CAP. 1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în economia naţională 1.1. Abordarea no ţiunii de comerţ din diferite pe

1. CAP. 1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în economia naţională 1.1. Abordarea noţiunii de comerţ din diferite perspective 1.2. Scurt istoric 1.3. Funcţiile comerţului 1.4. Comerţul-activitate profesională în economie

2. 1.1. Abordarea noţiunii de comerţ din diferite perspective Definiţii (Dicţionar explicativ al limbii Române): • Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare - cumpărare; negoţ; • Ramură a economiei naţionale în care se realizează circulaţia mărfurilor (DEX, 2002).

3. Abordări ale noţiunii de comerţ: a) din perspectiva teoriei economice: • în „economia de schimb” satisfacerea trebuinţelor se bazează pe specializare; • comerţul (schimbul) este omniprezent şi defineşte mecanismul fundamental prin care alegerile oamenilor conduc la repartizarea şi valorificarea resurselor în economie; • numai o parte din bunurile consumate sau utilizate în economie fac obiectul schimbului; • ansamblul proceselor prin care mărfurile trec de la producător la consumator reprezintăcirculaţia mărfurilor.

4. b) din perspectiva distribuţiei (comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul). c) din perspectiva marketingului d) din perspectiva structurii economiei naţionale, există două reprezentări: • cea care porneşte de la calificarea drept activitate de comerţ • cea care se referă la gruparea actorilor (persoane fizice, întreprinderi) care au comerţul ca activitate principală

5. comerţul cuprinde activitatea agenţilor economici specializaţi în operaţiuni de intermediere a schimbului dintre producători şi consumatori • comerţul este o ramură a economiei naţionale ce priveşte activitatea practică a comercianţilor • Conform CAEN: • Secţiunea G acoperă toate formele de comercializare cu excepţia acelora al căror obiect îl constituie bunurile netransportabile (imobile, aranjamente de voiaj, spaţii publicitare etc), precum şi activităţile de intermediere comercială (comisionari, agenţi), repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor, repararea şi întreţinerea bunurilor personale sau casnice • secţiunea H „Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice”

6. e) alte abordări ale noţiunii de comerţ: - sub aspect juridic – defineşte transferul titlurilor de proprietateasupra materialelor sau serviciilor - defineşte o profesiune - care se practică în cadrul economiei de piaţă, asigurând realizarea actelor de schimb - funcţie economică - constă în a cumpăra materii prime sau alte produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţiile preferate de către consumatori Noţiunea de comerţ poate fi definită astfel - „un ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia”

7. 1.2. Scurt istoric Etape: „economiei preindustriale”: producerea de foarte puţine produse de către meşteşugari; nesatisfacerea cererii; penurie; proximităţi de timp şi de loc pentru populaţie. „economiei de producţie”: piaţă greu de saturat; indispensabilitatea comerţului şi dezvoltarea lui puternică; limitarea activităţii comerţului şi a influenţelor la zonele de intermediere. „economiei de consum”: producţiei de masă; concurenţă puternică între producători şi, mai ales, între distribuitori; trebuie produs în permanenţă ceea ce se vinde; multiplicarea sarcinilor comerţului; transformarea actului de vânzare-cumpărare, care devine un fenomen complex, generator de plăceri şi satisfacţii emoţionale.

8. Etape în dezvoltarea comerţului românesc: • procesul de formare a pieţei naţionale (până în anul 1914); • consfinţirea statală a pieţei româneşti (1914 – 1918); • dezvoltarea sectoarelor de circulaţie şi schimb (1919 – 1939); • regres al pieţei interne şi a economiei româneşti în ansamblu (1940 – 1945); • socialismului monopolistic (1946-1989); • comerţ modern (după 1990).

9. 1.3. Funcţiile comerţului 1. Constituirea ofertei de mărfuri (cât mai diversificată) prin cumpărarea mărfurilor de la producători şi transferarea acestora în depozite; 2. Stocarea mărfurilor 3.Pregătirea mărfurilor pentru vânzare prin fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia şi formarea sortimentului comercial;

10. 4. Transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate; 5. Crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare – cumpărare - presupune: existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal; 6. Permanenta comunicare cu piaţa; 7. Asigurarea promovării produselor; 8. Cercetarea: • nevoilor utilizatorilor; • a sugestiilor; • a capacităţilor de cumpărare; • a gradului de instruire; • a obiceiurilor de consum etc.

11. De completat!!! • Operaţiunile specifice activităţii de comerţ • - “Economie comercială” 2011 - p. 20. Condiţiile de desfăşurare a activităţii comerciale vizează: existenţa unor agenţi de înalt profesionalism; dezvoltarea transporturilor; libertatea de acţiune şi de deplasare; asigurarea securităţii tuturor activităţilor ce formează logistica comercială; existenţa unui sistem de depozitare şi de conservare a produselor pe tot fluxul acestora (depozit, laboratoare, spaţii frigorifice); existenţa unei monede comode şi a unui sistem de schimb monetar facil şi sigur; existenţa unor locuri în care să se efectueze activitatea comercială.

12. 1.4. Comerţul – activitate profesională în economiei Comerţul este un sector de activitate precisă, complexă a economiei. Comerţul are un dublu sens: • ramură a economiei naţionale; • categorie economică.

13. simplă activitate de intermediere într-o activitate creatoare de utilităţi În comerţ se desfăşoară următoarele categorii de activităţi: • activităţi de intermediere a actelor de vânzare – cumpărare; • alte tipuri de activităţi În concluzie: • comerţul este un sector creator nu de bunuri, ci de utilităţi; • comerţul este un reprezentant în serviciul utilizatorilor şi al producătorilor; • comerţul are rolul de instrument de reglare a mecanismului de piaţă.

14. 1.4.1. Actele de comerţ Actul de comerţ reprezintă o acţiune efectuată în procesul realizării unei profesiuni comerciale. Actele de comerţ sunt de mai multe categorii, după cum urmează: a) acte de comerţ naturale; b) acte de comerţ formale; c) acte de comerţ potrivit teoriei accesorii;

15. a) Actele de comerţ naturale totalitatea cumpărărilor de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor; activităţile interpuşilor dintre participanţii la tranzacţiile comerciale: brokeri; transformarea materiilor prime în obiecte de consum; activităţi de transport; activitatea bancară; alte activităţi desfăşurate de agenţiile de schimb valutar, birouri de afaceri, întreprinderi de spectacole publice etc..

16. b) Actele de comerţ proforma sau formale c) Actele de comerţ în virtutea teoriei accesoriei • De completat!!! • Exemple de acte de comerţ proforma / formale • - “Economie comercială” 2011 - p. 24.

18. În concluzie, un comerciant poate efectua: - acte civile - acte comerciale - operaţiuni devenite acte de comerţ

19. După obiectul afacerilor, comerţul se clasifică în: - comerţul propriu-zis = totalitatea actele de vânzare şi cumpărare a produselor naturale transferate sau fabricate; - comerţul de bancă sau bancar = constă în a colecta, concentra şi pune la dispoziţia comercianţilor fondurile provenite, în principal, din depozitele clienţilor; - comerţul transporturilor = totalitatea actelor de comerţ privind operaţiunile ce asigură orientarea şi deplasarea mărfurilor din centrele de producţie către locurile de transformare/fabricare sau punctele de vânzare; - comerţul de asigurări = toate operaţiunile referitoare la actele de asigurare a unor riscuri, mijlocite de plata unor prime de asigurare.

20. Potrivit Codului Comercial Român, faptele de comerţ se grupează în două categorii: fapte de comerţ în sens restrâns, ce cuprind „cumpărarea de mărfuri şi produse finite spre a fi vândute”; fapte de comerţ în sens larg, ce cuprind „ansamblul de activităţi şi operaţiuni şi fapte economice desfăşurate de diverşi agenţi economici în vederea satisfacerii nevoilor pieţei”.

21. 1.4.2. Comerciantul Noţiunea de comerciant are în vedere persoana fizică sau juridică a cărei activitate prestată este comerţul. Un agent economic pentru a fi considerat comerciant trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să facă acte de comerţ; să realizeze acte de comerţ în mod obişnuit, ceea ce presupune repetabilitate operaţiunilor respective; să acţioneze în numele său personal; să transforme realizarea actelor respective în profesia sa de bază sau accesorie.

22. Obligaţiile comerciantului: - organizarea sistemelor de relaţii; - responsabilitatea fiscală; - calitatea de patron.