MIHAI EMINESCU LUCEAFĂRUL

1. MIHAI EMINESCULUCEAFĂRUL

2. Publicat în “Almanahul Societăţii Academice Social-Literare România jună”, Viena, aprilie 1881, reprodusă în “Convorbiri literare” şi în volumul Poesii, 1883, cu modificări ale lui Titu Maiorescu. PUBLICAREA POEMULUI

3. A. FOLCLORICE: a) Basmul muntenesc Fata în grădina de aur, versificat de Eminescu după versiunea “Das Madchen im goldenen Garten”, culeasă de germanul Richard Kunisch în Muntenia b) motivul Zburătorului SURSE DE INSPIRAŢIE

4. FATA ÎN GRĂDINA DE AUR – basm în versuri, având următoarele motive basmice: • Motivul fecioarei de o frumuseţe unică • Motivul personajelor înţelepte, ajutătoare • Motivul celor trei încercări • Motivul balaurului paznic • Motivul metamorfozei • Motivul obiectelor “fermecate” • Motivul cuplului ideal, Adam şi Eva SURSE DE INSPIRAŢIE

5. B. FILOZOFICE: Influenţa filozofiei lui Arthur Schopenhauer despre geniu şi omul comun: GENIULOMUL COMUN inteligenţă instinctualitate obiectivitate subiectivitate capacitatea de a-şi depăşi sfera incapacitate... aspiraţie spre cunoaştere voinţa de a trăi singurătate sociabilitate puterea de a se sacrifica dorinţa de a fi fericit SURSE DE INSPIRAŢIE

6. C. CULTURAL MITOLOGICE: • Motive din mitologia greacă, indiană, creştină • D. BIOGRAFICE: • Propria-i viaţă ridicată la rang de simbol SURSE DE INSPIRAŢIE

7. FORMA POEMULUI E NARATIV- DRAMATICĂ: • formula de intoducere “a fost odată” • prezenţa unui narator • povestirea la persoana a III-a • existenţa personajelor • construcţia gradată a subiectului • numărul mare de verbe • prezenţa dialogului cu formele specifice de adresare APARTENENŢĂ CA GEN

8. LUCEAFĂRUL ESTE UN POEM LIRIC schema epică e doar cadrul întâmplările şi personajele sunt simboluri lirice, metafore în care se sintetizează idei filozofice, atitudini morale, o viziune poetică. INTERFERENŢA DE GENURI e o caracteristică romantică. APARTENENŢĂ CA GEN

9. ALEGORIE PE TEMA ROMANTICĂ A LOCULUI GENIULUI ÎN LUME Un indiciu dă chiar Eminescu pe marginea unui manuscris: “Aceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.” TEMA POEMULUI

10. ALTE INTREPRETĂRI: • “Basm al fiinţei” (Constantin Noica)‏ • “Atracţia lui A FI” (Edgar Papu)‏ • Expresia unei vagi filozofii a fiinţei şi a neantului (Alain Guillermou)‏ TEMA POEMULUI

11. PATRU TABLOURI construite pe ideea cuplului şi alternanţa spaţiilor TABLOUL I: SPAŢIU ireal, de poveste “A fost odată ca-n poveşti”, limitat, dar deschis spre infinit TIMP al visului, anistoric, de poveste, irepetabil “A fost ca niciodată” FATA DE ÎMPĂRAT nu are nume, e unică (icoana, luna)‏ trăieşte în castelul de la marginea mării vine la fereastră=spaţiu al deschiderii COMPOZIŢIA

12. FATA DE ÎMPĂRAT • Vorbeşte cu el în somn • Nu e o fiinţă obişnuită: “preafrumoasă”, “una la părinţi” • Se află mereu în spaţii de trecere: fereastra, oglinda • Intuieşte natura astrului: “Privea în zare cum pe mări/ Răsare şi străluce” • Vrăjeşte, descântă, îl cheamă să-i lumineze viaţa • Aspiră spre înalt TABLOUL I

13. Identifică în primul tablou elemente specifice lumii basmului; Care crezi că este rolul lor în text? Fecioara, Madona, frumoasa fără corp, floarea albastră sunt în lirica eminesciană ipostaze ale idealităţii feminine. Identifică versuri care conţin sugestii ale purităţii superlative ale fetei de împărat. Relevă semnificaţia imaginii “mreajă de văpaie” care consemnează prima legătură între fată şi Luceafăr. Enumeră şi alte elemente specifice imaginarului romantic. TABLOUL I – aplicaţii pe text

14. LUCEAFĂRUL se întruchipează, de fiecare dată e parte a naturii sale supracategoriale întruchipările lui sunt METAFORE ALE FIINŢEI ÎNGERUL iese din mare “păr de aur”, “faţă străvezie”, “albă”, “mort frumos cu ochii vii”, născut din cer şi mare DEMONUL iese din soare “viţe negre de păr”, “scăldat în foc de soare”, “trist”, “gânditor”, “palid”, născut din soare şi noapte TABLOUL I

15. Identifică strofele care cuprind prima şi apoi cea de-a doua metamorfoză a Luceafărului. Stabileşte asemănările şi diferenţele dintre cele două portrete Poetul însoţeşte descrierea înfăţişării Luceafărului de verbul “a părea”: “părea un tânăr voievod”, “coroana-i arde pare...” Motivează folosirea lui repetată. Compară înfăţişarea statuară a Luceafărului “umerele goale”, “marmoreele braţe” cu cea a lui Cătălin “Cu obrăjei ca doi bujori/ De rumeni bată-i vina” pentru a constata diferenţa dintre cele două alternative ale iubirii. TABLOUL I – aplicaţii pe text

16. LUCEAFĂRUL –VENUS, ASTRU AL IUBIRII OGLINDA n-o reflectă pe ea, ci pe el; e spaţiu de trecere între cele două lumi ÎNGERUL o cheamă în palate de mărgean în adâncul oceanului, dar OCHIUL LUI O-NGHEAŢĂ DEMONUL o cheamă în ceruri să fie mai mândră decât stelele, dar PRIVIREA LUI O ARDE INCOMPATIBILITATE – CUPLUL NU SE REALIZEAZĂ TABLOUL I

17. TABLOUL I e construit pe o serie de OPOZIŢII: • spaţiu limitat – spaţiu nelimitat • spaţiu terestru – spaţiu astral • viu – mort • sus – jos • murire – nemurire • înger – demon • lumină - întuneric TABLOUL I

18. TIMP şi SPAŢIU de poveste, dar REALE prin teluricul lor FATA şi-a pierdut unicitatea, a intrat în categorie (numele o transformă în exponent al unei categorii)‏ e pământeană seamănă cu Cătălin “Te-ai potrivi cu mine” CĂTĂLIN are natură terestră copil de casă, paj, “băiat din flori şi de pripas”, “guraliv şi de nimic” el e INSTINCT, adică MULTIPLICITATE TABLOUL AL II-LEA

19. Partea a II-a este o idilă. Identifică strofele care descriu dragostea în lumea omului comun. Ce semnificaţie crezi ca are cuvântul noroc? Scrie două enunţuri în care să aibă alte semnificaţii decât cele din poem. Comentează sensul exclamaţiei lui Cătălin “arz-o focul”, raportându-l la modul de exprimare al Luceafărului. Versurile care se referă la Cătălin conţin frecvent diminutive: copilaş, obrăjei, binişor. Care este rolul lor în conturarea portretului pajului? TABLOUL II – aplicaţii pe text

20. CĂTĂLIN: • îşi “încearcă norocul” • iubirea lui e un JOC CARE SE ÎNVAŢĂ: “Dacă nu ştii ţi-aş arăta/ Din bob în bob amorul” • glasul lui e cel din idilele lui Eminescu Cătălina îl înţelege, deşi mai aspiră spre înalt “În veci îl voi iubi” CUPLUL SE REALIZEAZĂ TABLOUL AL II-LEA

21. ZONĂ PRESPAŢIALĂ ŞI PRETEMPORALĂ, mai mult decât originară neantul, haosul stăpânit de groaza propriului vid, a golului din începuturi DRUMUL LUCEAFĂRULUI=DRUMUL CUNOAŞTERII este o călătorie regresivă în timp sub imperiul luminii COSMOGONIA: haosul, întunericul, adâncul, mările, luminile izvorânde NU EXISTĂ PUNCTE DE REPER, timpul şi spaţiul nu s-au născut încă TABLOUL AL III-LEA

22. Secvenţa descrierii zborului Luceafărului este o cosmogonie. Separ-o de ansamblul parţii a treia. Selectează din discursul Demiurgului versuri în care este descrisă fragilitatea fiinţei umane. Precizează raportul dintre Hyperion şi Demiurg, având în vedere folosirea alternativă a apelativului părinte şi a formei de plural noi. Indică legătura ce se poate stabili între legenda lui Orfeu şi oferta Demiurgului: “Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munţii cu păduri/ Şi insulele-n mare” TABLOUL III – aplicaţii pe text

23. Indică legătura ce se poate stabili între legenda lui Orfeu şi oferta Demiurgului: “Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munţii cu păduri/ Şi insulele-n mare” TABLOUL III – aplicaţii pe text

24. LUCEAFĂRUL a devenit HYPERION • după Hesiod, divinitate subolimpică, fiu al cerului, tatăl Soarelui şi al Lunii • după Homer, Soarele însuşi HYPER-EON: pe deasupra mergătorul DEMIURGUL • creatorul universului • locuieşte acolo unde a fi şi a nu fi e totuna, în infinit, în neant TABLOUL AL III-LEA

25. DIALOGUL CU DEMIURGUL: • limbajul sentenţios, gnomic • atmosfera glacială • dialogul e presupus, Demiurgul aude replicile lui Hyperion înainte ca acesta să le mai exprime • Demiurgul construieşte o vastă antiteză muritor-nemuritor: “Ei doar au stele cu noroc/ Şi prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ Şi nu cunoaştem moarte” TABLOUL AL III-LEA

26. SPAŢIU TERESTRU, cu imagini PARADISIACE, specifice universului TELURIC EMINESCIAN • din “locul lui menit din cer”, locul ordinii, Luceafărul priveşte spre Pământ – castelul nu mai există • CODRUL, pădurea de tei narcotizantă • LUME A VEGETALULUI, a speciilor unde toate sunt la plural (spaţiul multiplului)‏ • Chipul fetei a devenit CHIP DE LUT TABLOUL AL IV-LEA

27. Ea rămâne cu aspiraţia: îl cheamă să-i lumineze NOROCUL – NOSTALGIE PENTRU COMUNICARE LUCEAFĂRUL se izolează în nemurire şi răceală UNICITATEA rămâne atributul lui se descoperă prizonier al eternului MONOLOG căci comunicarea înseamnă început de moarte; ca şi iubirea, ea înseamnă prezenţa în noi a propriei noastre nefiinţe TABLOUL AL IV-LEA

28. Prima imagine a îndrăgostiţilor este cea a doi tineri, ei devenind apoi copii cu plete lungi, bălaie. Care consideri că este motivul acestei transformări? Motivează refuzul Luceafărului de a-i deveni fetei de împărat stea cu noroc. Ultimul cuvânt al poemului este rece. Aceeaşi este şi aspiraţia îndrăgostitului în Odă (în metru antic) – “Vino iar în sân nepăsare tristă”. Exprimă-ţi opinia despre secvenţa finală, raportând-o la ansamblul textului. TABLOUL IV – aplicaţii pe text

29. Hyperion are fire duală: GENIU (contemplativ) TITAN (activ)‏ Hyperion – întruchipare a GÂNDIRII ce susţine lumile în fiinţă (I. Em. Petrescu)‏ el aspiră zadarnic la noaptea uitării TABLOUL AL IV-LEA

30. CEI DOI S-AU CĂUTAT • El se retrage, dar “lumea aceea de jos a învăţat cu adevărat să-şi ridice privirile către el sau către altul ca el, de parcă ar sta să spargă cercul său cel strâmt” • “Trecerea geniului prin lume, ca şi trecerea lui Hyperion – pe deasupra mergătorul – lasă în urmă o dâră de lumină şi un zvon al ordinii” (Constantin Noica)‏ IDEEA POEMULUI

31. “Iată aşadar că se întâmplă totuşi ceva deosebit în lumea de jos, pe care geniul n-a putut-o salva în felul cum vroia el. Ba chiar se întâmplă ceva de necrezut: LUMEA ACEASTA DE JOS VINE EA SĂ SALVEZE GENIUL... La capătul poemului eminescian, un nelămurit sentiment de armonie îţi rămâne, în ciuda dizarmoniei dintre cele două ordini, cea a generalului şi cea a individualului” (Constantin Noica)‏ IDEEA POEMULUI

32. ‏ IDEEA POEMULUI GUSTAV KLIMT “SĂRUTUL”

33. ‏ BIBLIOGRAFIE • BULARCA, Cornelia, FUNARIU, Ion, ITU, Cristina, ITU, Mircea, OSNAGA, Bianca, Literatura română. Comentarii. Sinteze. Evaluări, Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Orientul Latin, Braşov, 1997 • COSTACHE, Adrian, IONIŢĂ, Florin, LASCĂR, M.N., SĂVOIU, Adrian, Limba şi literatura română – Manual pentru clasa a XI-a, Editura Art, Bucureşti, 2007