Influenţa furtunilor solare asupra organismelor

1. Liceul de Informatică „Grigore Moisil” Iaşi Influenţa furtunilor solare asupra organismelor Clasa a XI-a C David Francesca Nistor Monica Rotundu Ioana Gheorghiu Andrei Signeanu Alexandru

2. Activitatea solară Organismul uman este ca o celulă a Universului. În fiecare zi viaţa pe Pamant începe cu „salutul” Soarelui. În razele sale, Soarele ne  trimite o  parte din sine. Interacţiunea dintre vântul solar şi câmpul magnetic terestru se manifestă prin diverse perturbări electromagnetice, foarte variate şi complexe, care se resimt de organismele vii, mai evident în timpul aşa-numitelor furtuni magnetice, când creşte considerabil intensitatea oscilaţiilor herţiene.

3. Viaţa pe Pământ, sub toate aspectele sale este influienţată de această periodicitate, care se manifestă prin evenimente majore sociale şi naturale: calamităţi, secetă, recolte sărace sau bogate, migraţii neadecvate ale animalelor, insectelor, peştilor; accidente rutiere, etc ). Fazele de minimă şi maximă activitate solară  au o implicaţie directă în vitalitatea, morbiditatea, reproducerea şi mortalitatea nu numai a macro-, dar în mod deosebit a  microorganismelor. Există o corelaţie certă între activitatea solară şi periodicitatea, particularităţile epidemiilor. Activitatea solară influienţează virulenţa microorganismelor. Activitatea solară

4. În timpul furtunilor geomagnetice în organism se  intensifică mecanismele de adaptare,  şi în primul rând funcţia   antioxidativă pentru protecţia membranelor celulare şi intracelulare.  La persoanele bolnave (în mod special în cazul afecţiunilor cronice), funcţiile protectoare ale sistemului antioxidativ fiind insuficiente, continuă modificările biochimice cu acumulări de metaboliţi toxici, care din cauza măririi permeabilităţii membranelor celulelare şi a vaselor, ajung în sânge cu repercusiuni profunde asupra organismului. Activitatea solară

5. În general n-ar trebui să ne fie frică de furtunile solare. Ele sunt manifestarea activităţii Soarelui şi cunosc un ciclu de creştere şi descreştere de circa 11 ani. O dată într-o generaţie însă se atinge şi nivelul maxim al activităţii magnetice a astrului. În acest moment, Soarele se trezeşte, de fapt, dintr-o perioadă de acalmie prelungită. Vîrful furtunii spaţiale va avea loc cândva în 2013, cînd Pământul va fi lovit de un val de energie magnetică similar unui uriaş fulger. Furtunile solare

6. Posibile efecte ale acestor furtuni spaţiale asupra Pămîntului: - Întreruperea alimentării cu curent electric, în special în zonele cu reţele insuficient protejate sau care folosesc cabluri de mare distanţă (SUA, China) - Avarierea sau chiar distrugerea unor sateliţi – poate cauza: probleme reţelelor de telefonie mobilă, sistemelor GPS, transmisiunilor de televiziune - Traficul aerian poate fi complet blocat la nivel global – el va fi oricum interzis în zonele polare, unde influenţa radiaţiilor solare e mai puternicaaaaaaaaaaaaaaaa - Animalele care se bazează pe descifrarea cîmpurilor geomagnetice pentru navigare (de la porumbei la delfini şi balene) vor fi pur şi simplu… ameţite şi pot chiar muri. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa - Efectele pe care furtunile solare puternice le pot avea asupra oamenilor sînt similare celor pe care le are iradierea produsă de explozia unei bombe atomice – din fericire pentru noi, atmosfera Pământului absoarbe o mare parte din aceste radiaţii la care nu sînt supuşi în mod direct în prezent decât astronauţii. Furtunile solare

7. Efectele câmpurilor electromagnetice Efectele câmpurilor de RF cu ţesuturile pot fi atât de natură termică, cât şi netermică. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 1. Efectele termice apar datorită conductibilităţii electrice a majorităţii ţesuturilor biologice. Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici ai căror energie, prin disipare, determină creşterea temperaturii. 2. Efectele netermice pot apărea ca urmare a mai multor interacţii dintre câmpul electric şi diferite componente ale ţesuturilor biologice, de exemplu modificări în conformaţia proteinelor (Bohr şi Bohr, 2000) sau efecte asupra legării unor mediatori de receptori celulari - Ca2+ de exemplu (Chiabrera et al, 2000), procese care la rândul lor declanşează o cascadă de evenimente intra şi intercelulare.

8. În cazul unei expuneri intense este posibil ca activitatea colinergică la nivelul creierului să fie influenţată (Lai et al, 2000). În privinţa studiilor epidemiologice se pot spune următoarele: - Radiaţia de RF poate duce la efecte termice cu efecte negative numai dacă limitele propuse de ICNIRP sunt depăşite. - Câmpurile în pulsuri pot avea efecte auditive care însă nu determină efecte pe termen lung asupra stării de sănătate. - Câmpurile de RF la care este posibil să fie expusă populaţia nu pot cauza cataractă oculară. - 3 din 5 studii publicate au sugerat scăderea cantităţii de spermă la muncitorii expuşi la câmpuri de RF, dar toate aceste studii au implicat un număr mic de subiecţi (Hjollund si Bonde, 1997; Weyandt et al, 1996; Lancranjan et al, 1975). Efectele câmpurilor electromagnetice

9. Sintetizând literatura de specialitate reiese că majoritatea surselor intenţionale nu emit radiaţii electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă peste limitele maxime admise de către Normele Generale de Protecţie a Muncii 2002 şi ICNIRP 1998. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa În ansamblu, studiile epidemiologice nu au găsit date care să susţină convingător ipoteza conform căreia există un risc crescut de incidenţă a tumorilor cerebrale, a leucemiei sau a altor cancere în corelaţie cu folosirea telefoanelor mobile. Aceste studii nu se pot pronunţa, însă, în privinţa riscului folosirii pe termen lung a telefoanelor mobile şi a expunerii zilnice sau cumulative la nivele înalte de radiaţie sau a apariţiei unor tipuri rare de tumori. Efectele câmpurilor electromagnetice

10. Electroencefalograma Semnificaţia clinică a EEG Undele înregistrate în timpul electroencefalogramei reflectă modificări cerebrale normale (induse de vârstă, diferiţi stimuli) sau patologice. EEG este folosit în mod curent pentru diagnosticarea şi localizarea unor leziuni cerebrale.

11. Electroencefalograma Electroencefalograma este un test efectuat pentru determinarea si inregistrarea activitaţii electrice a creierului dumneavoastra. Pentru realizarea acestui test se vor folosi senzori speciali (electrozi) care vor fi atasaţi scalpului dumneavoastra. Acesti electrozi sunt conectaţi cu ajutorul unor fire la un computer, care inregistreaza informaţiile legate de activitatea electrica a creierului si le imprima pe o foaie de hartie sub forma unor linii curbe. Electroencefalograma are capacitatea de a depista anumite condiţii medicale precum atacurile de apoplexie, prin inregistrarea activitaţii electrice normale ale creierului.

12. De ce se face testul? In mod normal medicul specialist poate dispune efectuarea electroencefalogramei in urmatoarele situatii: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- diagnosticarea si descoperirea cauzelor care duc la pierderi de cunostinta sau dementa; aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa - studierea problemelor legate de somn, precum nacrolepsia; - diagnosticarea unei probleme fizice, cum sunt afectiuni ale creierului, ale coloanei vertebrale, sau a sistemului nervos, precum si probleme de sanatate mentala. Electroencefalograma

13. Cum se face testul? Electroencefalograma poate fi realizata in spital sau chiar in cabinetul medicului specialist de catre o persoana cu pregatirea necesara pentru efectuarea acestui test. Electroencefalograma trebuie citita de un medic specializat in diagnostricarea si tratarea bolilor care afecteaza sistemul nervos (neurolog). Electroencefalograma

14. Cum se simte? Electroencefalograma nu presupune nici un fel de durere. Daca se va folosi pasta speciala pentru fixarea electrozilor pe scalp, este posibil sa fie nevoie sa va spalati parul pentru indepartarea acesteia. In cazurile rare, cand se vor folosi electrozii prevazuti cu ace, nu veti simti decat o usoara intepatura, ca si cum ati smulge un fir de par. Riscuri Electroencefalograma este unul dintre cele mai sigure teste, deoarece desi testul masoara activitatea electrica a creierului, in nici un moment impulsuri electrice nu sunt transmise in organism. Electroencefalograma

15. Tipuri de unde O electroencefalogramă normală se caraterizează prin existenţa unui ritm dominant de aproximativ 10 Hz şi o amplitudine medie de 20-100 micoV (figura 1). Când creierul este activ (starea de veghe) predomină undele de mică amplitudine; când creierul este inactiv (în timpul somnului profund) predomină undele de amplitudine mare şi frecvenţă mică deoarece neuronii tind să funcţioneze sincron. Electroencefalograma

16. Electroencefalograma Au fost identificate mai multe tipuri de unde (ritmuri) cerebrale: Undele alfa Sunt oscilaţii de amplitudine mică, aproximativ 50 microV si frecvenţă medie, 8-13 Hz (cicli pe secundă). De cele mai multe ori undele alfa indică o stare de veghe relaxată.

17. Electroencefalograma Undele beta Se caracterizează printr-o frecvenţă de 13-30 Hz şi o amplitudine de 5-30 microV (figura 3). Spre deosebire de ritmul alfa, undele beta sunt foarte nergulate şi semnifică o desincronizare a activităţii neuronilor corticali.

18. Electroencefalograma Undele teta Sunt unde cu o frecvenţă de 4-8 Hz şi o amplitudine maximă de 20 microvolţi (figura 4). Deşi sunt normale la copii, prezenţa lor la adulţii în stare de veghe este considerata anormală.

19. Electroencefalograma Undele delta aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa Aceste unde au cea mai mare amplitudine şi o frecvenţă mică de maximum 4 Hz (figura 5). Sunt caracteristice fazelor de somn profund sau stărilor de anestezie în care sistemul reticulat activator ascendent este inhibat.

20. Electroencefalograma Undele gama Au o frecvenţă mare în jur de 30-100 Hz (figura5). Acestea se înregistrează pe electroencefalogramă în condiţii de activitate corticală superioară, ca de exemplu: percepţia, rezolvarea unor probleme complicate, teama, conştiinţa, etc.

21. Electroencefalograma Undele gama Au o frecvenţă mare în jur de 30-100 Hz (figura5). Acestea se înregistrează pe electroencefalogramă în condiţii de activitate corticală superioară, ca de exemplu: percepţia, rezolvarea unor probleme complicate, teama, conştiinţa, etc.

22. Electrocardiograma Electrocardiograma este o reprezentare grafică cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inimă. Părtile componente : - unda P reprezintă inregistrarea activitătii electrice a camerelor superioare (atriile) - complexul QRS reprezintă inregistrarea activitătii electrice a camerelor inferioare (ventriculi) - segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS şi unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste suficient sange - unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxează din punct de vedere electric şi se pregătesc pentru o nouă contractie.

23. Electrocardiograma Normal : Frecventa cardiacă (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) şi ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normală. Unda P, complexul QRS şi unda T sunt normale. Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat. Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic şi, dacă este necesar, a altor investigatii.

24. Electrocardiograma Anormal: Cand apar modificări EKG inseamnă existenta unei afectiuni cardiace. In unele cazuri EKG-ul decelează anomalii numai in timpul efortului fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesară o formă specială a electrocardiogramei denumită EKG de efort.

25. Electrocardiograma Ritmul cardiac. O frecventă cardiaca sub 60 de bătăi pe minut este denumită bradicardie. O frecventă cardiacă peste 100 de bătăi pe minut este denumită tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculară), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial).

26. Electrocardiograma Boală coronarianăşi infarctul miocardic Dacă arterele coronare ce furnizează sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste mai putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau chiar a necrozei (moartea muschiului cardiac). Această leziune apare pe electrocardiogramă. Semnele precoce de ischemie cardiacă (scăderea fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, după infarct, unda Q a complexului QRS apare mai adancă pe EKG.

27. Electrocardiograma Hipertrofia cardiacă(ingroşarea peretilor camerelor) Unele modificări ale EKG-ului sugerează ingroşarea muşchiului inimii la nivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determina aparitia hipertrofiei sunt hipertensiunea arterială, boala coronariană, cardiomiopatia şi bolile valvulare.

28. Electrocardiograma Inflamarea inimii Un segment ST supradenivelat apare şi in cazul inflamării muşchiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoară inima (pericardita). Medicamentele Anumite medicamente administrate pentru afectiuni cardiace sau de altă natură pot determina modificări ale EKG-ului.

29. Bibliografie: • http://www.sfatulmedicului.ro/galerii-foto/electrocardiograma_346 • Revista Terra Magazin, 2002 • http://www.texasheart.org/HIC/Topics_Esp/Diag/diekg_sp.cfm