130 likes | 302 Views
Asistenţa socială în mediul rural (I). Curs 7 Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu. Introducere. Conform definiţiei din legislaţia naţională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 47,2% din populaţie (8,98 mil.loc 2011)
E N D
Asistenţa socială în mediul rural (I) Curs 7 Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu
Introducere • Conform definiţiei din legislaţia naţională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 47,2% din populaţie (8,98 mil.loc 2011) • Din punct de vedere administrativ, teritoriul României este organizat, la nivel NUTS 5, în 320 localităţi (dintre care 103 municipii – cele mai importante oraşe), care formează zona urbană, şi 2.861 comune, care constituie zona rurală (la 31 decembrie 2011), conform lg. 350/2001 privind amenajarea teritorială şi urbanismul şi lg 351/2001 referitoare la aprobarea Planului Naţional de Amenajare Teritorială. La rândul lor, comunele sunt, în majoritatea lor, formate din mai multe sate (existând, în total, 12.957 sate), care nu au responsabilităţi administrative. Pentru ca o comună să devină oraş, trebuie aprobată o lege specifică. Oraşele şi comunele sunt grupate în judeţe (nivel NUTS3), care au funcţii administrative. Cele 42 judeţe sunt grupate în 8 regiuni de dezvoltare (NUTS2), care nu au funcţii administrative.
Conform metodologiei OECD pentru noţiunea de ruralitate, teritoriul României este 59,8% rural, 39,4% intermediar şi doar 0,8% urban (Eurostat,2012) • 45,5% din populaţie este în zona rurală, 43,9% în regiuni intermediare şi 10,6% în zona urbană (Eurostat,2012) • Densitatea medie a populaţieieste de 79,88 locuitori/km2 la nivel national si de 43,31 % în zonele rurale (INS, 2011)
Introduction • Studiile privind mediul rural au identificat nevoia de servicii în următoarele arii: • Angajare şi probleme economice • Consumul de alcool şi droguri în rândul adulţilor şi tinerilor • Lipsa unor modalităţi constructive de petrecere a timpului liber/facilităţi culturale • Probleme în sfera funcţionării familiei • Probleme de sănătate mentală (anxietate, depresie).
Începuturile asistenţei sociale rurale • Practica asistenţei sociale din mediul rural instituţionalizată în 1908 (Raportul comisiei privind viaţa rurală, Theodore Roosevelt). • Interes menţinut în asistenţa socială rurală în timul IIRM şi după 1950. • O revitalizare după 1960 ca urmare a luptei împotriva sărăciei şi a contribuţiei lui Leon Ginsberg
Practica asistenţei sociale în mediul rural • Asistentul social din mediul rural este considerat a fi asistent social generalist • Asistentul social din mediul rural trebuie să conştientizeze aspectele pozitive şi negative ale lucrului în comunităţi mici/izolate
Practica asistenţei sociale în mediul rural • Aspecte pozitive: • Comunicare deschisă • Cooperarea • Un entiment al apartenenţei • Aspecte negative : • Izolarea geografică • Izolarea personală • Sărăcia serviciilor
Rolurile asistentului social din mediul rural • Practica directă – cu indivizi, familii, cupluri, grupuri. Asistentul social trebuie să convingă comunitate că reprezintă o resursă valoroasă care poate fi accesată de fecare membru • Broker de resurse – una din sracinile cele mai dificile e reprezentată de abilitatea utilizării optime a resurselor limitate disponibile. Aceasta cere creativitate, inovaţie în vederea alinierii resurselor cu nevoile existente.
Rolurile asistentului social din mediul rural • Administrator de servicii sociale şi oragnizator al comunităţii – cele mai multe comunităţi rurale au un număr redus de profesionişti. Asistenţi sociali trebuie să coordoneze serviciile existente în comunitate. Asistentul social trebuie să fie capabil să utilizeze reţeaua de putere/sferele de influenţă din comunitate
Aspecte pozitive ale îndeplinirii rolurilor în comunitatea rurală • Independenţă • Posibilitatea avansării rapide • Recompense observabile • Satisfacţie personală • Recunoaştere
Pregătirea pentru asistenţa socială din mediul rural • Pregătirea generalistă întrucât practica cere cunoştinţe şi abilităţi la nivel micro,mezo şi macro • Perspectiva ecologico-tranzacţională este o abordare teoretică bună întrucât scoate în evidenţă relaţia şi interacţiunea continuă dintre persoană şi mediul în care trăieşte