Download
1 / 21
210 likes | 332 Views
E vară !. Muzica : Edward Simoni. De dimineaţă, iunie ne-a bătut în geam. Început de vară, de bucurie, de căldură şi lumină. Livada se inundă de o mare de cireşe gustoase, rubinii.
E N D
E vară ! Muzica : Edward Simoni
De dimineaţă, iunie ne-a bătut în geam. Început de vară, de bucurie, de căldură şi lumină. Livada se inundă de o mare de cireşe gustoase, rubinii.
Râul cel zburdalnic se rostogoleşte ştrengar peste pietrele tăcute de o veşnicie, îndemnându-ne pe cărările vacanţei.
Ne oprim la poale de codru unde vietăţi ale pământului îşi caută liniştea iar izvoare albe ca spuma laptelui ne potolesc setea.
Cerul împrăştie o lumină nouă. Doar un nor, precum o barcă, se prinde în cuie argintii de imensitatea azurie.
E vară! E soare şi frumuseţe! E veselie şi libertate! E vacanţă şi totul e o minunăţie!
În oaza de linişte a oraşului, şoaptele izvorului ne ademenesc spre a-i săruta undele cristaline.
Fântâna arteziană îşi trimite întrebările de apă către călătorii uimiţi: Ce doriţi? Cedoriţi? Să vă răcoriţi?
Ademeniţi de adierea răcoroasă, ne oprim să desluşim cele o mie şi una de basme ştiute doar de izvorul de argint…
Mireasma parfumată a însoritei veri ne îndeamnă să ne bucurăm de această minunată zi.
“Suim cu drag cărări de munte Lângă izvorul cristalin – Peste pârâu ne facem punte, Cu voioşia ne-nsoţim.” ( Elena Dragoş – “Vacanţa-i câmp cu albăstrele”)
Sub cântecul apelor ce coboară din uriaşii de piatră, peisajul se schimbă mereu în culorile verii.
Cerul nu şopteşte nici un nor. Ecourile pădurii umplu abisurile. Pacea îşi întinde hotarele.
“Falnici sunt brazii veghindu-şi puieţii, Piedică-s vântului, pavăză vieţii; Stâlpi maiestoşi pe aceste înalturi Ei străjuiesc ale muntelui veacuri …” (Elena Dragoş – “ Creşte pe umăr de munte pădurea”
Coborâm duşi de istorie şi de legendă pe Valea Oltului, acest călător fără odihnă, care a văzut multe şi a trăit multe…
Frumuseţea României ni se lipeşte de suflet: munţii noştri roşi de ani, izvoarele şi râurile cristaline, imensitatea cerului care şi-a împrumutat culoarea din “ albastrul de Voroneţ …”
Soarele însă, obosit, încearcă să se ascundă printre pânze de ape. Lumina se zbate în vălul de întuneric al înserării. Este o luptă grea. Zările sângerează. Soarele se lasă învins. Copacii îşi aştern umbrele şi se pregătesc de culcare.
Unde este soarele? Ceasul îmi răspunde, măsurând timpul… Mâine, stăpânul luminii va răsări din nou!
Inima mea tresare şi ochii mi se luminează când privesc imagini de la noi din ţară. Oriunde aş fi, pe cărări umbrite de codrii seculari, pe vârfuri semeţe de Carpaţi sau pe nisipul fierbinte răcorit de valurile înspumate ale Mării Negre, sunt la mine acasă …
Realizat de : înv. Mioara Popa, Şcoala “Ion Basgan” Focşani • BIBLIOGRAFIE: • Din compunerile elevilor mei; • Elena Dragoş – Poezii • Fotografii din arhiva personală • http;//images.google.ro
