Incursiuni culinare internationale

1. Incursiuni culinare internationale • ECHIPA 2 • Alexandru Gabriela Georgiana • Caragea Alexandru Laurentiu • Dragnea Cristina Georgiana • Ruse Ilie • Bîtlan Camelia Nicoleta

2. Printre cele mai importante probleme pe care viaţa le-a pus în faţa oricărei fiinţe, aceea a procurării şi pregătirii hranei a fost şi va rămîne pentru totdeauna de mare importanţă. O scurtă privire aruncată asupra dezvoltării istorice a omenirii ne va dezvălui cu uşurinţă faptul că, împreună cu uneltele de producţie, modul de pregătire al hranei indică locul pe scara civilizaţiei • Gradul de civilizaţie al unui popor este fără îndoială în directă legătură şi cu felul său de a se hrăni. Se ştie că omul primitiv se hrănea fie cu vânaturi, carne sau peşte, fie cu fructe, ierburi şi rădăcini şi toate aceste alimente erau consumate în starea în care erau procurate sau erau pregătite într-un mod cu totul rudimentar. În decursul secolelor, cu cât omul a ajuns la o treaptă mai avansată de civilizaţie, cu atât hrana lui a devenit mai variată şi mai completă, iar felul de pregătire şi de păstrare a alimentelor, mai diferit şi mai complicat. • De asemenea, se poate spune că nu există un mijloc mai bun pentru păstrarea sănătăţii - prin sănătate înţelegându-se perfectul echilibru morfologic şi funcţional al organismului - decât o hrană echilibrată.

3. Problema identificată • Într-un restaurant internaţional se servesc aperitive, feluri principale, deserturi, într-o gama variată de sortimente, din bucătăria tuturor popoarelor. • Dacă aş dori să combin fiecare sortiment pentru a obţine un meniu complet câte variante ar exista? Veti informaţii • Pot combina oricum aceste feluri culinare? Veti informaţii • Cum aflu informaţii despre specificul culinar al fiecărui popor?

4. Bucătaria românească • Bucataria romaneasca este una diversa si bogata in gusturi, culori si arome, puternic influentata de istorie si de traditiile straine cu care romanii au intrat in contact, precum si cu feluri de mancare specifice. • Ce individualizeaza bucataria romanesca este faptul ca preparatele sunt usor de realizat, fara sa necesite dotari speciale, iar ingredientele sunt la indemana oricui. • Unul din cele mai obisnuite feluri de mancare tipic romanesti este mamaliga, o fiertura de faina de porumb, considerata multa vreme mancarea saracilor, dar care recent a devenit mult mai apreciata. • Principalul fel de carne folosit de romani este carnea de porc, dar se consuma si carne de vita, pui, oaie sau miel, contand mult si regiunea geografica. Anumite retete sunt preparate in legatura directa cu anotimpul sau cu sarbatorile. De Craciun, fiecare familie taia de obicei un porc si se prepara o larga varietate de mancaruri din carnea si organele acestuia: carnati, caltabosi (sau cartabosi), carnati cu ficat (lebar), inveliti in intestine de porc; • Principala bautura este vinul, remarcabil prin forta si buchet cu o traditie locala de peste doua milenii. • Berea este si ea consumata pe scara larga, venita sub influente germane.

5. Bucătăria italiană • Bucătăria italiană este un amestec de culori, arome şi savori greu de descris, dar apreciate cu multă bucurie şi plăcere de mereu veselii şi guralivii peninsulari, precum şi de turiştii care vizitează Italia în toate sezoanele anului. • Aromele puternice, exotice nu sunt foarte îndrăgite; în schimb, este apreciată combinarea subtilă de gusturi autentice, fără excese şi fără complicaţii inutile. Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume – în medie, fiecare italian consumă 28 kg de paste pe an. • Pentru aperitive există o mare varietate de mezeluri. Felurile principale de mâncare se compun din supe (cu fructe de mare, legume, ciuperci), risotto, escalop de viţel cu măsline, peşte, crustacee, asezonate cu sosuri aromate cu ierburi mediteraneene inegalabile. • Cât despre dulciuri, iată biscuiţii preparaţi din aluaturi cu făină de migdale sau alte fructe, cremele răcoritoare,renumitul Panettone care seamănă atât de mult cu cozonacul nostru şi, să nu uităm, renumita îngheţată atât de specială.

6. Bucătăria spaniolă • Bucătăria spaniolă este alcătuită dintr-o mare varietate de feluri de mâncare, varietate datorată diferenţelor de geografie, cultură şi climă dintre regiunile acestei ţări. Istoria bogată a Spaniei, şi influenţele culturale au dus la naşterea unei bucătari unice cu litreralmente mii de reţete şi arome. Rădăcinile ei sunt mediteraneene iar peştele şi fructele de mare sunt ingrediente de bază. • Bucătăria spaniolă produce mâncăruri consistente şi picante, cu numeroase mirodenii care fac să se şteargă gustul specific al ingrendientelor carnate. Ca exemplu avem ardei copţi cu aluat şi caşcaval. Alte mâncăruri tradiţionale sunt paella (orez cu fructe de mare); tortilla (cartofi, ou şi ceapă prăjite în tigaie sub formă de omletă). Simplitatea mâncărurilor spaniole se datorează mirodeniilor precum şofranul, cu gustul său rafinat. Pentru condimentarea supelor şi salatelor se foloseşte uleiul de măsline care este, potrivit dieteticienilor, cea mai sănătoasă grăsime alimentară. Cel mai adesea se preparămâncăruri din peşte, fructe de mare, păstăioase şi orez. • Deserturile spaniole diferă puţin de la regiune la regiune. Sunt preferate cremă din ouă şi lapte, tartele cu fructe, budincă de orez, torrijas (pâine prăjită franţuzească), turron (un desert de Crăciun cu migdale şi miere) şi bineînţeles churros.

7. Bucătăria franceză • Bucatăria franceză este cea mai rafinată si apreciată din Europa si poate chiar din intreaga lume. Franta este un paradis culinar, iar arta culinară este un cult, având o traditie de câteva secole de rafinament si excelenţă. • Faima bucătăriei franceze este dată de aşa-numită “haute cuisine”-un stil culinar elaborat, care necesită multă migală şi cele mai bune ingrediente.Aceste specialităţi franceze de renume mondial se găsesc doar la restaurantele de lux, concentrate în special în jurul capitalei Paris şi au preţuri exorbitante. • Brânza constituie un element caracteristic al mesei franceze, este servită la prânz şi la cină pe tavă de lemn. Uriaşa diferenţiere regională a Franţei, precum şi climatul schimbător, peisajul, diversitatea raselor animalelor crescute, îşi găsesc imaginea în numeroasele tipuri de brânză, în număr de circa 370. • Melcii îşi datorează popularitatea în bucătăria franceză lui Antoine Carem – creatorul „Elogiului bucătăriei franceze”. ”. Aceste mici moluşte, preparate cu unt, usturoi şi pătrunjel, au devenit aşa de populare, încât au fost create farfurii speciale cu adâncituri pentru melci şi cleşti cu ajutorul cărora se ţine cochilia fierbinte, făcând posibilă înfigerea furculiţei cu doi dinţi în melc.

8. Bucătăria indiană • India este ţară cu 100 dialecte, 1000 religii şi 2000 zei. Această diversitate se regăseşte şi în bucătăria sa tradiţională. • Contrar părerii generale, arta culinară indiană nu se rezumă la orez, curry şi chutney. În India nu există un stil culinar sau o mâncare naţională, ci o diversitate uimitoare de preparate şi ingrediente. • India oferă o varietate de stiluri culinare, fiecare având aroma lor specifică, deşi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atât în nordul cât şi în sudul Indiei, dând o aromă intensă mâncărurilor indiene şi reprezentând notă distinctă a Indiei. • În bucătăria tradiţională indiană nu se folosesc farfurii. Alimentele se servesc pe un “thali”, un fel de platou rotund de metal, în general din cupru, deşi oţelul inoxidabil începe să câştige teren, sau de argint (pentru cei care-şi pot permite). Pentru gătitul felurilor cu carne sau legume, ustensila cea mai răspândită este asemănătoare wok-ului (tipic bucătăriei chinezeşti).

9. Bucătăria turcească • Arta culinară este o împletire între modern şi tradiţie, marcată de influenţe ale hititilor, persanilor, grecilor şi românilor. • Alimentele de bază sunt orezul şi grâul, iar cărnurile de bază sunt mielul şi puiul, porcul fiind foarte puţin consumat. • Ingredientele cele mai folosite sunt vineţele, piperul verde, ceapă, lintea, fasolea, roşiile, usturoiul şi castravetii. Fructe şi nuci: strugurii, caisele, ciresele, pepenele galben şi verde, smochinele, lămâile, fisticul, nucile, migdalele şi alunele. • Felurile de mâncare de bază sunt relativ neschimbate din perioada otomană: orezul, produsele din grâu, feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi mese (aperitive) şi baklavaua, pilafurile, şiş şi doner kebab, salatele cu iaurt, peşte în ulei de măsline, legume umplute şi frunze de vită umplute (dolma). • caracteristică importantă a meselor turceşti este faptul că hrana se serveşte în cantităţi mici şi se mănâncă foarte multă pâine. Până şi alte feluri de bază cum ar fi orezul şi bulgurul se mănâncă cu pâine.

10. Bucătăria chinezească • China are peste 5 mii ani de istorie, având o cultură bogată, veche şi foarte complexă, care se reflectă şi în arta sa culinară. • Gastronomia chineză se distinge prin: savoarea ingredientelor, complexitatea metodelor de gătire, modul sofisticat de utilizare a condimentelor şi mirodeniilor şi incredibila varietate a felurilor tradiţionale. Conform unui studiu statistic, în China au fost identificate peste 60 000 feluri tradiţionale diferite! • Bucătăria chinezească pune accentul pe combinarea armonioasă a alimentelor – trebuie atins un echilibru între alimentele dulci şi acre, colorate intens şi neutre, cu textură fină sau crocante. Atât bucătarii cât şi consumatorii insistă ca toate ingredientele să fie de cea mai bună calitate. • Pentru ca preparatele culinare să aibă o putere de atracţie, să sporească poftă consumatorilor, cele patru elemente -culoarea, mirosul, gustul şi formă – joacă un rol deosebit de important. Mirosul mincarurilor trebuie să fie plăcut, parfumat şi atrăgător. Gustul, dulce sau sărat, acrişor sau piperat să fie după placul consumatorilor şi în funcţie de fiecare preparat în parte. • Materialele principale ca pui, raţă, peşte, carne, creveţi sînt de obicei completaţi cu cele secundare legumicole. Astfel, gustul materialelor principale este scos şi mai mult la iveală

11. Bucătăria japoneză • Naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. • În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa orezului, a produselor pe bază de soia (miso, tofu), a peştelui, fructelor de mare, algelor şi legumelor. • Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor.Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic, nu doar pentru a fi placute, dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. • Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa, iar in loc de furculite se folosesc betigasele. La sfarsitul mesei, fiecare invitat primeste un bol de apa calda, parfumata cu o felie de lamaie, pentru a se spala pe maini. • Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri, decat in rare ocazii. In general, la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza, etc) Arta creativa

12. Bucătăria mexicană • Bucătăria mexicană nu ar mai fi aceeaşi fără nenumăratele soiuri de ardei, dintre care o bună parte sunt foarte iuţi. Alte condimente sunt: chimion, scorţişoară, cuişoare, coriandru, oregano, ceapă, usturoi şi sucurile de lămâie şi lămâie verde (limes). În plus, roşiile, fructele de avocado şi bananele joacă un rol important în bucătăria mexicană. • O delicatesă mexicană originală autentică este mole poblano – curcan în sos cu zeci de ingrediente, printre care ardei iute şi ciocolată. • Tortillas: Este una dintre mancărurile de bază in bucătăria mexicană. Sunt făcute fie din faină, fie din mălai şi sunt foarte gustoase atunci cand se servesc calde. Cand sunt prajite ele se numesc tostadas.

13. Bucătăria tailandeză • Popularitatea sa a crescut, pe bună dreptate, fiind un amestec de gusturi şi arome excepţional de bine rafinat; • Salate: salatele thailandeze, numite “yam”, au gust acrişor, dulce şi sărat combinate cu iute. Un simplu dressing este la fel de bun pentru carne, fructe de mare, legume şi fructe. Dressing-ul este preparat din sos de peste, zeamă de lămâie verde şi un pic de zahăr. Iuţeala sa este dată de ardeii iuţi, dar intensitatea ei depinde de textura şi aroma cărnii, a legumelor sau fructelor utilizate. • Curry-urî: ingredientul fără de care nu poate exista un curry thailandez este pasta de curry care, contrar curry-ului indian, este preparată din ierburi aromate şi condimente. Pasta este gătită în lapte de cocoş înainte de a se adăuga carnea sau legumele. • De obicei, deşerturile thailandeze nu sunt prea dulci. Banane în lapte de cocos îndulcit şi fructe în sirop de zahăr cu îngheţată sunt deserturi tradiţionale, uşor de preparat. Thailandezii mănâncă de asemenea multe fructe confiate (în special banane) cu sau fără creme de cocos.

14. Bucătăria grecească • Bucătăria grecească este o bucătărie tipic mediteraneană şi foloseşte din belşug uleiul de măsline, cereale, peşte şi vin. • Stilul culinar grecesc se remarcă prin condimentele utilizate într-o măsură mai mare decât în celelalte bucătarii din zona mediteraneană: oregano, mentă, busuioc, cimbru, chimen, mărar, dafin, ceapă, usturo • Ingredientele tipice sunt miel, porc, măsline, brânză feta, frunzele de vită de vie, zucchini şi iaurt. Celebra brânză feta este deseori imitată, dar niciodată egalată şi este strâns legată de imaginea Greciei. Dulciurile sunt făcute în general cu nucă şi miere.

15. Bucătăria libaneză • Bucătăria Orientului Mijlociu este cunoscută în lumea întreagă şi apreciată pentru bogăţia şi rafinamentul ei. Bucătăria libaneza este, poate, cea mai interesantă dintre toate... se spune chiar că singurul lucru care îi uneşte pe libanezi este mâncarea, toate celelalte dezbinându-i. • Ea îmbină sofisticarea şi subtilitatea bucătăriilor europene cu ingredientele exotice din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat. • Mâncarea libaneza nu se bazează mult pe sosuri; se concentrează mai ales pe ierburi aromate, pe condimente şi pe prospeţimea ingredientelor. • Mâncarea este robustă, aromată şi, ca în majoritatea ţărilor mediteraneene, depinde mult de sezon. • Pâinea este foarte preţuită în Orientul Mijlociu; în unele dialecte arabe este numită „esh”, cuvânt care înseamnă viaţă. • Felul principal este compus în general din fripturi (carne, pui sau peşte) mâncate cu pâine sau orez picant.

16. Bucătăria tunisiană • Bucătăria tunisiană este un amestec de tradiţii culinare împrumutate de la locuitorii deşertului şi din gastronomia europeană şi orientală. • O veche legendă spune că un soţ tunisian poate măsura afecţiunea soţiei sale după cantitatea de piper folosită la prepararea mâncării. Dacă mâncarea devine fadă, bărbatul poate fi sigur că soţia nu-l mai iubeşte. • Couscous este mâncarea naţională a tunisienilor şi poate fi preparată în nenumărate feluri. Este gătit într-un vas special, dublu, numit cuscusiera. • Mari amatori de dulciuri, tunisienii au adoptat baclavaua turcească straturi de aluat foarte subţire intercalate cu seminţe de pin măcinate, migdale, alune, nuci şi fistic, îmbibate cu unt, coapte în cuptor şi insiropate cu miere. • O masă de vară poate fi formată din ulei de măsline presat în casă, câteva măsline verzi, pâine ţărănească şi o salată de ridichi sau roşii, servită alături de peşte la grătar.

17. In loc de concluzie • Retete • De retinut!

18. Problema enunţată este o problemă de generare a soluţiilor produsului cartezian a mulţimilor aperitivelor, fef principal şi deserturi. • Numărul de soluţii este dat de numărul de produse din fiecare categorie. Generalizare • Fie n mulţimi de forma Ai={1, 2, ..., ai}. Să se determine elementele produsului cartezian a celor n mulţimi. Indicaţie: O soluţie este de forma (x1, x2,..., xn) cu xiAi. • Exemplu: Dacă A1={1, 2}, A2={1, 2, 3}, A3={1, 2}. A1  A2  A3={ (1,1,1), (1,1,2), (1,2,1), (1,2,2), (1,3,1), (1,3,2), (2,1,1), (2,1,2), (2,2,1), (2,2,2), (2,3,1), (2,3,2) } .