Download
1 / 20
E N D
Utilizarea mănuşilor de protecţie =obligatorie pentru personalul sanitar prin adoptarea măsurilor prevenţie „universale” vizând stoparea transmiterii infecţiilor prin contact cu sângele (evitarea contactului direct cu pacientul şi cu produse susceptibile de infecţiozitate virală, microbiană, parazitară) • În paralel cu această utilizare a crescut frecvenţa şi gravitatea reacţiilor alergice la latex sau cauciucul natural. • Între 1989-1995, într-un serviciu de dermatologie (Germania) s-a constatat o multiplicare cu 12 a numărului de cazuri cu alergie la latex. Manifestările sistemice grave au atins o frecvenţă de 10,7% în 1989 şi de 44% în 1995. • NB ! mănuşile de cauciuc au indus rapid o serie de reacţii grave care ar justifica întreruperea purtării lor pentru protecţia mâinilor personalului.
Alergia la mănuşi a fost descrisă ca : -reacţie alergică de tip I (mediata de IgE),frecvent datorată proteinelor din latexul cauciucului natural. - reacţie de tip IV indusă de acceleratorii de vulcanizare (80% din alergiile la mănuşile de cauciuc). • Evantaiul de manifestari clinice înscrie: -urticaria de contact, - urticaria generalizată, - rinita alergică, - conjunctivita alergică, - edemul Quincke, - astmul bronşic - anafilaxie (şoc anafilactic). • Simptomele pot rezulta din : • -contactul direct (tegumente intacte sau lezate) cu mănuşile sau cu alte material conţinând latex • -inhalarea proteinelor latexului dispersate sub formă de aerosoli sau de particule de pudră de talc (contaminate cu proteinele din latex).
Pentru a fi eficiente, mănuşile de protecţie trebuie să îndeplinească urmatoarelecaracteristici: • să fie testate de fabricant în privinţa impermeabilităţii, rezistenţei, duratei de folosire optime; • să permită menţinerea unei sensibilităţi tactile cât mai normale; • să fie bine tolerate; • să fie dimensional adecvate (adaptare după criteriul antropometric). • În general, mănuşile sunt fabricate în perechi (pentru mâna dreaptă şi stângă) şi pe mărimi: lungi (L), medii (M) şi scurte (S). Există şi mănuşi nepereche. • Suprafaţa lor trebuie să fie uşor aderentă si nu foarte lucioasă, pentru a permite prehensiunea sigură/evitarea alunecării obiectelor. • Mănuşile pot fi sterile, având frecvent indicaţia de folosire unică ( sterilizarea repetată le deteriorează ).
MANUSI = EIP • Purtarea unui echipament de protecţie nu trebuie să anuleze menţinerea strictă a regulilor de igienă. • A purta mănuşi nu înseamnă evitarea pericolelor, igienizarea mâinilor după scoaterea lor fiind obligatorie. • Refolosirea aceloraşi mănuşi după purtare impune reguli stricte de decontaminare, spălare, sterilizare. • Există un „pericol psihologic” pentru purtătorul de mănuşi care se simte protejat per se, neglijand restul regulilor de igienă. • Purtarea pe durată prelungită determină transpiraţii tegumentare, leziuni iritative. • Refuzul purtării mănuşilor de către unii practicieni (motivând scăderea sensibilităţii tactile, termice, scăderea preciziei fine) este un risc asumat.
Informaţii asupra compoziţiei mănuşilor • Cunoaşterea compoziţiei mănuşilor permite stabilirea biocompatibilităţii lor şi a informaţiilor privind: • protecţia asigurată la utilizare, • identificarea efectelor secundare şi aplicarea măsurilor preventive, • formularea diagnosticului etiologic.
Sunt utilizate trei tipuri de mănuşi: • mănuşi chirurgicale (surgical gloves): sunt destinate practicii chirurgicale invazive. Sunt fabricate din latex sau din copolimeri, conţin pulberi lubrificante. • mănuşi pentru „vizită medicală”: sunt utilizate în timpul vizitei medicale şi a procedurilor diagnostice sau terapeutice, manipularea de materiale contaminate, activităţi de laborator şi de igienizare. Pot fi fabricate din materiale ce se constituie în alternative valide ale cauciucului natural cum este de exemplu polivinilul. • mănuşi de securitate: sunt în general folosite de personalul sanitar auxiliar conţinând latex în proporţii diferite.
Studiul informativ pentru analiza biocompatibilităţii mănuşilor • Utilizarea în mediul sanitar trebuie să se bazeze pe comunicarea(date tehnice) dintre producători - utilizatori - distribuitori vizând: • conţinutul si eliberarea de proteine din latex, • tipul de acceleratori utilizaţi şi nivelul rezidual al acestora, • tipul şi canitatea de pulberi lubrificante, pH-ul relativ al produsului, tratamentul antiaderenţă, substituienţii de pudră, • modalităţile de sterilizare şi eventuale reziduuri ale sterilizării chimice, • rezultate ale testelor privind potenţialul alergizant sau iritant al produsului.
Diagnosticul pozitiv • Recunoasterea patologiei alergice şi iritative induse de mănuşi rezulta din: • 1.Recoltarea datelor clinico-anamnestice: • factori predispozanţi: • atopia, • prezenţa altor dermatite de contact, • alte condiţii alergizante cutanate alimentare (kiwi, banane, avocado etc.) sau de contact (reacţii încrucişate cu latexul, de exemplu, Ficus benjamina). • 2.Expunerea ocupaţională: durata totală a expunerii rezultată din numărul de ore/zi, tipul de mănuşi protectoare utilizate, eventuala expunere nonprofesională. • 3.Simptomatologia: detalierea leziunilor cutanate, latenţa apariţiei acestora de la aplicarea mănuşilor, testul supresie-readmisie la lucru.
Teste alergologice • Alergia de tip I(mediere reaginică) • Latexul este considerat alergenul principal. Pentru testare nu dispunem de un preparat standardizat. • Se pot efectua: • dozarea IgE specific: nu comportă riscuri pentru pacient şi are sensibilitate crescută, • testarea cutanată (prick test): cu extracte comerciale sau rezultate din mănuşile utilizate de pacient. NB! Acest test poate genera reacţii sistemice.
Alergia mediată celular • Teste epicutanate (patch test): unele haptene (antigene incomplete) sunt frecvent implicate si aparţin subproduselor de tip: tiuram, mercaptotiazol, carbamaţi, parafenilendiamine, tiouree prezente în compoziţia mănuşilor. • Teste de scarificare Sunt susceptibile să provoace reacţii sistemice sau de organ foarte grave, motiv pentru care sunt practicate numai în mediul spitalicesc. • Testul utilizării mănuşilor (proba expunerii ocupaţionale) Constă în purtarea unui fragment de mănuşă care amplifică secundar gravitatea leziunilor existente. Este utilizat pentru diagnosticul patologiei cutanate, este specific şi sensibil, dar nu permite identificarea exactă a agentului etiologic.
Testul de provocare inhalatorie • Este utilizat pentru diagnosticul patologiei respiratorii şi poate fi executat în diverse moduri: • test de provocare bronşică specific (inhalare de doze progresiv crescânde a unui extract din latex sau din compoziţia mănuşii, cu monitorizarea funcţiei respiratorii (parametri ventilatori, în principal VEMS-ul); • test ocupaţional secundar Jaeger. Se efectuează prin manipularea de mănuşi lubrefiate cu pudră în atmosferă controlată.
Manifestări alergice similare celor recunoscute la utilizatorii din mediul sanitar au fost descrise şi la muncitorii din industria cauciucului sau a altor purtători de mănuşi (lucrători în sere, ambalatori de produse alimentare etc.). • În rândul pacienţilor cu multiple intervenţii chirurgicale în antecedente (de exemplu, spina bifida, anomalii congenitale uro-genitale) sau la subiecţi examinaţi repetitiv (de exemplu prin tuşeu vaginal) au fost comunicate reacţii alergice locale şi chiar sistemice (şoc anafilactic). • În mod similar, au fost semnalate cazuri de reacţii alergice la utilizatorii de prezervative conţinând latex sau la înnotători (reacţii la casca de cauciuc).
Alte situatii particulare • Dificultăţi majore de încadrare diagnostică au fost întâlnite la pacienţii cu tratamente parenterale la care reacţiile de sensibilizare au apărut prin contaminarea acului în timpul perforării dopului de cauciuc (dizolvarea şi umplerea seringii cu medicamente conţinute în astfel de flacoane). • Un studiu asupra a 63 pacienţi alergici la latex, a arătat o medie de expunere de 5 ani până la apariţia primelor simptome care, în general, sunt eczeme de contact, dar şi rinite sau manifestări respiratorii dispneizante. • Pentru apariţia reacţiilor alergice respiratorii, este necesară o perioadă medie de expunere de aproximativ 2 ani.
Măsuri preventive • înlocuirea mănuşilor şi a altor echipamente de protecţie conţinând latex (cauciuc natural) cu produse similare din vinil sau alte materiale protectoare, • etichetarea tuturor produşilor conţinând latex pentru a permite evitarea acestora de către subiecţii sensibilizaţi, • protejarea pacienţilor a căror sensibilizare la mănuşile de cauciuc este cunoscută (depistată prin anamneză ţintită, testări alergologice), • ventilaţie adecvată şi interzicerea utilizării sau expunerii personalului sensibilizat la aerosoli/pulberi prezenţi în ambianţa locului în care se utilizează mănuşi din cauciuc (pudrate cu talc), • cunoaşterea exactă a tipului de mănuşi utilizate (date furnizate de fabricant către beneficiar), • studii pentru conceperea de mănuşi cu conţinut redus în latex sau înlocuirea completă a acestuia şi care nu necesită pudrare interioară),
Masuri de preventie • înregistrarea personalului (anamneză detaliată) prezentând semne evocatoare de alergie la latex. • În suspicionarea unui caz, confirmarea sensibilităţii trebuie făcută prin teste serologice şi cutanate (numai în servicii de specialitate întrucât există riscul provocării reacţiilor anafilactice). Nu dispunem de alergeni condiţionaţi pentru hiposensibilizare astfel încât singurul remediu eficace este evitarea expunerii la orice produs conţinând latex. • consilierea subiecţilor etichetaţi cu risc înalt pentru schimbarea locului de muncă, • dotarea şi purtarea permanentă a adrenalinei cu auto-administrare în cazul declanşării unor reacţii sistemice
La Centrul Medical Mayo-Rochester (Minnesota) s-a constituit „Latex Allergy Task Force”: grup de lucru pluridisciplinar având ca obiectiv educarea celor 20 000 membri ai personalului şi încurajarea consultării unui medic în cazul oricărui semn evocator de alergie. • Grupul este compus din alergologi, medici de medicina muncii, dermatologi, chirurgi, responsabili cu sănătatea personalului, directorul serviciului şi acţionează prin popularizarea subiectului: articole şi buletine informative asupra alergiei la latex, note de serviciu etc.
DelawareValley Latex Allergy Support Network” : grup de consumatori constituit pentru a avertiza publicul asupra riscurilor alergice la latex (Internet: http:www.latex.org) dispunând şi de o linie telefonică cu apel gratuit, un grup consultativ medical, o bibliotecă cu referinţe bibliografice şi un centru de distribuire de materiale, încurajând astfel schimbul de opinii şi de experienţă între persoanele cu reacţii alergice cunoscute.
Cercetare: • Au fost puse la punct: - metode pentru testarea sensibilităţii la latex, -tehnici pentru cuantificarea concentraţiei alergenului în produsul finit, -metodologia de numărare şi dimensionare a particulelor alergenice de latex aflate în suspensie în aerul locului de muncă. • Dispoziţiile actuale urmăresc înlocuirea progresivă a mănuşilor actuale cu cele având conţinutul cel mai redus de alergeni (sensibilizarea furnizorilor capabili să răspundă la aceste cerinţe).
Concluzii • Alergia la latex şi/sau adjuvanţii produsului este una dintre problemele serioase cu care se confruntă personalul sanitar expus ocupaţional. • Soluţionarea acestei probleme constă în limitarea la minimum a contactului cu alergenii (latex, pudră) în mediul de muncă şi înlocuirea acestui produs în perspectivă imediată prin echipamente „free latex”.
