INFLAŢIA

1. INFLAŢIA conf.dr.Felicia C.Macarie

2. INFLAŢIA Etimologie:latinescul "inflatio" cu sensul de umflătură, umflare, creştere. CE ESTE INFLATIA? • Proces de creştere cumulativă şi autoîntreţinută a nivelului general al preţurilor combinat cu scăderea puterii de cumpărare a banilor. • Monetariştii consideră inflaţia drept un proces de depreciere a banilor aflaţi în circulaţie sau ca o creştere generală şi durabilă a marii majorităţi a preţurilor, modificând corelaţiile dintre acestea. Ea apare ca un excedent al masei monetare în raport cu oferta de bunuri de producţie şi de consum.

3. INFLAŢIA Teorii despre inflaţie 1. Teoria cantitativă a banilor îşi are originea în observaţiile făcute în secolul al XVI-lea de către Jean Bodin, preluate ulterior de către Irwing Fisher şi exprimate cu ajutorul ecuaţiei MV  PT Unde: M  volumul masei monetare aflată în circulaţie V viteza de circulaţie a monedei Pnivelul general al preţurilor T = volumul tranzacţiilor care urmează a fi acoperite cu masa monetară aflată în circulaţie. MV -oferta reală de bani PT -cererea reală de bani; Conform acestei teorii, modificarea ofertei de bani (MV) va genera, în condiţiile unei rigidităţi relative a aparatului de producţie, o creştere a nivelului general al preţurilor, astfel încât, menţinând acelaşi nivel al tranzacţiilor (Y), valoarea globală a schimburilor să fie egală cu cea a noiii cantităţi de bani aflată în ciculaţie.

4. INFLAŢIA 2. Ecuaţia de la Cambridge a lui Alfred Marshall, consideră cererea şi oferta de monedă ca fiind determinate de venitul naţional real (Y), nivelul general al preţurilor (P) şi de un coeficient k care reprezintă fie raportul dintre masa monetară şi venit, fie o variabilă de comportament a agenţilor economici. M  K x P x Y

5. INFLAŢIA 3. Teoria lui Keynes identifica inflaţia pornind de la deciziile publice şi deficitul bugetar generat de către acestea, stabilind o relaţie de proporţionalitate între fluctuaţiile preţurilor şi surplusul de venituri în bani faţă de producţia reală.

6. INFLAŢIA 4. Teoria aşteptărilor raţionale (R. Lucas,R.J. Barro,şi T.J. Sargent)pleacă de la premisa că masa monetară nu exercită nici un efect asupra lumii reale a producţiei, nici măcar pe termen scurt deoarece agenţii economici prevăd corect consecinţele inflaţioniste ale creşterii ofertei de bani. Ei vor şti că mărirea venitului lor nominal nu va determina o creştere proporţională a venitului lor real şi din acest considerent nu vor munci în plus. Aşteptându-se la o majorare a preţurilor şi tarifelor ei vor creşte preţul bunurilor şi serviciilor pe care le oferă, fără ca aceasta creştere să fie determinată de considerente de natură economică, păstrându-şi prin aceasta intactă puterea de cumpărare.

7. INFLAŢIA Forme ale inflaţiei în funcţie de cauzele care o determină 1. Inflaţia prin costuri provine din creşterea veniturilor factorilor de producţie într-o proporţie mai mare decât creşterea randamentelor lor (a productivităţii lor). Ea poate fi generată şi de creşterea costului importurilor, devalorizarea monedei naţionale, presiunea fiscală şi de creşterea costului datoriei publice, adică a dobânzilor plătite pentru datoria publică contractată de către stat. 2. Inflaţia prin cerere e determinată de modificarea cererii globale în sensul creşterii ei în condiţiile menţinerii unei oferte constante datorată insuficienţei capacităţilor de producţie.

8. INFLAŢIA 3. Inflaţia prin credit excesul de credit duce la creşterea cererii nominale pentru bunurile de consum. Masa monetară suplimentară determină creşterea imediată a cererii de consum în timp ce noile investiţii nu reacţionează imediat în sensul creşterii ofertei, ceea ce conduce la creşterea preţurilor. 4. Inflaţia prin structuri se datorează presiunii exercitate de către sindicate de a menţine gradul de ocupare a forţei de muncă şi de a creşte veniturile salariale, legislaţiei sociale, concentrării aparatului de producţie care permite formarea şi utilizarea preţului de monopol precum şi inegalităţii condiţiilor de producţie.

9. INFLAŢIA Forme ale inflatiei in funcţie de valorile pe care le ia rata inflaţiei: 1. moderată exprimată printr-o rată anuală a inflaţiei dintr-o singură cifră, situaţie în care economisirile populaţiei şi ale agenţilor economici se îndreaptă spre depuneri bancare sau hârtii de valoare exprimate în moneda naţională şi nu spre cumpărarea suplimentară de bunuri; rata dobânzii e real pozitivă astfel încât banii îşi păstrează valoarea . 2. galopanta situaţie în care rata anuală inflaţiei se situează între 20% şi 200%. Într-o asemenea perioadă contractele se încheie întrâ-o valută forte, deoarece banii naţionali se devalorizează rapid.Creşte cererea de bunuri, oamenii nu doresc să-şi păstreze economiile în moneda naţională şi cumpără bunuri de folosinţă îndelungată (şi nu numai) pe care nu le-ar cumpăra în mod normal, amplificând prin aceasta cererea agregat şi implicit, creşterea preţurilor.

10. INFLAŢIA 3. hiperinflaţia- cancerul inflaţiei- situaţie în care rata anuală a inflaţiei depăşeşte 200%;cererea reală de bani scade rapid iar preţurile relative devin instabile; se practică barterul sau schimbul într-o monedă stabilă, iar viteza de circulaţie a banilor creşte semnificativ. 4. deflaţia – reprezintă opusul inflaţiei şi constă în scăderea nivelului preţurilor pe o perioadă îndelungată de timp; 5. dezinflaţia- o descreştere a nivelului ratei inflaţiei

11. INFLAŢIA Impactul inflaţiei • o redistribuire a veniturilor şi a avuţiei între clasele sociale -inflaţia e un factor pozitiv pentru cel care a contractat împrumutul • apariţia de distorsiuni în preţurile relative şi în producţia diferitelor bunuri. Inflaţia va determina fie obţinerea de profit suplimentar, care reinvestit va conduce la creşterea producţiei, fie o scădere a cererii datorată nivelului ridicat al preţurilor, ceea ce va conduce implicit la scăderea producţiei.

12. INFLAŢIA • ajustarea ratei dobânzii; dacă inflaţia persistă are loc o creştere a ratei dobânzii până la nivelul (sau puţin peste) nivelul ratei inflaţiei, astfel ca dobânda să fie real pozitivă. • impactul macroeconomic se manifestă asupra nivelului general al producţiei, în timp ce în plan microeconomic el se manifestă asupra eficienţei economice; • instabilitate economică; • încurajează activităţile cu caracter speculativ;

13. INFLAŢIA Combaterea inflaţiei : 1. Deflaţie: reducerea sau blocarea creşterii preţurilor prin micşorarea masei monetare în scopul creşterii puterii de cumpărare. Aceasta se poate realiza prin reducerea volumului creditelor ca urmare a creşterii rate dobânzilor precum şi prin retragerea de pe piaţă a unor cantităţi de masă monetară utilizând politicile monetare specifice. 2. Revalorizare: modificarea oficială a raportului de schimb în favoarea monedei autohtone; 3. Devalorizare: reducerea valorii paritare a monedei naţionale ca urmare a deprecierii sale în desfăşurarea activităţii economice.

14. INFLAŢIA 4. Creşterea şomajului şi restrângerea ratei de creştere a PIB-ului; 5. Protecţia agenţilor economici şi a populaţiei prin indexarea pensiilor şi a salariilor, creşterea dobânzii la depozitele bancare, acordarea de compensaţii sau subvenţionarea preţurilor pentru produsele de strictă necesitate. 6. Măsurile pentru refacerea echilibrului economic: creşterea producţiei de bunuri şi servicii, asigurarea unor corelaţii între nivelul salariilor şi cel al productivităţii muncii, creşterea rezervelor obligatorii ale bancilor, limitarea creditului de consum,echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe.

15. INFLAŢIA Intrebari pentru evaluare: • Care sunt principalele forme ale inflaţiei? • Care sunt teoriile pe care le cunoaşteţi despre inflaţie? • Ce presupune : inflaţia prin costuri, inflaţia prin cerere, inflaţia prin credit, inflaţia prin structuri? • Care sunt principalele forme ale inflaţiei în funcţie de rata inflaţie? • Prezentaţi părincipalele influenţe pe care le are inflaţia asupra economiei? • Care sunt principalele metode de combatere ainflaţiei?