CREATIVITATEA ELEVILOR

1. CREATIVITATEA ELEVILOR

2. Termenul creativitate provine din latinescul creare – a naşte, a făuri, a zămisli; Gordon Allport – 1937 Definiţii: I.A. Taylor 1959 • capacitatea de a modela experienţa în forme noi şi diferite, capacitatea de a percepe mediul în mod plastic şi de a comunica altora experienţa unică rezultată; P. Popescu- Neveanu 1978 • Interacţiunea optimă, generatoare de nou,dintre atitudini şi aptitudini; Al. Roşca 1981 - un complex de însuşiri şi aptitudini pihice care, în condiţii favorabile generează produse noi şi de valoare pentru societate.

3. Creativitatea emergentă Nivelurile creativităţii- Taylor Creativitatea inovativă Creativitatea inventivă Creativitatea produtivă Creativitatea expresivă

4. creativitatea expresivă - este forma fundamentală acreativităţii care nu este condiţionată de nici o aptitudine şi este cel maiuşor de surprins în desenele copiilor. Caracteristicile principale aleacestui nivel alcreativităţii sunt spontaneitatea şi libertatea de exprimare; • creativitatea productivă - este nivelul specific tehnicienilorpentru că presupune însuşirea unor deprinderi care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a creaţiei; • creativitatea inventivă - este cea care se valorifică prin invenţiişi descoperiri şi care pune în evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noişi neobişnuite, căi noi de interpretare a unor realităţi cunoscute; • creativitatea inovativă - presupune înţelegerea profundă aprincipiilor fundamentale ale unui domeniu (artă, ştiinţă) şi apoimodificarea decisivă a abordării unui anumit fenomen. Vorbim în acestcaz de inovaţii, care reprezintă aporturi semnificative şi fundamentale într-un domeniu; • creativitatea emergentă - este nivelul suprem al creativităţii lacare ajung foarte puţini indivizi şi presupune descoperirea unuiprincipiu, a unei idei care să revoluţioneze un întreg domeniu alcunoaşterii. Este cazul, de exemplu, a principiului evoluţionist al luiDarwin sau a teoriei relativităţii a lui Einstein. Acest nivel este cel maigreu de înţeles şi de explicat, iar cei ce ating acest nivel sunt calificaţi drept genii.

5. Procesul creaţiei Dimensiunile creativităţii Personalitatea cretoare Produsul creaţiei Mediul din care emerge creaţia

6. Procesul creaţiei • Faza iniţială şi obligatoie; • subetape: • - sesizarea problemei şi formularea ei în • termeni clari; • - analiza datelor problemei; • - enunţarea şi testarea diferitelor ipoteze rezolutive Graham Wallas- stabileşte fazele procesului creator prepararea incubaţia • Se produce în inconşient; • pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului; • este momentul în care soluţia problemei apare • brusc în câmpul conştiinţei; iluminarea • Este faza finală a prcesului creator în care soluţia • găsită este testată, examinată pentru eliminarea • unor posibile erori sau lacune. verificarea

7. Personalitatea creativă Procesul creaţiei nu poate fi analizat separat de personalitatea creativă care poate avea particularităţi precum: Motivaţie intrinsecă Deschidere către experienţe noi Perseverenţă şi voinţă Toleranţă la ambiguitate Interese şi preocupări variate Nonconformism epistemic Fond emoţional bogat Curiozitate Asumarea riscului Simţul umorului Încredere în forţele proprii Urmărirea unor scopuri de perspectivă Atracţie spre complexitate

8. Produsul creaţiei Criterii de recunoastere unicitatea utilitatea socială originalitatea

9. Blocajele creativităţii Blocaje perceptive Blocaje de natură intelecuală Blocaje emoţionale Blocaje culturale

10. Eliberarea societăţii de unele prejudecăţi • Falsa incompatibilitate între muncă şi umor; • Cultul exagerat al succesului; • Teama de a nu greşi; • Teama de a pune întrebări, • Teama de a fi altfel; • Teama de a aborda probleme considerate a fi specifice sexului opus; • Autoritarismul de orice fel.

11. Degajarea sistemului de învăţământ de idolii sanctificaţi • Cultul elevului mediocru după care dascălul îşi reglează tempoul şi conţinutul; • Decretarea ca elev model a celui care ştie să redea manualul; • Obsesia profesorului pentru programă; • Sanctificare metodelor tradiţionale şi desconsiderarea celor moderne; • Supraestimarea notelor; • Accentul pus pe raţiune şi memorie în detrimentul imaginaţiei şi a dimensiunilor noncognitive. • Aşezarea pe noi temeiuri a relaţiei profesor- elev, în sensul democratizării; • Instituirea în şcoli a unei atmosfere permisive; • Restructurarea programelor şcolare pe orizontală şi pe verticală;

12. Caracteristici ale ambianţei familiale • Condiţii socio-economice de valoare medie; • Nivel cultural; • Gradul de instruire al părinţilor, • Numărul membrilor familiei; • Ordinea naşterii; • Un spaţiu intergenezic mare; • Plasarea timpurie a copilului în forme de învăţământ preşcolar.

13. Principii cu rol tonifiant • Copilul nu este o procură prin care părinţii să-şi recupereze visele; • Tipul de familie democratic; • Educaţie precoce şi intensivă; • Stimularea încă de la vârste fragede a independenţei intelectuale şi de acţiune a copilului; • Stimularea libertăţii de a comunica şi de a pune întrebări; • Obiceiul de a citi în mod constant ziare şi reviste; • Pe parcursul şcolarităţii, familia să manifeste pretenţii echilibrate şi un interes rezonabil faţă de randamentul şcolar al copilului; • Încurajarea; • Manifestarea în faţa eşecului a unei critici binevoitoare; • Aplicarea unui sistem de pedepse şi recompense flexibil şi nuanţat.