ION PILLAT (1891-1945)

1. ION PILLAT(1891-1945)

3. METODA CIORCHINELUI

4. Cămara de fructe de Ion Pillat Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată. Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri, Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

5. Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-nchin: Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin – Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară. Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui: Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde... Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde, Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui. Din volumul „Pe Argeş în sus”, 1918-1923

6. CASA AMINTIRIIde Ion Pillat E casa amintirii o casă cu pridvor,Cu brâne și chilimuri pe încăperi zidite,In drumul către dânsa țin strajă dreaptă plopii,Si in pereți icoane de morți bătrâni veghează:Strămoși din altă vreme de cari, uitând de jocuri,Copii, ne-apropiarăm privind cu ce sfialăLa fețele lor șterse de sfinți in mănăstiri. In casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri,Caci orologiul vremii a încetat să bată,Și clipa netrăită a înghețat pe el.

7. Dar prin iatac adesea te-apucă și te furăMiresmele cosite cu florile de fânPăstrate sub răcoarea pânzetului de in.Si, seara, pe divane in liniștite-odăiTot mai pogoară cântec si zumzănit de strunăCa de pe alăuta plăpândelor visări,Când, in apus de soare si răsărit de lună,Simțim zădărnicia întâilor uitări.Rămân aceleași toate, si somnul fără zbuciumIl dorm sub coperișul aceluiași trecut.Stafie, trece gândul prin casa mea străvecheSub raza călăuză a visului tăcut…Si închizând in urmă odăile străine,M-am dus, m-am dus in lume, cu-atâția morți in mine.

8. PRIMĂVARA de Ion Pillat Din tren, în zori, văd cerul ca o apăPrea limpede cu scoica lunii-n fund.Plopi înalţi la luminişuri dau să-ncapă:Iscoade sunt şi zările pătrund.Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,Cu jar de aur suliţi se aprind;De-acum gloata umbrei o să piară.Arcaşii tainici arcurile-şi prind.

9. Dar meri şi peri şi pruni de pe colineRăspund şi ei, trăgând cu praf de flori,Şi-n bâzâit de gloanţe de albine,Desfăşură un lanţ de trăgători.Podgoria-i toată nouri de şrapneleÎncremenite-n aer de Prier.De raze fugărite rânduneleÎn escadrile răzleţite pier.E soarele biruitor. CireşiiAu ridicat, învinşi, steag alb în vânt.Livezile îşi numără plăieşii.Un cuc dictează pacea pe pământ…

10. Lumină pretutindeni! PrimăvarăŞi verde proaspăt ca un suflet nouŞi mieii albi ca merii albi din ţarăŞi pacea-n gânduri vechi şi-n graiul nou.Şi sus, pe zarea vremii, ca o dungăDe mări albastre cu sclipiri de nea,Bucegii neclintiţi, pe când se-alungăŞi tren şi primăveri şi viaţa mea.

11. Școala „Ștefan cel Mare” Dancu prof. Viorica Stamati