320 likes | 640 Views
Clasa a III-a D. Serbare 11 iunie 2010. Bine ai venit, vacanţa mare! Bine ai venit, vacanţa mare! Te-am aşteptat ca pe o zână Ce-mi împlineşti orice dorinţă Pe timpul meu m ă faci stăpână. Acum păpuşa aruncată Prinţesă dulce va fi iară, Pisica îmi va fi tovarăş
E N D
Clasa a III-a D Serbare 11 iunie 2010
Bine ai venit, vacanţa mare! Bine ai venit, vacanţa mare! Te-am aşteptat ca pe o zână Ce-mi împlineşti orice dorinţă Pe timpul meu mă faci stăpână. Acum păpuşa aruncată Prinţesă dulce va fi iară, Pisica îmi va fi tovarăş Nedespărţit întreaga vară. Nu va fi zi fără plimbare Şi curse lungi pe bicicletă, Iar seara voi citi o carte Şi voi visa că sunt poetă. Am fost un an Cenuşăreasa Luptând cu nesfârşite teme, Tu mă scuteşti de orice grijă Emoţii, plâns, dictări, probleme. Şi-n toamnă mă aduci la şcoală Cu gânduri noi, cu noi speranţe Şi pleci zâmbind, în gând cu mine Spre ţara marilor speranţe.
GURA LUMII Într-o bună dimineaţă, Una dintre raţe, tocmai Cea mai vorbăreaţă raţă Dădu buzna la găină, Ca vecină. Şi i-a spus cu groază –n suflet Prin al ei aprins „mac, mac!” Că – n zăvoi, un biet răţoi Într-o clipă blestemată A-nghiţit pe lac, un …ac.
Milostivă şi găina Şi-a lăsat cei zece pui Şi s-a dus la nişte gâşte În grădină sub gutui : – ״ Săriţi iute, că răţoiul A-nghiţit pe lac un …cui !״
Gâştele şi-au luat zborul Însă una dintre ele A trecut pe lângă turma Oilor de pe vâlcele. Şi plângând amar le-a spus : “– Săriţi iute, că răţoiul A – nghiţit pe lac un ... fus!”
Oile-o porniră-n goană Şi-ntr-un glas cu mieii lor Behăiau nenorocirea În auzul tuturor. Dar berbecul ce-ntre ele Se credea cel mai isteţ În galop s-a dus la turma Unor porci cu părul creţ Şi le spuse plângăreţ : ,,– Săriţi iute că răţoiul A-nghiţit un …făcăleţ !” Cei vreo două mii de porci Graşi de nu puteai din baltă Cu prăjina să-i întorci, Ca trăzniţi de-această veste Îşi pierdură bieţii firea Şi-au ,,zburat” spre locul unde S-a-ntâmplat nenorocirea.
Auzind aşa, măgarul A pornit cu fruntea cruntă; Şi cum drumul prin pădure Trecea chiar pe lâng-o nuntă, Miri fiind un ţap ca neaua Şi-o căpriţă mică, brună, Lupul naş, iar vulpea nună, Se-opri-ntre ei măgarul Şi făcând privirea roată, A strigat cu toată gura, Să-l audă nunta toată: Însă Ghiţă, cel mai tânăr Şi mai plin de-al milei har Dădu fuga la măgar Şi găsindu-l într-o luncă, Plin de muncă, Adică... dormind pe-o vatră De aglici şi de sulfină, Ghiţă, doborât, suspină: “-Sări, măgare, că răţoiul A-nghiţit azi o...prăjină!”
“-Fraţilor, vă cer iertare Că pe faţa tuturor Cât surâde-atâta soare, Eu trag umbra unui nor. Jos, lângă zăvoi, răţoiul, Azi, mâncând nişte pilaf, a-nghiţit nenorocitul un... lung stâlp de telegraf! Şi cu stâlpu-nfipt în pântec Şi-n gâtlej, plutind pe ape, El aşteaptă ajutorul Tuturor, de pot să-l scape.”
Glăsui aşa măgarul Cu deplânset şi ochi scurşi. Şi-ntr-o clipă nunta toată, Mii de lupi, de vulpi, de urşi, Mii de cerbi şi căprioare, Bufniţe şi ciuhurezi, Mii de pupeze cu pene Cum la alte zburătoare Nu mai vezi, O porniră într-un suflet Cu măgarul, spre zăvoi Unde soarta nemiloasă Doborâse pe răţoi.
Însă cei plecaţi în fugă De la nuntă, de la cântec N-au răzbit pân’la răţoiul Urgisit, cu stâlpu-n pântec. Că-mprejuru-i, cât e zarea, Într-o uriaşă gloată Fierbeau câte orătănii Vieţuiesc în lumea toată. Fără chip să se urnească Înainte sau ‘napoi, Dornici toţi să vadă chinul Sărăcuţului răţoi.
În amurg veni şi leul Într-un car cu de-aur roate Şi fiind el împăratul Orătăniilor toate, Tot norodul, într-o clipă, La o parte a fost dat Făcând loc, precum se face Pentru-oricare-mpărat.
Şi-mpăratul văzu ...altfel, Cum pe malul unui lac, Năbuşit de orătănii, Un răţoi privea buimac. “-Ce-ai păţit?”-grăi-mpăratul Când aproape fu ajuns. Iar răţoiul i-a răspuns: “-Din ce spune hărmălaia Doar atâta-i adevăr: Că pe lac, azi-dimineaţă Înghiţii un fir de... păr!”
Leul a grăit în clipa Următoare, către gloată: “-Câte spune gura lumii!... Lumea-i josnică, netoată, Ea le face din mic mare Şi din apă face praf. Şi, vedeţi ce-a fost în stare? Dintr-un fir de păr subţire Făcu…stâlp de telegraf ! »
La cireşe Nică Rar cireşe în tot satul Ca la tuşa Mărioara, De mă prinde însă hârca, Cu bătaia mă omoară. Ah! Îmi lasă gura apă..... Trebuie să fur şi pace. Intru-ncet la dânsa-n casa Să vedem ce treabă face. - Tuşă, văru` Ion e-acasă? El nu merge la scăldat?
Mătuşa Mărioara - Nu. Sumanii să-i aducă De-astă noapte a plecat, Tocmai la Codreni, departe, La o piuă sub cetate.
Nică - Rău îmi pare, mătuşică. S-auzim de sănătate! Mă prefac că plec la scaldă... Dar în gând mă socotesc Că mai bine ca acuma Nu puteam să nimeresc Şi ca un băiat de treabă, Eu fac stânga împrejur. Sar un gard, m-agăţ de-o creangă Şi cireşe-ncep să fur. Şi pe când căram cu frică, Sânul să mi-l umplu bine Iaca, tuşa Mărioara C-o jordie-n mână vine. Vai, ce ochi holbaţi mai are! Ce blesteme-i ies din gură! Unde eşti, Sfinte Sisoe, Să mă scapi de-ncurcătură?
Mătuşa Mărioara -A, aici îţi e scăldatul? Dă-te jos împieliţate Să-ţi arate Mărioara După faptă şi răsplată. Nică Ce să te dai jos bădie, Că e foc şi pară jos! Unde dă hârca de babă Cade carnea de pe os! Baba fierbe, clocoteşte, Bulgări mari aruncă-n mine, Dar cum da, nu nimereşte. Când încearcă să se urce Pe tulpină, furioasă, Din cireş, eu zup, deodată, Sar în cânepa frumoasă . Nici n-ating să sar pârleazul Şi credeam că-n ziua aceea Doar atât mi-a fost necazul. Mai pe seară, când aude Tata trebuşoara asta, Mi-a tras, nene, o bătaie De-am rămas pe trup cu semne. Şi-o voi ţine poate minte Până şi-ntre patru lemne.
Învăţătura Învăţătura e averea Ce pururea o duci în gând Şi fără raza ei, puterea E doar un colb purtat de vânt. Învăţătura e o comoară Ce nimeni nu ţi-o poate lua, Îşi va spori podoaba rară, Cu cât împarţi mai mult din ea.
Păcală şi Tândală Astăzi la română, la lecţie am aflat De două personaje ciudate dintr-un sat. Unul era Păcală...cică era isteţ Şi hop pe lângă dânsul, Tândală... un nătăfleţ. Pe toţi îi păcălea Păcală-n satul său În urma lui Tândală îi încurca mai rău. Şi tot aflând de toate câte făceau cei doi Ne dumirim că dânşii-s …în clasă printre noi.
Câte-un Păcală mai crede, că poate reuşi Fără prea mult efort… chiar lecţii-a păcăli. Apare uneori un Tândaleţ din fire Ce lasă toate cele să vină de la sine. Dar iată că şi-aşa toţi… se întrec la carte Când e vorba de note muncesc... de nu se poate! Când după test elevii află … rezultatul Se mai laudă unul… mai râde unul, altul... Dar corectăm greşeala şi ne ajutăm Chiar dacă se întâmplă să ne mai supărăm. Azi, d-na-nvăţătoare…îngăduitoare Pe toţi ne priveşte cu multă răbdare. Într-un dialog dânsa ne propune Să vin-un ,,Tândală” şi-un ,,Păcal”-a spune O scurtă-ntâmplare, o povestioară Care –a avut loc.. în clasă, la şcoală.
Toţi intră în joc…clasa se agită Unii se amuză alţii-n jur se uită. Colo-n prima bancă, doi, par mânioşi Iată-i că se-nfruntă parc-ar fi cocoşi! Liniştea… se-aşterne-n clasă dintr-o dată Dar cei doi, acum, chiar se iau la ceartă! Sssssss!!!!!!!!!!!!!!! Ne facem semne…să nu-i deranjăm! Parc-ar fi actori!!!!!!!!!!!!!! Să îi ascultăm!
Tândalä: Ce-ai crezut Păcalä, astăzi la dictare Că vom reuşi să luăm o notă mare? Păcală: Măi Tândală ce te-aş bate... Ai mâncat litere…. toate! Am tras cu ochiul la tine Şi m-am păcălit pe mine!
Tândală: Nu fi supărat măi frate... Le pui la inimă,... toate? Păcală: Păi le pun!! Căci eu gândesc... Toate să le păcălesc! N-am de gând s-ajung vreodatä Ca să trag mâţa de coadä!
Tândală: Da, tu... ai gândit mai bine Si ai tras uşa după tine... Azi la desen ce-ai păcălit ? Pictura ... ţi-a reuşit? Păcală: Oval mare, patru mici Un cârcel, un năsturel Pe loc am scos un purcel!
Păcală: Las că şi eu pe ghicit Iau note pe nimerite. Dacă stau şi mă gândesc, Pe mine mă păcălesc. Tândală: Am scos şi eu la plimbare... Şitriunghiuri şi ovale., Un cerc mare ….altul mic Dar tot n-a ieşit nimic.
Tândală: Că bine zici măi Päcală Doar nu-i rău deloc la şcoală Dacă uiţi de păcălit Eu, mă las de trândăvit! Păcală: Bine zici...acum degrabă, Hai să ne-apucăm de treabă! Cu şcoala nu-i de glumit Şi nu-i timp de lenevit
Păcală: De vrei să fii, Tândală, un foarte bun şcolar E musai să te-scrii la dansul popular! Elevii din ansamblu au diplome... şi-n pod! De trândăvit te lecui... cum pui picioru-n joc! Tândală: Sunt de-acord cu tine, vere... Dar... mai am ceva probleme! Am pe suflet, înc-un ,,Of “... Uite, eu, nu ştiu să joc!
D-na-nvaţătoare este chiar mirată… Iată doi şcolari cum s-au schimbat îndată. Întotdeauna-i bine de greşeli s-aflăm Şi până nu-i târziu… să le îndreptăm. Ca nimeni de acum să n-aibă o poreclă Să râdem doar de cei… aflaţi prin bibliotecă. Şi dacă se întâmplă să mai fim năzdrăvani Să nu uităm nicicând:…isteţii sunt ştrengari!
Vacanţa Dintre recreaţii Ea e cea mai mare Caldă-i ca o vară Cu caişi în soare. Veselă-i ca zborul Scris de rândunică Blândă ca povestea Spusă de bunică. Nu fi supărată Şcoala mea frumoasă Vom veni la toamnă Într-o nouă clasă.
După susţinerea programului artistic, elevii cu rezultate bune şi foarte bune au primit diplome.
Material creat de: Institutor: Elena – Cristina Roşu