1 / 11

RELATII CONFLICTUALE intre adolescenti si parinti

RELATII CONFLICTUALE intre adolescenti si parinti. Pentru orice parinte este o bucurie sa-si vada copilul crescand,dar e greu de inteles de ce sunt rare momentele in care sa se inteleaga bine cu ei.

studs
Download Presentation

RELATII CONFLICTUALE intre adolescenti si parinti

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. RELATII CONFLICTUALE intre adolescenti si parinti Pentru orice parinte este o bucurie sa-si vada copilul crescand,dar e greu de inteles de ce sunt rare momentele in care sa se inteleaga bine cu ei. Copilul a crescut, se simte nedreptatit de faptul ca cei din jurul sau nu vad ca el este "aproape" un adult. E greu de acceptat aceasta noua pozitie a copilului aspirant la varsta de adult, atata timp cat acesta e dependent de familie din punct de vedere financiar. Acest aspect a fost si inca mai este indelung discutat, dar pare destul de general si nu acopera toate cauzele conflictelor ce apar intre parinti si copiii lor "adolescenti".

  2. Dacã în timpul copilãriei pãrinţii sunt cei care iniţiazã efectiv copilul în stabilirea relaţiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacã, în timpul adolescenţei pãrinţii nu mai reuşesc sã supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilãrie procurarea de jucãrii, alimentaţia, curãţenia, conversaţia reprezintã apanajul exclusiv al adultului. În adolescenţã, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de „copil" se împotrivesc dorinţei pãrinţilor de a nu întârzia, de a avea grijã deosebitã pentru studiu, de a nu intra în relaţii cu persoane rãu intenţionate, periculoase, de a nu-şi crea şi adopta modele „facile". Pãrinţii vorbesc şi transmit enorm copilului în perioada micii copilãrii, ei învaţã efectiv sã vorbeascã, sã participe la dialog. Copiii pun întrebãri la care pãrinţii încearcã sã rãspundã, ei ar trebui sã ofere rãspunsuri cât mai adecvate dezvoltãrii psihice a copilului. În adolescenţã, centrul de greutate al comunicãrii se deplaseazã de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi şi prieteni. În perioada furtunoasã, frumoasã şi tumultuoasã, plinã de mari inegalitãţi psihosociale, tânãrul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fãrã sã comunice nimic adultului şi cel mai adesea pãrinţilor.

  3. De exemplu, dacã pãrinţii întreabã un adolescent despre compania lui, ei dorind sã-şi arate de fapt afecţiunea, conversaţia puteaarãta cam aşa: • Pãrintele (mama ori tata): „Unde ai fost?", „De unde soseşti acum?" • Adolescentul: „Afarã", „De afarã" • Pãrintele: „Ce mai faceţi voi când vã întâlniţi?" • Adolescentul:„Nimic" • Pãrintele: „Ai fãcut bine cã ai ieşit cu prietenii la discotecã?" • Adolescentul:„Nu" . Astfel putem afirma cã adolescenţii devin "experţi" în a nu transmite nimic, în a nu comunica.

  4. Se degajã câtevaidei principalepentrustilul în comunicarepãrinţi/copii, pentru înţelegerea profundã a perioadei adolescenţei: • Pentru adolescenteste apreciatã ca beneficã „supravegherea democraticã". Este de preferat o abordare permisivã, egalitarã a adolescentului faţã de una autoritarã, de respingere; în alte condiţii minorii nu ezitã sã spunã cã „pãrinţii uitã cã au fost şi ei tineri" şi „nu îşi cunosc limitele". • Comportamentul pãrinţilorcaracterizat princãldurã afectivã, rãsplata acordatã pentru merite. Aceasta are consecinţe favorabile în achiziţionarea de cãtre adolescent a unor itemi structurali ai personalitãţii lui, a independenţei de a avea o identitate, auto-evaluãrii etc.

  5. . • Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sunt pe tema religiei, dar si a alcoolului; in cazul relatiei mama-fiu alcoolul este principalul vinovat in declansarea conflictelor. • Feteleconsidera ca in relatia cu tatal lor apar neintelegeri cand se discuta despre alcool si despre experienta sexuala. Relatia cu mama devine conflictuala daca se discuta despre alcool si despre iesirile nocturne.

  6. Din cele mentionate pana acum se remarca faptul ca ALCOOLUL este o cauza comuna a mai tuturor conflictelor - din perspectiva adolescentilor. Alcoolul se mentine drept cauza frecventa a dezacordului dintre adolescenti si parinti, atunci cand sunt solicitati parintii sa-si spuna punctul de vedere. • Parintii par la fel de deranjati de alcool, pe cat sunt deranjati de iesirile nocturne ale copiilor lor.

  7. . Desigur,alcoolul si iesirile nocture nu ar fi singurele cauze ale conflictelor dintre parinti si copii. Multi dintre adolescenti au probleme cu parintii din cauza anturajului in care umbla,de cele mai multe ori acesta nu fiind tocmai unul bun. Deobicei intrand intr-un astfel de anturaj,copiii incep sa-si petreaca noptile in cluburi sau discoteci,sa lipseasca de acasa mai multe zile fara a-si anunta parintii,sa fumeze,sa se drogheze etc,ceea ce duce la COFLICTELE CU PARINTII.

  8. Prezentare realizată deAlexandra Elena OPREA – 10 DCoordonator:Prof.Daniel MURĂRIŢA

More Related