Liceul Petre Pandrea

1. Liceul Petre Pandrea Referat Istorie Elev Dincă Nicoleta Teodora Clasa XD

2. AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1939-1945

3. RĂZBOIUL FULGER

4. OPERAŢIUNI MILITARE(1939-1941) • SEPTEMBRIE 1939-INVADAREA POLONIEI • 1940-OFENSIVA IN NORD (DANEMARCA ŞI NORVEGIA) -OFENSIVA IN VEST -BELGIA -OLANDA -LUXEMBURG -FRANŢA -BĂTĂLIA AERIANĂ ASUPRA ANGLIEI • 22 IUNIE 1941- OPERAŢIUNEA BARBAROSSA • 7 DECEMBRIE 1941- PEARL HARBOUR

5. NAZISMUL ŞI EVREII“soluţia finală”

6. EvreiiDupă 1945, cifra cel mai des folosită pentru numărul de evrei uciși a fost cea de șase milioane. Centrul de comemorare al Holocaustului, Autoritatea Yad Vashem de Amintire a Eroilor și Martirilor Holocaustului din Ierusalim, comentează:„Nu este cunoscut numărul exact al evreilor uciși în Holocaust. Cifra cea mai frecventă este cea de șase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un demnitar de rang înalt al SS-ului. Majoritatea cercetărilor confirmă că numărul victimelor s-a situat între cinci și șase milioane. Primele estimări plasau numărul la între 5,1 milioane (Profesorul Raul Hilberg) și 5,95 milioane (Jacob Leschinsky). Cercetări mai recente, ale Profesorului Yisrael Gutman și Dr. Robert Rozett în Enciclopedia Holocaustului, estimează numărul de morți între 5,59 si 5,86 milioane, iar potrivit unui studiu coordonat de cercetătorul german Wolfgang Benz numărul estimativ este de 5,29 până la 6 milioane. Principalele surse pentru aceste statistici sunt comparațiile dintre recensămintele de dinainte de război și cele postbelice. A fost folosită și documentația nazistă cu date parțiale privind diversele deportări și asasinate. Se estimează că centrul de comemorare și documentare Yad Vashem are în prezent peste patru milioane de nume ale victimelor.

7. Lagărele de muncă și de concentrare (1933-1945)12 aprilie1945: Lagărul Nordhausen, unde 20.000 deținuți au murit.În perioada premergătoare alegerilor din 1933, naziștii au început să-și intensifice actele de violență pentru a face ravagii în rândurile opoziției. Prin cooperarea autorităților locale, au înființat lagăre pe post de centre de concentrare în Germania. Unul din primele astfel de lagăre a fost Dachau, deschis în martie 1933. Aceste prime tabere au fost înființate pentru a încarcera, tortura sau ucide doar deținuți politici, cum ar fi comuniști sau social-democrați.[96]Aceste prime închisori—de regulă depozite sau subsoluri de clădiri—au fost ulterior consolidate și transformate în lagăre complete, administrate central și aflate în afara orașelor. Până în 1942, șase mari lagăre de exterminare au fost înființate în Polonia ocupată de naziști.[96] După 1939, lagărele au devenit din ce în ce mai mult locuri unde evrei și prizonieri de război erau fie uciși, fie forțați să trăiască o viață de sclav, malnutriți și torturați.[97] Se estimează că germanii au înființat 15.000 de lagăre în țările ocupate, multe dintre ele în Polonia.[98][99]Noile lagăre erau plasate în regiuni cu populații mari de evrei, romi, comuniști sau membri ai elitelor poloneze, inclusiv în Germania. Transportul prizonierilor se desfășura adesea în condiții îngrozitoare, în vagoane de marfă, în care mulți mureau înainte de a ajunge la destinație.Exterminarea prin muncă, un mijloc prin care deținuții lagărelor erau munciți până mureau—sau adesea munciți până nu mai puteau să îndeplinească anumite munci, și apoi selectați pentru exterminare—a fost de asemenea o altă politică de exterminare sistematică. Mai mult, deși aceasta nu a fost gândită ca metodă de exterminare sistematică, mulți prizonieri ale lagărelor mureau din cauza condițiilor dificile sau fiind executați fără un motiv anume, după ce li se permisese să trăiască mai multe zile sau luni.La încarcerare, unele lagăre își tatuau prizonierii cu un număr de identificare.[100] Cei buni de muncă erau organizați în schimburi de 12 până la 14 ore. Înainte și după schimb, se făceau apeluri de prezență care puteau dura ore în șir, timp în care prizonierii mureau din cauza expunerii prelungite la soare.[101]

8. GHETOURI

9. După invadarea Poloniei, naziștii au înființat ghetouri în anii 1941 și 1942 în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar ghetoul din Łódź era al doilea, cu 160.000. Acestea erau, în fapt, închisori extrem de aglomerate, descrise de Michael Berenbaum ca instrumente de "ucidere lentă, pasivă."[102] Deși ghetoul din Varșovia conținea 400.000 de oameni[64]—30% din populația Varșoviei—ocupa doar 2.4% din suprafața orașului, cu 9,2 oameni în medie într-o cameră.Între 1940 și 1942, sute de mii de oameni au murit de foame și de boli, în special de febră tifoidă. Peste 43.000 de rezidenți ai ghetoului din Varșovia au murit acolo în 1941,[64] adică mai mult de unul din zece; în Theresienstadt, peste jumătate din rezidenți au murit în 1942.[102]

10. LAGARE DE CONCENTRARE NAZISTE

11. DE LA DEPORTARE LA VIATA ÎN LAGĂR

12. Sfârșit prezentare!