Download
1 / 8
E N D
Umbra este, pe de-o parte, ceeace se opuneluminii, iarpe de alta – însăşiimaginealucrurilortrecătoare, irealeşischimbătoare. Absenţa umbrei se explicăprin 2 feluri: prinpermiabilitateaabsolută a trupuluiîn faţa luminii determinate de purificaresau de ieşireaîn afaralimitelorexistenţeicorporale, aceastafiindcondiţiaNemuritorilor; prinpoziţia centrală a trupului, în aplombul exact al soareluiaflat la zenit. Umbra estesocotită de multepopoareafricanedrept a 2-a natură a fiinţelorşi a lucrurilorşieste, de obicei, legată de moarte.
În poemul ‘Luceafărul’ de M.Eminescu, motivulumbreireprezintălumeameschină, neînsemnată, cu interesetrecătoare(‘umbra negruluicastel’, ‘noaptea’, ‘corăbiinegre’), în opoziţie cu lumea de luminăsiadevăr a Luceafărului. În ‘SărmanulDionis’ de acelaşiautor, motivul are următoareaexplicaţie: dacăomul, care este un şirnesfârşit de oameni, lasăpeunuldintreei să-iţinăloculîn timpulîn care insulvalipsi din el, aceastaeste umbra lui. Omulşi umbra saîsi pot schimbafirilepentru o vreme: ‘tupoţi sădaiumbrei tale toatăfireatatrecătoare de azi, ea-ţi dăfireaeiceavecinică’ şiatunci, înzestrat cu veşnicie, ‘capeţichiar o bucată din atotputernicialui D-zeu, voinţeleţi se realizează după gândireata… se-nţelege, împlinindformulele, căciformulele sîntveşnice ca şi cuvintelelui D-zeu, pe care el le-a rostit la facerealumii’.
Înnuvela “SărmanulDionis “de M. Eminescu, umbra reprzintăparteaeternă a fiinţei; cândpersonajuldescoperăsecretul cărţii luiZoroastru, umbra prindefiinţă: El întoarseşaptefoişi umbra prinsecontureleunui bas-relief, maiîntoarseîncăşapteşi umbra se desprindeîncet.
Călugărulialoculumbrei sale căpătândacces la memoriatuturor învăţăturiloranterioare, întimpce umbra cadeîncondiţiainferioară de fiinţa întrupată.Înaceastă formăeterică, personajulurcăsprelunăşidescoperăputereagândului, iarumbreiîilasămisiunea de a consemnatoateîntâmplările pământeşti.
Bibliografie www.referate-romana.com/referate/Mihai-Eminescu www.scribd.com/Dictionar-de-Simboluri-Literare
