B A L T A G U L de Mihail Sadoveanu

1. B A L T A G U L de Mihail Sadoveanu • Rezumat • Oameni şi obiceiuri • Simboluri GRUPA 1

2. „Baltagul este, prin repeziciune şi desăvârşit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speţei. Scrierea nu poate produce emoţii estetice veritabile, decât acelui care o reduce la noţiunea unei civilizaţii arhaice. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. Intriga romanului e antropologică. În virtutea transhumanţei, păstori, turme, câini migrează în cursul anului, calendaristic, în căutare de păşune şi adăpost, întorcându-se la munte la date întru veşnicie fixe. (G. CĂLINESCU, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

3. Rezumatul romanului Vitoria Lipan, nevastă de oier din Măgura Tarcăului,îşi aşteaptă soţul plecat la Dorna să cumpere oi. Într-o seară de toamnă, torcând pe prispa casei, ea îşi aminteşte de Nechifor cu drag,

4. căci era om plin de viaţă, gospodar şi oier priceput, vesel şi sociabil, iubind petrecerile şi nunţile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu inimă uşoară, să poată rezista unei vieţi pline de privaţiuni . Neliniştea o face să caute sfat la părintele Dănilă, ba chiar şi la baba Maranda,vrăjitoarea.Unele vise presimţiri, care se acumulează treptat, îi vădesc în cuget ideea că el ar fi dispărut, mort pe undeva, fără să-l ştie nimeni.

5. Îngrijorarea Vitoriei sporeşte cu fiecare zi, căci ea cunoaşte drumul urmat invariabil, an de an, şi ştie că ar fi trebuit să se întoarcă demult. Hotărâtă să plece în căutarea lui după sărbătorile de iarnă, îşi cheamă acasă fiul, plecat cu turmele în bălţile Jijiei.

6. Înştiinţează autorităţile de la Piatra - Neamţ de dispariţia lui Lipan şi o duce pe fiica sa, Minodora, la mănăstire, pentru a fi în siguranţă. Cunoscând bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune că l-ar fi urmat şi soţul ei. Înfruntând viscolul iernii, ea poposeşte în localităţile întâlnite în cale, stă de vorbă cu oamenii şi află că Lipan trecuse pe acolo. La Borca a întâlnit un botez, iar la Cruci - onuntă. Deşi este îngrijorată,munteanca ştie să-şi ascundă neliniştea şi să participe la aceste evenimente atât cât să nu supere gazdele.

7. În cele din urmă, mama şi fiul ajung în ţara Dornelor. Inteligentă şi neobosită, Vitoria întreabă oamenii, chibzuieşte, pune cap la capinformaţiile culese şi deduce că Lipan fusese însoţit de alţi doi oieri, cărorale vânduse o parte din turma cumpărată de el .

8. În localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la cârciumă poposind doar ceilalţi doi. Refăcând drumul dintre localităţi, găsind între timp şi câinele lui Lipan pripăşit la un gospodar, Vitoria descoperă într-un târziu, într-o râpă, osemintele soţului.

9. Respectând tradiţia, munteanca organizează praznicul şi, ajutată de domnul Toma, cârciumarul, şi de soţia acestuia, îl înmormântează pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invită şi autorităţile din partea locului, dar şi pe cei doi presupuşi asasini . Conducând discuţia cu abilitate, mărind tensiunea cu fiecare clipă, ea povesteşte drumul celor trei oieri şi uciderea lui Lipan ca şi când ar fi fost de faţă. În final, crima este mărturisită, iar vinovaţii îşi primesc pedeapsa.

10. Deşi suferă cumplit, Vitoria nu se lasă doborâtă şi are cugetul împăcat că şi-a făcut datoria de soţie şi de creştină. Ea plănuieşte să-i arate Minodorei mormântul şi să recupereze turma pierdută, găsind în sine puterea de a duce mai departe viaţa cu toate responsabilităţile ce-i revin.

11. Obiceiurile şi tradiţiile populare ordonează viaţa oamenilor de la ţară • înaintea sărbătorilor de iarnă ciobanii urcă la casele lor lasând treburile oierituluirezolvate pâna în primăvară, iar oile la stâna din vale, • sărbătorile de iarnă implică omultime de tradiţii capra, caluţul, urările; • la bobotează, preotul sfinţeste fântânile,izvoarele şi toate apele; • Vitoria tine post 12 vineri, iar în cea de-a şaptea merge lamănăstirea Bistriţei; • Minodora se interesează de horele ce se joacă la vale, în locul unde iernează oile; etc.

12. Cele trei evenimente esenţiale ale existenţei se desfăşoară conform unui ritual specific având fiecare o semnificaţie aparte

13. Botezul – Vitoria întâlneşte la Borca o „cumetrie”, fiind invitată mai mult fără voie decât cu, pune „rodin sub perna un costei de bucatele de zahăr şi pe fruntea creştinului celui nou o hârtie de douăzeci de lei”, respectând întocmai datina cu care era învăţată.

14. Nunta- o întâlneşte la Cruci, aici mireasa şi drustele au flori în par, nevestele poartă „numai cătrinţi şi bondiţi”, vorniceii le ies înainte pentru a-i invita, le oferă să bea în cinstea mirilor, ameninţându-i cu pistoalele de nu le intră în voie, iscusita Vitoria face o urare foarte frumoasă miresei

15. Înmormântarea – găsindu-l pe mort, aprinde lumânari şi priveghează în aşteptarea autorităţilor la căpătâiul acestuia, îl îngroapă apoi după datină oferind fiecăruia la ieşirea din cimitir „ un sfert de pâne ş-un păhărel de rachiu”, apoi împarte coliva şi invită oamenii la praznic, unde găteşte după datina postului, dar oferă băutură aleasă

16. Simboluri şi motive literare • Baltagul • baltagul - un topor cu tăişurile plasate simetric, de-o parte şi de alta a cozii; • simbol binar cu trimitere la „cele două tăişuri" ale oricărei puteri; • simbolismul acestuia ţine de dualitatea moarte – viaţă; • un simbol al pătrunderii spirituale, precum şi un instrument de eliberare; • în romanul omonim, unealtă a crimei, dar şi a pedepsei.

17. Calul • calul arhetipal este purtătorul deopotrivă al vieţii şi al morţii, fiind legat atât de focul ce nimiceşte şi triumfă, cât şi de apa ce hrăneşte şi îneacă; • e considerat simbol al inconştientului, al dorinţei nestăvilite; • între om şi cal se stabileşte o dialectică specifică. • Crucea • crucea are, pentru creştini, sensul de „axis mundi", pentru că ea este reazemul lumii şi scara spre Dumnezeu; • conform tradiţiei, locul unde s-a înălţat cruce lui Iisus reprezintă centrul lumii, intersecţie a nivelurilor cosmice; • în romanul „Baltagul",Crucea Talienilor este locul unde a fost omorât Nechifor Lipan. Aici se opreşte Vitoria ca „să vadă dacă Lipan s-a înălţat la soare sau a curs pe o apă”.

18. Amurgul • moment intermediar între zi şi noapte, urmând imediat după coborârea soarelui; • reprezintă un timp situat înainte de înfăptuirea unui miracol şi anunţă marea călătorie, adeseori moartea; • Vitoria visează că Lipan se depărtează de casă, trecând apa neagră a morţii la apusul soarelui; • obrazul întors către apus sugerează moartea; • crima şi pedepsirea vinovaţilor au loc în amurg; • ritualul praznicului, de asemenea, se desfăşoară sub lumina soarelui în asfinţit, încheind moartea mioriticăşi lungul drum al femeii.

19. Întoarcerea • motivul are sens de revenire, întoarcere la izvor, de trecere de la aparenţe la realitate, de la formă la esenţă; • calea spirituală este o cale regresivă, ea duce de la multiplicitate, la Unitate, de la periferie la centru. • „Sfârşitul înseamnă întoarcere", simbolul întoarcerii fiind cel al fazei finale a ciclului; • întreg simbolismul cosmic marchează o reîntoarcere la centru, la origine, la Eden, o reintegrare a manifestării în principiul ce i-a dat naştere. Cum punctul a cuprins cercul, cercul se întoarce la punct. • astfel, chiar dacă moartea lui Nechifor Lipan din romanul „Baltagul" de M. Sadoveanu se dovedeşte a fi „o călătorie fără întoarcere", el rămâne pe pământ prin fiul său, Gheorghiţă, deci nu moare.

20. Călătoria • simbolismul călătoriei, extrem de bogat, se rezumă totuşi la căutarea adevărului, a păcii, a nemuririi, la descoperirea unui centru spiritual; • călătoria mai înseamnă seria de încercări pregătitoare ale iniţierii, ca progres spiritual; • călătoria exprimă o dorinţă profundă de schimbare interioară, o nevoie de noi experienţe; • ea este mărturia unor nemulţumiri ce împing la căutarea şi descoperirea de noi orizonturi; • călătoria nu se împlineşte decât înăuntrul fiinţei („Călătoreşte în tine însuţi. Şi acolo, în tine însuţi, vei ajunge la Marea Pace");

21. Câinele • prima funcţie mitică a câinelui este aceea de călăuză a omului în întunericul morţii, după ce îi va fi fost tovarăş în lumina vieţii; • simbol al fidelităţii faţă de om, în credinţele populare româneşti, este aducător de noroc dacă se pripăşeşte pe la casa omului, venit din necunoscut; • în romanul „Baltagul" de M. Sadoveanu, câinele Lupu rămâne în preajma osemintelor lui Nechifor până este găsit de Vitoria; • cînd aceştia se apropie de rămăşiţele stăpânului, câinele este neliniştit, încearcă să oprească caii, fuge spre o râpă; • ulterior, câinele îl recunoaşte pe Bogza ca ucigaş: „se năpusti la beregată, mestecând mormăiri sălbatice cu sânge”.