Proiect Biologie - Tuberculoza -

1. ProiectBiologie-Tuberculoza- Anton Roxana MunteanuRares PavaloiAlexandru PuiRuxandra

2. Simptome Tuberculoza pulmonară primară apare frecvent fără simptome şi, eventual , se manifestă ca şi o stare gripală . In cazuri cu evoluţie gravã, se manifestã prin: - febrã, - transpiraţii nocturne, - tuse şi expectoraţie, - apã la plãmîni (revãrsat pleural), - o erupţie pe piele (eritem nodos).

3. Dupa vindecare şi, eventual, reinfecţie, tuberculoza pulmonarã postprimarã se manifestã prin: tuse, iniţial intermitentã, uşor de atribuit unei viroze sau fumatului. Expectoraţia este iniţial în cantitate redusã, mucoasa, de culoare galben sau verzuie, mai ales matinalã. Ulterior tusea devine persistentã, iar expectoraţia mai abundentã. Uneori poate sa aparã sputa sangvinolentã sau chiar hemoptizia, care caracterizeazã tuberculoza pulmonarã dupa o mai lunga evoluţie; -lipsa poftei de mîncare (anorexie) cu scãderea greutãþii; - transpiraţii, predominant nocturne; - stare permanentã de obosealã cu diminuarea capacitãţii de muncã; - febrã, mai frecvent subfebrilitãţi; - dureri toracice; - dispneea apare în cazul unui pneumotorace sau a unei pleurezii, iar în stadii mai avansate este dependenţa de extinderea leziunilor.

4. Cauze Cauzele care favorizează agravarea bolii sunt: pubertatea (mai ales la fete), scăderea puterii de apărare a organismului,fumatul, surmenajul, alcoolismul, nerespectarea regulilor de igiena, sarcina si TBC în familie. În plămân, leziunea se dezvoltă mai ales în lobul inferior sau mijlociu şi în ganglionii limfatici sateliţi şi este numită de medici "complexul primar". Microbul se poate răspândi în alte părti din corp (restul plămânului, piele, ganglioni, pericard, peritoneu,rinichi, creier, ochi, organe genitale, articulaţii sau oase). Forma terţiară, situată la oase, articulaţii sau aparatul genito-urinar, are o evoluţie cronică.Adolescenţii fac o formă de TBC asemănătoare cu cea a adultului. Tuberculoza pulmonară progresivă rezultă când infecţia primară nu este limitată şi se manifestă ca bronhopneumonie sau pneumonie în lobul mijlociu sau inferior, cu formare de cavităţi. Se asociază cu febră, transpiraţii în timpul nopţii, insomnie, , pierdere în greutate, tuse cu sputa sau sânge (hemoptizie)

5. Diagnostic I. Depistarea clinică, realizabilă la aproximativ 7 din 10 cazuri noi de boală în cabinetul de consultaţie a medicului de familie. Aceasta vizează pe toţi pacienţii cu simptomatologie respiratorie cronică, simptome care nu cedează la tratament după aproximativ 3 săptămâni. Aşadar simptomatologie necaracteristică generală (febră, transpiraţie, scăderea în greutate, pierderea apetitului) este foarte evocatoare pentru supoziţia tuberculozei mai ales când persistă după tratamentul aplicat. Adesea acestea se confundă cu bronşita tabagică, gripa, pneumonia, bronşiectazia, astmul etc. ceea ce poate duce la diagnostic tardiv generator de mari implicaţii medicale, sociale şi economice. Avantajele depistării clinice constau în accesibilitate, cost redus, posibilă precocitate diagnostică, eficienţă ridicată, constituind primul filtru de depistare clinică.

6. II. Depistarea biologică prin IDR, este utilizată în special la copii şi tineri până la 24 ani cât şi în diagnosticul tuberculozei adultului. Nivelul de la care reacţia este considerată alergică necesitând control radiologic este 10-14 mm şi P I-II la copii de 0-5 ani şi 10-19 P I-II la 7-24 ani, mai ales dacă reacţia are necroză, flictene şi simptoame generale. Reacţia de pe 20 mm are semnificaţie pentru restul populaţiei. III.Depistarea prin radiofotografie se adresează: • 1.   persoanelor cu risc crescut ca: foşti bolnavi tbc, diabetici, silicotici, stomac operat, tratament cortizonic, noxe profesionale, contacţi adulţi din focar tbc, copii şi tineri 0-24 ani cu reacţie pozitivă, simptomatici, personal din unităţi antituberculoase. • 2.   persoane periclitante: cadre didactice, personal din sector alimentar, zootehnie, sector farmaceutic etc. • 3.   depistări ocazionale: căsătorie, plecări în străinătate, plecări în staţiuni, donare de sânge, însoţitoare de copii din leagăn şi secţii de pediatrie, admitere în licee şi învăţământ superior. IV. Depistare prin anchetă epidemiologică care atunci când este corect efectuată s‑a dovedit a avea o mare eficienţă.

7. Tratament Medicamente: izoniazida, rifampicina, etambutol si pirazinamida. Tratamentul dureazã 6 luni, în unele cazuri fiind necesarã prelungirea lui pîna la 1 an şi chiar mai mult. Întreruperea tratamentului înainte de 6 luni este o mare greşealã, deoarece bolnavul nu se vindecã, boala va reveni sau se va croniciza, fiind mult mai greu de tratat. Tratamentul se administreazã sub stricta supraveghere medicalã. Administrarea corectã a medicamentelor este foarte importantã la persoanele cu un sistem imun slãbit. Acestea ar putea avea risc de recidivã, deoarece infecþia inişialã nu a fost niciodatã vindecatã. Recidivele apar adesea în timp de 6-12 luni de la terminarea tratamentului. A doua linie de tratament În cazul rezistenţei bacteriilor la principalele două medicamente (izoniazida si rifampicina), se recurge la medicamente de linia a doua: etionamida, cicloserina, kanamicina etc care trebuie luate o perioadă mult mai lungă de timp.

8. Prevenire • Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin) este utilizat în numeroase țări pentru a preveni apariția unor complicații severe la persoanele cu risc crescut de infectare cu M. tuberculosis. Eficiența vaccinului BCG este controversată, dar acesta continuă să fie utilizat în țările cu risc mare de infecție. • Vaccinul antituberculos nu oferă o protecție absolută (eficacitatea sa este de 20 - 60%) și nici permanentă. Aproximativ 10% din persoanele vaccinate BCG la naștere prezintă o reacție pozitivă la testul cutanat tuberculinic, chiar daca nu sunt infectate cu bacilul tuberculos.

9. Evitarea transmiterii infecței la alte persoane Întrucât bacilul Kochse transmite aproape în exclusivitate pe cale aeriană, o bună ventilație diminuează densitatea bacteriilor și va limita răspândirea lor. Această măsură este deosebit de utilă în comunitățile cu numeroase surse de infecție: centrele pentru persoane fără adăpost, închisori, spitale etc. De asemenea, bacilii sunt rapid distruși de razele ultraviolete. Dacă observăm că cineva tușește de mult timp, este bine să-l îndrumăm spre un consult. Cu cât boala este depistată mai repede, cu atât tratamentul este mai eficient. Cea mai buna metodă de prevenire este tratarea corectă a persoanelor bolnave.

10. Tratamentul precoce al infecției tuberculoase latente Antibioticul izoniazida este foarte eficient în oprirea infecției, înainte de a progresa în forma activă a bolii. Este administrat zilnic timp de 6 -9 luni. Tratamentele cu rifampicină și pirazinamidă durează mai puțin – 2 luni. Bolnavii de TBC trebuie izolați până când nu mai sunt contagioși și trebuie încurajați să tușească intr-o batista, pentru a reduce răspândirea bacililor. Totuși, după doar câteva zile de tratament cu antibioticele adecvate, riscul de transmitere a infecției scade, iar bolnavul trebuie izolat 1 -2 săptămâni.

11. Bibliografie: www.wikipedia.ro www.google.com