbane, fiind mai degrabă un orăşel pitoresc şi ciudat, unde oamenii se cunosc unii pe alţii formând o mare familie. Aninoasa este, asemenea altor localităţi din Valea Jiului, deopotrivă frumoasă, bogată şi ciudată pentru călătorul neavizat, care va fi surprins să constate că aici sunt păstrate, nealterate, multe obiceiuri şi tradiţii ale căror origini se pierd în negura timpului.

ORIGINI ale LOCALITĂŢII • Aşezată aici, pe cursul mijlociu al Jiului de Vest şi în „sus pe vale”, ANINOASA dăinuie sub poala marilor păduri ce înconjoară cu brâul lor verde Parângul, Vâlcanul şi Retezatul din vremuri străvechi, fiind menţionată pentru prima dată în documente sub forma unei aşezări întinse ca suprafaţă „Bărbătenii de Jos” • Este atestată documentar în anul 1493 în timpul domniei regelui maghiar Vladislav Jagello al II-lea, când aflăm şi de numele lui „Grigorie Cînde”, latifundiar din Ţara Haţegului. • După părerea marelui istoric Nicolae Iorga numele ANINOASA vine de la copacul „ANIN” copac a cărui scoarţă taminată o foloseau băştinaşii la spoitul caselor, a îmbrăcămintei, prima vatră fiind, după cum se ştie, de la încrengătura celor două Jiuri(Est şi Vest la Livezeni) şi până în dealul Coroieştilor, cu marginea în „câmpul” Văleni.

Istoria ANINOASEI începe odată cu „minunea” descoperirii „pietrei care arde”, şi această minune – cărbunele - , avea să transforme radical nu numai relieful aşezării, ci şi oamenii locului, avea să bulverseze viaţa liniştită, patriarhală a localităţii. Cu toate bunele şi relele pe care le-a adus cu sine, exploatarea cărbunelui la Aninoasa a fost elementul primordial. A fost de-a lungul timpului, un vis, o speranţă, a fost un prilej de bucurie, dar şi de nenumărate tristeţi, a fost dătător de viaţă şi aducător de moarte, a fost împlinire şi deznădejde, dar, lucrul cel mai important, cărbunele a fost cel care a dat viaţă unei localităţi. Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, până în anul 1968 oraşul a fost organizat în două comune : Aninoasa şi Iscroni – vechile denumiri fiind „Anena”, respectiv „Bărbătenii de Jos”. Din anul 1968 a fost organizată în comună suburbană primind mai apoi, în anul 1989 statutul de oraş datorită importanţei economice pe care o are în economia Văii Jiului.

Istoria Aninoasei a urcat treaptă cu treaptă, de la începutul mileniului I şi până în zilele noastre. Unele fapte şi întâmplări au fost reţinute de pana învăţaţilor vremii ori păstrate în povestirile şi cântecele momârlăneşti de o deosebită frumuseţe. Dar poate, definitorii pentru ceea ce a însemnat scurgerea timpului peste această aşezare ar fi „CASTELUL DIN ISCRONI”, „TULIPANUL” şi în sfârşit, dar nu în ultimul rând „CĂRBUNELE”. Dacă pentru aninoseni, Castelul din Iscroni şi Tulipanul sunt două simboluri, CĂRBUNELE este o certitudine.

Oraşul ANINOASA se măndreşte cu: Tirul cu arcul Copacul cu lalele Festivalul Voci de Copii Festivalul Zoriori de ziuă

GEOGRAFIE LOCALĂ