Spiritualitate şi tradiţie: obiceiul de turcă de la Topa de Sus,judeţul Bihor

1. Spiritualitate şi tradiţie: obiceiul de turcă de la Topa de Sus,judeţul Bihor Nume:David Sergiu Clasa:a XII-a D Liceul Teoretic„Aurel Lazăr”,Oradea Profesor coordonator:Sabău Rodica Angela

2. Obiceiul umblatului cu turca este specific satelor de pe valea râului Topa, judeţul Bihor, şi se deosebeşte de celelalte obiceiuri specifice Crăciunului, prin faptul că umblatul cu turca are loc în prima şi a doua zi de Crăciun. • Originiile acestui obicei se pierd în negura timpului, el împletind obiceiuri şi tradiţii păgâne specifice dacilor liberi, cu spiritualitatea creştină.

3. Prin umblatul cu turca pe la casele oamenilor se veşteşte Naşterea Mântuitorului, dar totodată casele colindate se crede că vor fi ferite de rele în cursul anului următor. • Pregătirea colindătorilor se desfăşoară pe tot parcursul postului Crăciunului, când aceştia se adună seara şi repetă colinzile transmise pe cale orală din generaţie în generaţie. Textul colinzilor este presărat cu arhaisme şi cuvinte vechi specifice zonei.

4. Repetiţiile şi întreaga desfăşurare a obiceiului sunt conduse de către birăul(şeful) turcii, care are rolul şi de a alduii colacul şi pălinca cu care turcaşii sunt întâmpinaţi de gazde. • Umblatul cu turca este primul prilej de sărbătoare după perioada postului, colindătorii fiind însoţiţi prin sat de fete şi feciori, care de abia aşteaptă să încingă un dans la fiecare casă.

5. Pălinca şi colacii primite de turcaşi ca recompensă de la gazde, pentru că i-au colindat, sunt cărate de nişte feciori, numiţi cu umor, iepe. Aceştia nu cântă colinzi, ci au doar rolul de a căra darurile primite. • După terminarea umblatului cu turca, se face în prezenţa tuturor colindătorilor socoteala şi împărţirea câştigului realizat. Pălinca şi o parte din bani sunt folosite pentru organizarea bulciugului turcii, obicei ce se desfăşoară în ziua de Anul Nou.

6. Atunci turcaşii se adună, mai nou la căminul cultural, şi petrec împreună cu toţi cei pe care i-au colindat. Gazdelor li se cântă colinzile dorite şi sunt omenite cu pălincă, ca răsplată pentru ospitalitatea avută faţă de turcaşi în ziua Crăciunului. La bulciug se cântă pentru ultima oară colinzi, acest lucru fiind interzis apoi până la următorul post al Crăciunului. Seara după terminarea bulciugului, turcaşii se duc în afara satului, într-un loc pustiu unde cântă colinzi şi se joacă pentru ultima dată turca.

7. Cel care joacă turca, se dezbracă de veşmintele specifice turcii, urmând ca a doua, zi preotul să-i facă o slujbă prin care turcaşul să fie iertat pentru faptul că a jucat un chip cu asemănări demonice. • Colinzile de turcă sunt cântate de către colindători împărţiţi în două grupuri, fiecare grup cântând o strofă, de la al cărei final este preluată de grupul următor, iar încheierea este cântată de ambele grupuri. • O colindă deosebită este Colinda Sălăjeilor, pe care o reproduc parţial mai jos:

8. ,,Oi precum eşti mărcum eşti Doamne din doi sălăjei, La curtea-i Crăciunului Doamne în sara d-Ajun, Sălăi să ducea le mi Doamne, sălaş îşi cerea. Crăciun grăiua-le Doamne, nu ştiu ce voi da, Poate că voi da-le salăii, grajdu cailor, sava boilor.

9. Salăi să ducea-le mi Doamne în grajdul cailor, Bine şi d-aşternea-le mi Doamne, rău îşi hodinele, Caii frosnoiele. Salăi să duce-le mi Doamne în sava boilor, Rău îşi d-aşternea-le mi Doamne, bine îşi hodinele, Boii o abure-le pe fiul năşte-le.” • Este evident că cei doi salăi sunt Fecioara Maria şi Iosif în căutarea unui loc în care să înnopteze la Bethleem.

10. Tradiţia populară a adăugat elemente specifice poporului român întâmplărilor relatate în Biblie despre Naşterea Domnului. Astfel, Fecioara se duce prima dată în grajdul cailor, unde nu este bine primită şi este nevoită să plece mai departe în adăpostul boilor. Aici, sub privirile blânde şi încălzite de aburii calzi ai boilor, Fecioara îl va naşte pe Mântuitorul. • De o frumuseţe aparte sunt şi oraţiile rostite la alduitul pălincii şi alcolacului.

11. Înainte de a gusta din bucatele oferite de gazde, acestea trebuiesc obligatoriu sfinţite prin alduit. În timpul alduitului, colindătorii se descoperă pentru rugăciune, aceste texte fiind considerate sacre, rugăciuni de mulţumire aduse Domnului, în care este relatat pe scurt drumul grâului de la semănat şi până la colacul ,,mândru şi frumos”, care hrăneşte pe toată lumea. Reproduc mai jos un fragment din fiecare alduit, pentru a încerca să redau măcar o mică parte din frumuseţea şi autenticitatea acestor versuri create de popor.

12. ,, Feciori, feciori, dă bine aţi stat şi aţi colindat jupânul gazdă s-o gătat, D-o lună, d-o săptămână, mai vârtos ca-n astă zuă bună. Cu un dar mândru şi frumos din peliţa Domnului Nostru Iisus Hristos. Că gazda nost până l-o făcut pă asta, o prins douasprăzece boi la car, În coarne teşei, în picioare lunjei, Când fusă în zori, fusă în cheotori, Ară brazdă neagră, revârsă grâu roşu.

13. ,, Ploaia picutea, grâul îmi creştea, Soarele ardea, grâul să cocea....” Că gazda nost până o făcut pălinca asta, N-o fost aşea cum nouă-vouă ni-se împare, Mărgând pân la moară cu bot subsusoară, Mărgând pân la uşe cu pipa prin cenuşe, Că gazda nost o prins douăsprăzece cai fiţă-ncai, La cocia dă mălai, cu roţile dă putrigai, Folurile dă caş dulce, că aşa mai tare s-o duce. Şi aşa dă tare merea dă broaştele pe foluri cărăia, Cât fusă zua dă mare de abia ieşi din ocol sara...

14. Observăm că alduitul pălincii este presărat cu comparaţii menite să stârnească râsul ascultătorilor, făcând legătura cu starea de veselie indusă de consumul acestei licori. • Ar fi de dorit ca întregul obicei al turcii să fie studiat amănunţit de specialiştii etnografi, pentru că oferă informaţii preţioase despre tradiţiile specifice poporului român din această parte străveche a Bihorului. • Informaţiile sunt culese de la tatăl meu, care a apucat să colinde cu turca prin sat în urmă cu 25 de ani, când acest obicei era viu şi încă se mai practica conform tradiţiei şi nu doar ca spectacol.