CAP. 5. Structura consumului şi legile sale economice

1. CAP. 5. Structura consumului şi legile sale economice 5.1. Noţiunea de consum 5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii 5.3. Limitele consumului 5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului)

2. 5.1. Noţiunea de consum Nevoia de consum poate fi definită ca ansamblul trebuinţelor oamenilor, unităţilor economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii, considerate la scară socială. Consumul se referă la cadrul ce cuprinde satisfacerea societăţii în ansamblu, al unităţilor economice şi instituţiilor, precum şi al fiecărui individ în parte.

3. Clasificarea nevoilor în funcţie de: • mobilul formativ:nevoi de bază ale existenţeişi nevoi generate de procesul de producţie. • caracter: nevoi materiale, nevoi spirituale şi nevoi sociale.

4. Principalii factori de influenţă a nevoilor de consum: • factori obiectivi: • producţia; • investiţiile; • condiţiile de muncă; • nivelul de trai; • condiţiile de viaţă etc.; • factori subiectivi: fenomene de ordin psihologic şi sociologic.

5. 5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii A. În funcţie de locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii: • consumul intermediar, care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor consumate în cursul unei perioade în procesul concret de producţie; • consumul final, care are în vedere, în schimb, valoarea bunurilor şi serviciilor individuale sau colective utilizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane. B. În funcţie de tipul produsului implicat în procesul său de realizare: • consum de produse alimentare; • consum de produse nealimentare; • consum de energie; • consum de servicii. C. În funcţie dedurata de viaţă a produselor, consum se structurează în: • consum de bunuri durabile; • consum de bunuri semidurabile; • consum de bunuri nedurabile.

6. 5.3. Limitele consumului Prima limită a consumului este impusă de stat şi se referă la serviciile publice colective, care asigură prestaţii în beneficiul general al colectivităţii şi nu al fiecărui cetăţean, luat în mod individual; O a doua limitare a consumului (a câmpului de opţiune al consumatorilor) pentru anumite bunuri şi servicii vine din partea producătorilor; Cea de-a treia limită a consumului este dată de însăşi colectivitatea consumatorilor.

7. 5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului) Potrivit legilor Engel, există o anumită ierarhizare a consumului: • populaţiile cu nivel de viaţă scăzut cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă; • pe măsura creşterii nivelului veniturilorpopulaţia se orientează spre achiziţionarea unor bunuri necesare confortului, petrecerii agreabile a timpului liber, întreţinerii sănătăţii, transporturilor, vacanţelor etc; • populaţiile din societăţile dezvoltate şi mai bogate evoluează tot mai rapid spre aşa-zisele societăţi de servicii.

8. 5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului) • Legile lui Engel: • cheltuielile cu hrana şi echipamentul casnic au un coeficient inferior unităţii (subunitar), ceea ce semnifică faptul că la o creştere a veniturilor cu un procent, creşterea consumului este inferioară lui 1%; • cheltuielile destinate dotării cu autoturisme, televizoare etc şi realizării unor servicii (întreţinerea sănătăţii) au un coeficient de elasticitate lejer, superior unităţii (supraunitar), ceea ce înseamnă că la o creştere a veniturilor cu 1%, creşterea cheltuielilor este superioară lui 1%; • o serie de cheltuieli (de exemplu, destinate băuturilor) au un coeficient de elasticitate care variază în jurul valorii de 1, înregistrând uşoare creşteri sau scăderi; • coeficienţi negativi (poartă semnul - ), creşterea veniturilor determină scăderea absolută a consumului (marmeladă, cartofi, pantofi din înlocuitori).