Ancheta sociologica şi sondajul de opinie

1. Ancheta sociologica şi sondajul de opinie

2. Definirea anchetei “Culegere metodică de informaţii asupra opiniilor, atitudinilor indivizilor, ajungându-se la rezultate cuantificabile cu privire la comportamentele grupurilor umane, a gusturilor, trebuinţelor, motivaţiilor acestora, la maniera lor de a munci, de a trăi, de a se distra” (Roger Pinto)

3. Ancheta este una dintre cele mai complexe metode de cercetare socială Complexitatea ei este dată de ansamblul instrumentelor pe care le utilizează (chestionarul, planuri de anchetă), al tehnicilor (de codificare, scalare, analiză, prelucrare şi interpretare, etc.), dar şi prin faptul că face apel complementar la alte metode (observaţia, analiza documentelor) • Este o modalitate de cunoaştere ştiinţifică a opiniilor, atitudinilor, aspiraţiilor, fiind totodată şi un mijloc de influenţare • Tehnicile de realizare a anchetelor au un caracter stadardizat (numărul, ordinea, formularea întrebărilor şi efectivele de persoane sunt stabilite clar, nefiind permise abateri decât arareori) • Ancheta urmăreşte să satisfacă cerinţa de reprezentativitate a eşantionului în raport cu populaţia (alegerea indivizilor anchetaţi se face după reguli statistice clare, cu marjă de eroare rezonabil şi risc acceptat)

4. Ancheta se realizează de regulă pe eşantioane mari(diferenţa faţă de interviu). Eşantionul cuprinde toate tipurile de indivizi ce apar în populaţie • Investigând un număr mare de subiecţi –ancheta nu poate urmări decât informaţii relativ simple • Prelucrarea datelor unei anchetese realizează prin procedurile statistice standard ce se bazează pecalculul frecvenţei • Ancheta se poate realiza şi în scris (spre deosebire de interviu care foloseşte tehnici orale) • Ancheta se realizează de colectând informaţii de la persoane luate în mod individual (interviul se poate aplica şi unui grup) • Anchetase realizează cu personal auxiliar, operatori de anchetă • Ancheta este o metodă cantitativă, interviul este o metodă calitativă

5. Obiectul anchetelor sociologice • Opiniile, atitudile, comportamentele • Aspiraţii, trebuinţe, motivaţii care stau la baza acţiunilor, conduitelor, atitudinilorâ • Cunoştinţe, mărturii despre fapte, fenomene, evenimente • Caracteristici demografice – structuri familiale, structuri de vârstă, structuri socio-profesionale • caracteristici ale mediului social şi ale modului de viaţă ale oamenilor – ocupaţii, venituri, condiţii de locuit, servicii sociale, etc.

6. Limitele anchetei • Factori de distorsiune • Subiectul anchetat (sentimente, resentimente, prejudecăţi) – subiectivismul • Eşantionarea greşită • Instrumente de anchetă greşit elaborate (ex. chestionare ce sugerează răspunsuri) • Operatori de anchetă ineficient pregătiţi • Introducerea unei rigidităţi în relaţia anchetator-anchetat • În cazul eşantioanelor mari prelucrarea se face electronic iar intrebările sunt strict codificate pentru a se încadra în şabloane • Sunt eliminate reacţiile posibile ale populaţiei • răspunsurile nu sunt aproximative (să se potrivească cu cele din chestionar)

7. Ancheta şi sondajul de opinie • Sondajul de opinie este o formă specifică a anchetei – “metodă statistică de stabilire, pe baza eşantionrării, a stratificării opiniilor în raport cu diferite variabile socio-demografice ale populaţiei studiate” (Ioan Drăgan) • Sondajul de opinie este un fel de anchetă pură şi rapidă – în cadrul său se aplică doar instrumente d eanchetă (chestionare, ghiduri d einterviu), fapt ce permite colectarea rapidă de informaţii • Sondajul se opreşte la datele de ordin subiectiv fără a contrunta opiniile, atitudinile, aspiraţiile cu fapte sau fenomene obiective • În sondaj opiniile subiecţilor principala sursă (chiar unica) de informare; în anchetă accentul cade şi pe studierea obiectivităţii acestor opinii

8. Ancheta şi sondajul de opinie • Sondajul de opinie este centrat pe aspectul opinial; pe probleme ce suscită un larg interes public • Sondajele de opinie sunt anchete sociologice cu pronunţat caracter descriptiv (nu au ambiţii explicative) • Sondajele de opinie sunt anchete realizate într-un timp foarte scurt, cu chestionare simple şi clar structurate şi pe eşantioane care să asigure reprezentativitate • Rezultatele sondajelor sunt prezentate beneficiarului sau publicului larg într-o formă simplă • Sondajele se fac la comanda unui beneficiar ale căror interese sunt altele decât cele ştiinţifice • Într-o societate democratică sondajele de opinie sunt, dincolo de aspectul ştiinţific, un mecanism de cunoaştere a “majorităţii”. • Sondajul este o formă “populară” de anchetă (o specie a anchetei) , axată pe o problematică ce stârneşte un interes general şi ale cărei rezultate sunt aduse la cunoştinţa publicului sub o formă accesibilă, utilizându-se de regulă reprezentări grafice ale frecvernţelor exprimate procentual

9. Tehnici de anchetăCum se realizează transmiterea informaţiei dinspre subiect spre cercetător? • Ancheta directă sau orală • Ancheta faţă în faţă • Ancheta prin telefon • Ancheta indirectă (în scris sau prin autoadministrarea chestionarului) • Cea mai des întâlnită este ancheta prin poştă • Plecând de la relaţia subiect/cercetător acest tip de anchetă este cel mai îndepărtat de ancheta orală

11. Tipurile anchetei sociologice • Anchetele intensive – realizate pe populaţii restrânse cu scopul de a aprofunda o temă specială • Anchete extensive – realizate asupra unei populaţii numeroase (eşantioane mari); descoperă caracteristici generale, valabile la scară regională şi naţională • Anchete calitative – sunt intensive şi pun accent pe studiul însuşirilor, al caracteristicilor definitorii • Anchete cantitative – se realizează pe populaţii mari, reprezentative din punct de vedere statistic. Utilizează de regulă chestionare precodificate ce se aplică în studiul opiniilor, atitudinilor comersiale, culturale, electorale

12. Tipurile anchetei sociologice • Anchete colective – se aplică pe grupuri de oameni nu pe indivizi • Anchete individuale – presupun aplicarea individuală a instrumentelor de investigaţie • Anchete directe – presupun colectarea nemijlocită (participativă) de informaţii • Anchete indirecte – se aplică de regulă pentru descoperirea unor aspecte intime din viaţa indivizilor. Urmăresc fie aspecte specifice altor persoane, fie evenimente trecute • Anchete socio-economice • Anchete asupra dezvoltării zonale, rurale şi urbane • Anchete de opinie publică • Anchete comerciale • Anchete asupra unor mijloace de comunicare în masă

13. Construcţia chestionarului

14. “Chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecţilor şi se referă la opiniile, preferinţele, sentimentele, interesele şi comportamentele lor în circumstanţe precise” (Paul Albou) Spre deosebire de alte ştiinţe cercetarea socială prezintă un handicap ce rezultă din: • Obligaţia de a construi de fiecare dată un nou instrument, fapt ce presupune consturi materile, de timp şi de personal • Necesitatea testării prealabile a instrumentului, care este întotdeauna incompletă, de unde: • Incertitudinea asupra validităţii şi fidelităţii lui • Dificultăţile ce apar aproape mereu atunci când se urmăreşte compararea rezultatelor obţinute de doi cercetători diferiţi

15. Logica întocmirii chestionarelor • Chestionarul trebuie să înceapă cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de cercetat • Fiecare întrebare din chestionar reprezintă un indicator (prelucrat, tradus, ajustat – aşa încât el să fie valid şi funcţional în procesul comunicării dintre cercetător şi subiect Cât timp aţi petrecut ieri la televizor? Este traducerea verbală a indicatorului “timp alocat, în ziua X, vizionării programelor tv”... sau “consum cultural”, “stil de viaţă” etc. • Uneori se urmăresc efecte derivate sau chiar diametral opuse răspunsului Aţi minţit în legătură cu ....? Da-ul înseamnă răspuns sincer că persoana este mincinos (nesincer) Aţi minţit vreodată? Nu-ul însemană răspuns mincinos (dovedeşte că persoana minte constant)

16. Logica întocmirii chestionarelor • Selecţia indicatorilor este urmată de traducerea lor în întrebări şi aşezarea lor în chestionar - Trebuie folosit un limbaj care să fie înţeles de către toată lumea şi să fie înţeles de către toată lumea la fel • Nu toate întrebările din chestionar se adresează tuturor persoanelor din eşantion (în funcţie de răspunsuri se folosesc bifurcaţii) => întrebări filtru Mergeţi la vot în data...? - Dacă da, cu cine votaţi? - Dacă nu, care este motivaţia? • În întocmirea unui chetionar apar probleme de conţinut (indicatori, traducerea lor) şi de formă (învelişul verbal, ordinea întrebărilor, elemenete de standardizare, etc.)

17. Tipuri de întrebări, în funcţie de conţinutul lor: - factuale, de opinie, de cunoştinţe • Întrebări factuale – informaţia priveşte elemenete de comportament ale indivizilor anchetaţi, ale semenilor, etc. Se referă la situaţii obiective şi verificabile prin alte mijloace Câte seriale aţi urmărit la tv în această săptămână? Câţi bani a cheltuit familia d-voastră pentru hrană în această lună? • Întrebări de opinie– vizează informaţii ce ţin de universul interior al individului (atitudini, credinţe, opinii, aşteptări, evaluări, proiecţii ale viitorului, ataşamentul faţă de anumite valori, motivaţii ale unor acţiuni factuale, etc.). Aceste informaţii nu pot fi obţinute şi verificate din alte surse şi prin alte mijloace • Întrebări de cunoştinţe– au un specific foarte clar ce nu permite nicio confuzie cu celelalte. Scopul nu este să aflăm informaţii pentru a ne spori cunoştinţele, ci pentru a caracteriza persoana anchetată. Unde este înmormântat...? Sunt importante pentru a face corelaţii şi comparaţii. Pot fi utilizate ca şi întrebări de control (sunt întrebări indirecte de verificare a acurateţei altor răspunsuri. Ex. subiectul care nu recunoaşte personaje, scene, etc. dintr-un film pe care susţine că la văzut minte; ne îndoim de asemenea de cineva care nu poate descrie un produs pe care susţine că la cumpărat)

18. Tipuri de întrebări, în funcţie de forma de înregistrare a răspunsurilor: • Principalele tipuri de întrebări • Întrebări închise – oferă subiectului variante de răspuns prefabricate, repondentul urmând să o aleagă pe cea care se potriveşte cu opinia sau situaţia sa. Setul de variante trebuie să fie complet, întrebările să fie discriminatorii (variantele să se exclută una pe alta; fiecărei variante să-i corespundă un răspus diferit), unui răspuns să-i corespundă o variantă Care este stare d-voastră civilă? 1. necăsătorit; 2. căsătorit; 3. văduv; 4. divorţat Care ziare le-aţi citit azi:? 1. Adevărul; 2. Crişana; 3. Ziua; 4. Eveniementul zilei • Întrebări deschise – reclamă înregistrarea cât mai fidelă a răspunsului dat de subiectul chestionat • Întrebări aparent-deschise – operatorul alege răspunsul închis funcţie de variantele de răspuns deschis ale repondentului (variantele nu se arată subiectului) • Întrebări semi-deschise sau semi-închise – se folosesc atunci când variantele de răspunsuri închise nu epuizează întreaga gamă a posibilităţilor. Ex. 1,2,3,4, Alta......

19. Întrebări închise sau întrebări deschise? Avantaje ale întrebărilor închise: • Rapiditatea şi uşurinţa prelucrării rezultatelor • Uşurinţa completării chestionarului • Precizarea conţinutului întrebării (variantele întregesc texul propriu-zis) • Subiectul răspunde la întrebarea pusă • Facilitează găsirea răspunsului potrivit • Sunt evitate erorile de postcodificare • Uniformizează înţelegerea întrebării şi înregistrarea răspunsurilor Avantaje ale întrebărilor deschise: • Se elimină sugerarea răspunsurilor • Indică nivelul cunoştinţelor subiectului anchetat • Evidenţiază ceea ce este cu adevărat important pentru subiect • Evită “efectele de format” • Permit identificarea complexului motivaţional de influenţe şi cadre de referinţă

20. Numărul întrebărilor • Numărul întrebărilor depinde de o multitudine de factori precum: obiectul cercetării, tipul cercetării, finalitatea acestuia, beneficiarul rezultatelor, tehnica de anchetă, felul întrebărilor, resursele materiale, calitatea şi numărul operatorilor, timpul, genul de populaţie căruia i se adresează, etc. • Se exclude ideea unor chestionare cu sute de întrebări din care majoritatea să fie deschise • Chestionarul aplicat “în picioare”, pe stradă nu poate să depăşească 5-10 minute • Ancheta clasică la domiciliu se recomandă a nu depăşi 45 de minute • Atunci când complexitatea chestionarului este mare, aplicarea setului de instrumente se poate face şi în două întâlniri

21. Structura chestionarului • Intrebări introductive, de contact, “de spart ghiaţa” – au scopul de a da subiectului sentimentul de încredere. Prima întrebare nu se poate referi la date personale, nici la lucruri complicate. De regulă se admite că prima întrebare trebuie să fie închisă cu variante uşoare de tip da/nu. Trăim într-o lume grăbită. Aparţineţi acelor oamnei care au prea puţin timp? Credeţi că pedepsirea actelor de corupţie ar trebui să fie mai aspră? • Întrebări de trecere – au scopul de a marca în structura chestionarului a unei noi grupe de întrebări referitoare la o altă problemă. Au rol de pregătire. Oamenii vor fi mai interesaţi de succesul lor pe plan social? • Întrebări filtru – ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la întrebările succesive, reprezentând un control al calităţii răspunsurilor Aţi fost la vot anul acesta? Da/nu Pentru cei care au răspuns cu da ....

22. Structura chestionarului 4. Întrebări de bifurcaţie–separă sensurile pro şi contra din răspunsurile subiecţilor În mod obişnuit citiţi ziarele? Da/nu Pentru cei care au răspuns da... Pentru cei care au răspuns nu... 5.Întrebări “de ce”– au funcţia de a provoca explicaţii în raport cu diferite opinii exprimate. Deşi nelipsite din chestionar, acest tip de întrebări sunt adesea imprecise. “De ce tragi sfoara?” “De capătul ei”, “Pentru că este imposibil să o împing”, “D-aia”... Întrebarea De ce folosiţi pasta de dinţi XXX? – e gresită în studiul pieţei Corectă ar fi: Ce avantaje prezintă pasta de dinţi XXX? Asta după ce în prelabil ar fost introdusă întrebarea filtru: Folosiţi pasta de dinţi XXX?

23. Structura chestionarului 6.Întrebări de control – nu aduc informaţii noi ci verifică fidelitatea, consistenţa şi consecvenţa opiniilor 22.Peste 50 de ani rolul şcolii in formarea oamenilor va fi: a. Mult mai mare; b. Mai mare; c. Ca astăzi; d. Mai mic; e. Mult mai mic; f. Nu ştiu 23. Credeţi că peste 50 de ani şcoala va juca un rol mai însemnat în formarea oamenilor: a. Da; b. Nu; c. Nu ştiu 7.Întrebări de clasificare (de identificare) – servesc la analiza răspunsurilor din chestionar. Sunt întrebări legate de: sexul, vârsta, etnia, religia, nivelul de şcolarizare, situaţia proifesională, etc. Aceste întrebări de regulă încheie un chestionar

24. Clasificarea chestionarelor, în funcţie de conţinutul şi forma întrebărilor: • Chstionare de date factuale • Chestionare de opinie • Chestionare speciale • Chestionarele cu întrebări închise (sau precodificate) • Chestionarele cu întrebări deschise (libere sau postcodificate) • Chestionarele autoadministrate • Chestionarele poştale • Chestionarele publicate în reviste sau ziare • Chestionarele autoadministrate colectiv • Chestionarele administrate de operatorii de anchetă

25. Eşantionarea populaţiei

26. Tipuri de eşantioane • Eşantionarea simplă aleatorie – este procedura cea mai simplă, în sensul că nu presupune nici un fel de grupare a indivizilor. Este procedura de selecţie prin tragere la sorţi, procedura loteriei • Eşantionarea prin stratificare – este o procedură probabilistică, ce porneşte de la anumite criterii după care este populaţia împărţită. Fiecărei categorii de populaţie, proporţional, îi corespunde un număr de indivizi în eşantion • Eşantionarea multistadială – presupune mai multe stadii de eşantionare. La nivel naţional întâi se alege un eşantion de judeţe, apoi în cadrul judeţelor alese un număr de localităţi, din cadrul localităţilor alese un număr de străzi... până la indivizi • Eşantionarea multifazică – se alege iniţial un eşantion mai mare la nivelul căruia se aplică un instrument de cercetare mai simplu. Apoi, eşantionul este la rândul lui supus eşantionării determinându-se astfel loturi mai mici de indivizi asupra cărora se aplică un chestionar mai complex.

27. Tipuri de eşantioane • Eşantionare pe cote – este cea mai cunoscută şi utilizată eşantionare nealeatoare. Presupune alegerea de către operator a subiecţilor funcţie de anumite cote. La 1000 persoane (52% bărbaţi şi 48% femei sunt aleşi 520 de bărbaţi şi 480 femei) • Eşantioane fixe (panel) – sunt folosite pentru determinarea schimbărilor survenite într-o perioadă. Acelaşi eşantion este supus unei investigaţii repetate prin aplicarea aceleeaşi investigaţii. Momentul 1 Preferaţi partidul ...? Momentul 2 Preferaţi partidul ...? Momentul 3 Preferaţi partidul ...?

28. Preoceduri de eşantionare • Procedura “pasului” – de pe o listă cu toţi locuitorii se aleg din 100 în 100 câte unul • Metoda areolară sau pe zone – se aleg din fiecare zonă funcţie de numărul de locuitori • Metoda itimilor – se alege un item (ex. locuinţa) folosindu-se apoi metoda “pasului” • etc.

29. Designul anchetei şi prezentarea rezultatelor

30. În realizarea oricărei investigaţii este obligatorie parcurgerea a trei importante etape: • Pregătirea cercetării • Pregătirea efectuării practice a studiului (culegerea informaţiilor) • Finalizarea cercetării (validarea datelor, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor)

31. 1. Pregătirea investigaţiei În etapa premergătoare a unei investigaţii se pun la punct aspectele teoretice, cele metodologice, precum şi cele ce ţin de organizarea şi desfăşurarea efectivă a cercetării • Problemele teoretice – ţin de fundamentarea unui cadru teoretic, pe care se sprijină şi din care se alimentează investigaţia propriu-zisă În această fază se are în vedere: • Delimitarea teoretică a obiectului anchetat Ex.Expunerea studenţilor la mesajele politice din mass-media Care sunt mijloacele de comunicare care ne vor interesa? Ce înţelegem prin mesaje politice? Despre care studenţi este vorba? Ce înţelegem prin expunere la mesaje politice? • Stabilirea ipotezelor de lucru, a unor fragmente ale modelului explicativ pe care îl adoptăm Care este profesia părinţilor studenţilor chestionaţi? (se realizează o diferenţiere pe medii socio-profesionale de provenienţă de la care se pleacă în abordarea studiului) • Operaţionalizarea conceptelor – stabilirea modului în care se realizează legătura dintre universul teoretic-conceptual şi realitatea empirică

32. 1. Pregătirea investigaţiei • Problemele metodologice • Alegerea tehnicii de cercetare • Construirea instrumentului (chestionarului) • Alegerea eşantionului • Probleme de organizare a cercetării • Stabilirea calendarului cercetării şi asigurarea măsurilor de respectare a lui • Evaluarea costurilor fiecărei operaţii • Asigurarea tuturor mijloacelor şi instrumentelor necesare deplasării pe teren • Rezolvarea problemelor pe care le-ar putea întâmpina operatorii pe plan local • Asigurarea condiţiilor de cazare şi masă pentru operatori • Stabilirea mijloacelor de verificare a muncii operatorilor pe teren • Selectarea şi instruirea operatorilor

33. 2. Culegerea informaţiilor, efectuarea practice a studiului - Presupune aplicarea propriu-zisă a chestionarelor, precum şi centralizarea acestor informaţii

34. 3. Verificarea, validarea, prelucrarea şi valorificarea rezultatelor • Verificarea chestionarelor (corectitudinea completării, exactitatea datelor, uniformitatea înregistrării) • Postcodidicarea • Prelucrarea informaţiei • Prelucrarea sumară, validarea eşantionului şi evaluarea consistenţei datelor • Prelucrări avansate ale informaţiei • Redactarea raportului de cercetare • Enunţul problemei studiate • Descrierea tehnicilor de cercetare • Prezentarea concluziilor investigaţiei practice • Interpretarea rezultatelor • Sinteza şi raportul propriu-zis • Anexa metodologică • Anexa cu tabele • Anexa cu grafice şi hărţi