Rolul ochiului. Igiena ochiului.

1. Rolul ochiului. Igiena ochiului.

2. În lecţia trecută am aflat că ochiul cuprinde mai multe medii transparente cu rol de lentilă. Toate aceste medii de refracţie formează împreună „sistemul dioptric al ochiului”al cărui centru optic se află aproape de faţa posterioară a cristalinului. Acest sistem fiind convergent, obiectele aşezate înaintea lui se întruchipează în imagini reale şi răsturnate care, dacă ochiul are o alcătuire normală, se formează pe retină. Cu ajutorul unor aparate specializate s-a putut fotografia o imagine formată pe retina umană.

3. Cristalinul este un organ datorită căruia putem vedea clar obiectele aflate la distanţe diferite. El se bombează la vederea de aproape şi se aplatizează când privim obiecte mai îndepărtate permiţând formarea imaginii chiar pe retină. Acest fenomen se numeşte acomodare. Distanţa cea mai mică la care obiectele pot fi văzute clar este de 15-20 cm şi poartă denumirea de punct proxim. Conurile şi bastonaşele sunt elementele sensibile la lumină (fotosensibile). Excitaţia se transmite nervului optic, iar influxul nervos format porneşte spre encefal. • Celulele cu bastonaşe sunt sensibile la diferenţa de intensitate luminoasă şi permit vederea crepusculară. De aceea, la căderea nopţii, chiar dacă nu mai distingem culorile, zărim conturul obiectelor. • Celulele cu conuri, din contră, funcţionează doar în plină lumină. Ele primesc informaţiile asupra formei şi culorii obiectelor. • În pata galbenă se găsesc numai celule cu conuri şi aici se formează cea mai clară imagine.

4. Imaginea formată pe retină se menţine scurt timp (1/30-1/50 s), apărând în continuare noi imagini, iar cele anterioare dispărând. Pe calea nervului optic, la encefal sosesc informaţiile provenite de la cei doi ochi: această vedere binoculară asigură elementul de relief al obiectului (forma acestuia). Encefalul analizează mesajul sosit prin nervul optic şi îl transformă în senzaţie vizuală, care se manifestă prin recunoaşterea obiectelor. Pe traseul lor spre aria vizuală din scoarţa cerebrală, cei doi nervi optici se încrucişează. Datorită activităţii encefalului, imaginea finală reflectă toate însuşirile obiectului privit, fiind reală şi dreaptă.

5. Defecte ale vederii Atunci când globul ocular prezintă deficienţe de conformaţie sau când unul dintre elementele ce îl alcătuiesc nu funcţionează normal apar anumite defecte ale vederii. Daltonismul este un astfel de defect, care constă în incapacitatea unor persoane de a distinge culorile, îndeosebi roşul de verde. Vă propun un test, folosind imaginile alăturate. Dacă citiţi numărul 57 în figura 6, vederea noastră în culori este normală: Dacă, însă citim 35 vederea este deficitară. Dacă în figura 7 citim numărul 73 vederea noastră în culori este normală. Dacă nu citim nimic, ea este deficitară. Astfel de situaţii se explică prin faptul că celulele cu conuri conţin pigmenţi sensibili la lumină, care ne permit să înregistrăm imaginile şi culorile obiectelor din mediu. Dacă unii pigmenţi lipsesc, anumite culori nu pot fi văzute sau sunt confundate cu altele.

6. Miopia. Se întâmplă că unii dintre noi să poarte ochelari, deoarece fără ei nu văd ce se scrie pe tablă. Dar dacă apropie un obiect de ochi, ei disting amănunte pe care ceilalţi le văd doar cu lupa. Acest defect se numeşte miopie. Observaţi lentilele ochelarilor purtaţi de un miop. Marginile acestora sunt mai groase decât le este centrul. Acestea sunt lentile divergente. Figura 8 reprezintă un ochi miop. În acest caz, diametrul antero-posterior al ochiului este prea alungit şi astfel imaginea se formează înaintea retinei. Datorită lentilelor biconcave a ochelarilor, imaginea se formează unde trebuie, pe retină.

7. Hipermetropia. Atunci când imaginea se formează în spatele retinei se spune că persoana în cauză suferă de hipermetropie. Figura 9 prezintă un ochi hipermetrop, la care diametrul este mai scurt decât la un ochi normal. Defectul se corijează cu ajuotrul unei lentile biconvexe (convergente). • Prezbitismul. În jurul vârstei de 45 ani, o dată cu înaintarea în vârstă, puncutl proxim creşte, astfel că distanţa la care un obiect este văzut clar ajunge la circa 1 m. Cauza acestui defect de vedere este pierderea elasticităţii cristalinului, deci a puterii de acomodare a acestuia. În prezbitism, imaginea se formează, ca şi în cazul hipermetropiei, în spatele retinei şi se corectează tot cu ochelari care au lentile biconvexe.

11. Igiena ochiului Datorită rolului său în viaţa omului, ochiul poate fi considerat cel mai important organ de simţ, de aceea, el trebuie să fie protejat şi îngrijit încă din copilărie, prevenindu-se acţiunea factorilor de risc.

12. La copii şi adolescenţi, cristalinul fiind mai elastic, puterea de acomodare a ochiului este mai mare decât la adulţi. Din această cauză acuitatea vizuală a copilului este mai bună decăt la vârsta adultă.

13. Pentru a păstra cât mai multă vreme ochiul în bună stare, este necesar să respectaţi unele reguli de igienă. Când citiţi şi scrieţi, lumina trebuie să cadă pe obiect şi nu pe ochi şi să vină din partea stângă sau de sus. Iluminatul trebuie să fie suficient, altfel ochiul oboseşte. Distanţa optimă dintre ochi şi carte este de 25-30 cm. Lumina prea puternică oboseşte retina, de aceea purtarea ochelarilor fumurii este obligatorie în anumite situaţii. Expunerea ochilor la o lumină foarte puternică poate duce la dezlipirea retinei şi la orbire. Creionul, pixul, compasul, petardele, praştia, preucm şi alte obiecte pot fi periculoase pentru ochi, dacă sunt îndreptate asupra lor. În cazul uni accident ocular, prezentarea imediată la medicul oftalmolog este obligatorie.

14. Stări patologice ale ochiului Ochiul este un organ sensibil, expus permanent unor factori dăunători din mediu: lovituri întâmplătoare, întensitatea puternică sau slabă a luminii, substanţele toxice iritante, microbi, lipsa unor vitamine din alimentaţie, dar mai ales lipsa de igienă. Sub acţiunea acestor factori se poate ajunge la îmbolnăviri mai mult sau mai puţin grave şi chiar la orbire. Conjunctivitase manifestă prin inflamarea conjunctivei datorită infectării cu microbi sau pătrunderii unor corpuri străine sub pleoape.

15. Xeroftalmia este o boală a ochiului provocată de lipsa vitaminei A din alimentaţie. În acest caz, corneea devine opacă. Orbirea poate fi porvocată de următoarele afecţiuni: • tumoră sau hemoragie la nivelul centrului vizual din scoarţa cerebrală • lezarea, presarea nervului optic sau tumoare a hipofizei • desprinderea retinei • opacifierea cristalinului • rănirea corneei şi conjunctivei sau infectarea lor cu microbi • hipertensiune la nivelul vaselor de sânge din coroidă.

16. Iluzii optice Formarea unei imagini presupune parcurgerea mai multor etape: recepţionarea excitaţiei luminoase, care este un proces de natură chimică; transmiterea influxului nervos (proces fizic): analiza informaţiilor luminoase ajunse la nivelul creierului, unde se elaborează imaginea obiectului. Pe acest drum destul de complicat pot să apară unele erori în aprecierea formei, culorii, dimensiunii sau sensului mişcării obiectelor. Astfel de erori se numesc iluzii optice şi sunt clasificate de specialişti în mai multe categorii: efecte primare, iluzii secundare, iluzii spaţiale, iluzii de culori şi de mişcare, iluzii psihologice.

18. Sfârşit