Economia – formă a acţiunii umane. Nevoi şi resurse. Activitatea economică

1. Economia – formă a acţiunii umane. Nevoi şi resurse. Activitatea economică Departamentul de Jurnalism Anul I Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan

2. Nevoi şi resurse (I) • Nevoile / trebuinţele = necesitățile, așteptările oamenilor, tot ceea ce este necesar pentru ca ei să trăiască și să se dezvolte, atât ca indivizi, cât și ca membri ai grupurilor și comunităților în care există. CARACTERISTICI: • țin atât de natura biologică a individului, cât și de latura sa socială; • sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de dezvoltare individuală);

3. Nevoi şi resurse (II) CARACTERISTICI: • țin atât de natura biologică a individului, cât și de latura sa socială; • sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de dezvoltare individuală); • sunt nelimitate ca număr – apar noi trebuințe pe măsură ce ele sunt satisfăcute; • au caracter continuu; • trebuința (individuală) descrește pe măsură ce este satisfăcută continuu; ea însă reapare după un anumit timp; • unele trebuințe se extind în detrimentul altora;

4. Nevoi şi resurse (III) CARACTERISTICI: • o trebuință nu poate fi substituită în totalitate de o alta; • ele apar, mai întâi, sub forma așteptărilor, dorințelor, doleanțelor; • nevoile devin interese atunci când sunt transformate în mobiluri ale activității sociale; • există nevoi care se întipăresc în conștiința oamenilor, intră în obiceiurile lor ca și în tradițiile de consum ale comunităților, popoarelor etc.

5. Nevoi şi resurse (IV)

6. Nevoi şi resurse (v) CARACTERISTICI: • nevoile primare devin dominante atunci când nu sunt satisfăcute la un nivel acceptabil; • trebuințele aflate pe primele 3 niveluri trebuie satisfăcute înaintea celorlalte; • cele aflate pe nivelurile 4 – 5 sunt nevoi ”în creștere”, în sensul că acestea nu dispar când sunt satisfăcute și motivează individul în continuare; • nevoile sunt interdependente; cele de ordin superior nu acționează, în mod obligatoriu, în ordinea ierarhiei lor. la un moment dat pot fi active mai multe categorii de nevoi; • ordinea trebuințelor poate varia de la o persoană la alta.

7. Nevoi şi resurse (VI)

8. Nevoi şi resurse (VII) • Nevoile / trebuinţele = doleanțele, resimțirile, așteptările oamenilor de a avea, de a fi, de a ști și de a crede, respectiv de a-și însuși bunuri, toate acestea devenind nevoi (efective), în funcție de gradul dezvoltării economice la un moment dat, precum și de nivelul de cultură și civilizație a popoarelor și a indivizilor. (Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

9. Nevoi şi resurse (VIII) • Cum se satisfac nevoile? • Prin intermediul activităților umane care presupun consum de resurse. Clasificarea resurselor: • pământ, păduri, minerale etc. =resurse naturale • Resurse umane, intelectuale, fizice, atât moștenite cât și obținute= muncă • Unelte, utilaje, instalații etc., toate instrumentele realizate pentru a produce alte bunuri și servicii =capital

10. Nevoi şi resurse (IX) Clasificarea resurselor: • pământ, păduri, minerale etc. =resurse naturale • resurse umane, intelectuale, fizice, atât moștenite cât și obținute=muncă • unelte, utilaje, instalații etc., toate instrumentele realizate pentru a produce alte bunuri și servicii =capital • cel care organizează ceilalți 3 factori de producție, în scopul obținerii de bunuri și servicii =antreprenor

11. Nevoi şi resurse (X) Prin utilizarea factorilor de producție se obțin bunuri. Bunuri – tangibile (materiale) și intangibile (servicii) - de producție și de consum Bun-marfă= bun economic care servește fie producției, fie satisfacerii nevoilor de consum, destinat vânzării – cumpărării prin tranzacții pe piață. (Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

12. Așadar … ce este economia? • Este știința alocării resurselor. • Studiază actele, faptele și comportamentele economice ale indivizilor, grupurilor, ale societății. • Studiază modul în care oamenii identifică și utilizează resursele rare, cu întrebuințări alternative, pentru satisfacerea diferitelor nevoi.

13. Costul de oportunitate (I) Resursele sunt limitate. Trebuie să se ia o decizie cu privire la următoarele probleme: • De ce resurse dispune societatea? • Ce se produce / ce nu se produce ? • Cu ce se produce / cu ce nu se produce ? • În ce cantitate? Orice alegere presupune și o renunțare. Ce alegi? La ce renunți?

14. Costul de oportunitate (II) Costul de oportunitate = costul exprimat în raport de alternativele la care s-a renunţat. Sacrificiul se referă la cea mai bună alternativă disponibilă. Alternativa sacrificată măsoară costurile obţinerii a ceea ce s-a ale a se face. (Ex.: Guvernul a alocat o sumă de bani pentru construcţia autostrăzii X. Cu aceiaşi bani se puteau face Y şcoli sau Z spitale. Dacă guvernul nu ar fi ales să construiască autostrada X, care ar fi fost cea mai bună alternativă de utilizare a acestor fonduri?)

15. Întrebări fundamentale • Care bunuri vor fi produse şi în ce cantităţi? • Prin ce metode să fie produse aceste bunuri? • Cum este împărţită producţia de bunuri ale societăţii între membrii săi? • Cât de eficiente sunt producţia şi distribuţia într-o societate? MICROECONOMIE • Sunt resursele ţării utilizate integral sau unele dintre ele sunt risipite? • Este puterea de cumpărare a banilor stabilă sau este erodată de inflaţie? • Creşte, de la an la an, capacitatea economiei de a produce bunuri şi servicii sau este constantă? MACROECONOMIE

16. Vă mulţumesc pentru atenţie!