anxietate Anxietate de separare

1. anxietateAnxietate de separare Intocmit de prof.Campean Simona Prof. Farcas Adriana

2. DEFINIŢIE • Anxietateaeste o stare afectivă patologică caracterizată prin nelinişte psihomotorie, teama nedesluşită, fără obiect, sau legată de propunerea posibilităţii unui pericol iminent sau insucces • Este o tulburare emoţională care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranţă

3. Tipuri de tulburari • Anxietate generalizata- este frica exagerata si grija legata de lucruri comune • Fobia sociala -consta in frica de evaluarea si judecata negativa a altor oameni(ex. a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public) • Fobii specifice- frica persistenta si irationala de un obiect specific sau de o situatie(caini, sange, furtuna, paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii) • Tulburare de panica-cand existao frica intensa si persistenta • Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)- au ganduri sau impulsuriintruzive, involuntare si nedorite, se simt si fortate sa efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex. spalatul excesiv al mainilor, duşuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi) • Tulburare de stres post-traumatic (ptsd)- apare dupa un eveniment extrem de traumatic recent sauintamplat in trecut(ex. accident de masina , abuz sexual in copilarie) • Anxietatea de separare - refuzul de a parasi casa si persoanele apropiate de teama de a nu le pierde . Apare ca rezultat al supraestimării unui pericol real sau perceput, concomitent cu subestimarea resurselor de a-i face faţă.

4. Criteriile de diagnostic A .Anxietate excesivă şi inadecvată evolutiv referitoare la separarea de casă sau de cei de care individul este ataşat, evidenţiată prin trei (sau mai multe) din următoarele: • detresă (deteriorare semnificativă clinic) excesivă recurentă ,când survine sau este anticipată separarea de casă ,de persoanele de ataşament major; • teamă excesivă şi pesistentă în legătură cu pierderea sau posibila vătămare care s-ar putea întâmpla persoanelor de ataşament major; • teama excesivă şi persistentă că un eveniment nefericit va duce la separarea de o persoană ataşament major (de ex., a fi pierdut ori a fi răpit); • opoziţie sau refuz persistent de a merge la şcoală sau în altă parte din cauza fricii de separare; • teamă sau opoziţie excesivă şi persistentă la a rămâne acasă, singur sau fără persoanele de ataşament major, ori în alte situaţii, fără adulţi importanţi; • opoziţie sau refuz persistent de a merge la culcare, fără să fie alături o persoană de ataşament major ori de a adormi departe de casa; • coşmaruri repetate implicând tema separării acuzarea repetată de sim-ptome somatice (cum ar fi de durerile de cap, durererile de stomac, greaţa sau voma) când survine sau este anticipată separarea de persoanele de ataşament major;

5. Notă: La copii este cerut un singur item: • nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi; • a fi rapid fatigabil; • dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mintal; • iritabilitate; • tensiune musculară; • perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit ori somn neliniştit şi nesatisfăcător). B. Durata perturbării este de cel puţin 4 săptămâni. C.Debutul are loc înainte de etatea de 14 ani. D. Perturbareacauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în activitatea socială, şcolară (profesională) sau în alte domenii de activitate importante. E.Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei tulburări de dezvoltare pervasivă, al schizofreniei ori altei tulburări psihotice şi, la adolescenţi şi la adulţi, nu este justificată mai bine de panica cu agorafobie. • Stabilirea diagnosticului de anxietate de separare se va face dupa varsta de 10-13 luni • Debut precoce: dacă debutul survine înainte de etatea de 6 ani

6. Cum se manifestă anxietatea?

7. Anxietate de separare la copii - Elemente specifice • manifestările tulburării pot varia cu etatea- copiii mai mici pot să nu-şi exprime fricile specifice faţă de ameninţări precise la adresa părinţilor, a casei sau a lor înşiţi. Pe măsură ce copilul creşte, temerile sau fricile sunt adesea de anumite pericole (de ex., răpire, atac banditesc). • anxietatea şi anticiparea separării devin manifeste în perioada medie a copilăriei- copiii cu această tulburare sunt descrişi adesea ca pretenţioşi, intrusivi şi necesitând permanent atenţie . • când separarea survine ori este numai anticipată, sunt comune diverse acuze somatice, precum dureri de stomac, dureri de cap, greţuri şi vărsaturi. Simptome cardiovasculare, cum ar fi palpitaţiile, ameţeala şi senzaţia de leşin, sunt rare la copiii mai mici,dar pot apare la indivizii mei în etate. • când sunt separaţi de casă sau de persoanele de ataşament major, ei pot prezenta în mod recurent izolare socială, apatie, tristeţe ori dificultate în concentrarea în activitate sau în joc. în funcţie de etatea lor, indivizii pot avea frici de animale, de monştri, de întuneric, de bandiţi, de hoţi etc. • dispoziţia depresivă este frecvent prezentă şi poate deveni persistentă cu timpul .

8. Anxietate de separare la copii - Elemente specifice Teama este un sentiment normal şi des întâlnit în copilărie, se poate manifesta la mai multe niveluri: -cognitiv - gânduri catastrofice, de genul „este îngrozitor ce se întâmplă”, „poate fi ceva mai rău?”, „acum se va întâmpla ceva groaznic” etc.-comportamental – copilul poate manifesta evitare (ex. nu mai iese cu prietenii la joacă) sau reacţii exteriorizate (crize de plâns, agresivitate etc.).-fiziologic (tremur, transpiraţie, creşterea ratei cardiace, a presiunii sangvine etc.)-emoţional (cel mai adesea identificată cu teama).Cele mai evidente manifestări sunt cele fiziologice şi comportamentale. De exemplu, plânsul sau durerile de cap, de stomac, pot fi semnale ale prezenţei anxietăţii.

9. Anxietatea de separare-este strans legată de tipul de ataşament care s-a format între mamăşi copilul său . Cercetatorul american Ainsworth, a descris trei modele de atasament: • 1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are incredere ca parintii vor fi disponibili, mereu acolo cand el va avea nevoie de ei. • 2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta daca parintii vor fi disponibili de fiecare data cand va avea nevoie („Mama nu te mai iubeşte dacă nu eşti cuminte”) • 3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu are incredere ca poate sa-si aiba aproape parintii Cum poate fi ajutat un copil cu un atasament anxios? • Evitarea pedepselor, tipetelor, batailor , amenintarilor adresate copilului „vine balaurul si te ia daca nu esti cuminte”. • Oferirea unui mediu stabil si predictibil (explicarea a ce anume, va invata, pe cine va intalni, cadrul didactic pe care-l va avea si asigurarea ca se va intoarce acasa atunci cand programul lui se va incheia)

10. Modalităţi de intervenţie - Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a comportamentelor care pot sa declanseze anxietatea. O parte a terapiei poate sa includa expunerea gradata, prin care persoana este expusa unor situatii care provoaca anxietate. Procesul este numit desensitivizare. - Management-ul anxietatii si tehnici de relaxare – de ex. hipnoterapia, meditatia, exercitii de respiratie, etc. - Terapia medicamentoasa- include antidepresanti si sedative , are efect rapid, dar nu se recomanda in combinatie cu psihoterapia (persoana va atribui remiterea simptomatologiei medicamentelor si nu dobandirii controlului asupra acesteia ) - In stresul posttraumatic (PTSD) si tulburarea obsesiv-compulsiva, se utilizeaza tehnici de control a gandurilor intruzive;In stresul posttraumatic, sunt utile tehnicile de modificare a cunostintelor din sistemul mnezic implicit; Anxietatile netratate pot avea efecte serioase asupra vietii persoanei precum si asupra relatiilor acesteia!