Studiul obstetrical al bazinului

1. Studiul obstetrical al bazinului Bazinul este un conduct osteo-ligamentos străbătut pe toată lungimea sa de produsul de concepţie în momentul parturiţiei. În acesta sunt situate parţial aparatul genital şi urinar.

2. OASELE BAZINULUI • plafon - format din osul sacrum şi primele vertebre coccigiene; • pereţii laterali - reprezentaţi de cele două oase coxale (ilium, ischium şi pubis), iar în partea postero-laterală de ligamentele sacro-sciatice care completează spaţiul dintre sacrum şi coxale; • planşeul - format din unirea pe linia mediană a celor două coxale la nivelul ischiumului şi pubisului rezultând simfiza ischio-pubiană.

3. ARTICULAŢIILE BAZINULUI • Articulaţia lombo-sacrală - promontoriul. • Articulaţiile sacro-iliace (dreaptă şi stângă) - (asupra acestor ţesuturi acţionează hormonii estrogeni şi relaxina - determinând imbibiţia articulaţiilor bazinului care îşi măresc mobilitatea şi permite uşoara dilatare a deschiderii anterioare a bazinului). • Articulaţia sacro-coccigienă - anestezia epidurală sau se poate administra ocitocină. • 1-2 articulaţii intercoccigiene. • Simfiza ischio-pubiană - tendon prepubian. • Articulaţiile bazinului, din punct de vedere morfologic, sunt articulaţii cartilaginoase (amfiartroze), deoarece unirea oaselor se realizează prin intermediul unui cartilaj. Aceste amfiartroze sunt sistematizate în sincondroze (articulaţia lombo-sacrală, articulaţiile sacro-iliace, articulaţia sacro-coccigienă, articulaţiile intercoccigiene) şi simfiza ischio-pubiană care pe măsură ce se osifică se transformă în sinostoză (articulaţie fibroasă).

4. DESCHIDEREA ANTERIOARĂ A BAZINULUI • Deschiderea anterioară a bazinului este delimitată de corpul primei vertebre sacrale, de marginea internă a celor două iliumuri şi crestele ilio-pectinee precum şi marginea anterioară a oaselor pubiene. Ea este înclinată de sus în jos, dinainte – înapoi. cu cât gradul de înclinare a deschiderii anterioare este mai mare cu atât parturiţia decurge mai uşor. • Deschiderea posterioară este delimitată de faţa ventrală a ultimelor vertebre sacrale şi primelor coccigiene, de creasta ischiatică şi de marginea posterioară a ligamentelor sacro-sciatice. • Pentru aprecierea dimensiunilor bazinului şi a raporturilor feto-maternale s-au stabilit, la nivelul deschiderii anterioare a bazinului, patru diametre.

5. DIAMETRELE BAZINULUI • Diametrul sacro-pubien (conjugata vera, diametrul adevărat) este linia imaginară care uneşte promontoriul (sacrumul) cu marginea anterioară a simfizei ischio-pubiene. • Diametrul bis-iliac superior este linia imaginară orizontală care uneşte punctele situate între treimea superioară şi mijlocie a celor două iliumuri. • Diametrul bis-iliac inferior este linia imaginară care trece prin punctele de unire a treimii mijlocii şi inferioare a celor două ramuri ale iliumului. • Pecten verticalis reprezintă perpendiculara ridicată de la marginea anterioară a pubisului pe faţa ventrală a sacrumului. • Axul bazinului reprezintă linia imaginară care uneşte toate punctele din interiorul bazinului, situate la egală distanţă de pereţii acestuia.

6. d. bisiliac superior d. bisiliac inferior d. sacro-pubien

7. PELVIMETRIA Reprezintă studiul măsurătorilor conductului pelvin; ea urmăreşte determinarea diametrelor deschiderii anterioare a bazinului, pentru a aprecia conformaţia acesteia şi eventual gradul de dificultate a expulzării fătului.

8. PELVIMETRIA Aceste măsurători se pot realiza direct sau indirect. Pelvimetria directă Prin examen transrectal este posibilă aprecierea dimensiunilor verticale şi orizontale ale deschiderii anterioare a bazinului (diametrul sacro-pubien, diametrul bis-iliac superior şi bis-iliac inferior). Pentru contracararea lipsei de precizie a metodei manuale au fost realizate instrumente care, introduse în ampula rectală, permit aprecierea obiectivă a dimensiunilor bazinului. Aparatul Menissier-Vissac este alcătuit din două tije dintre care una fixă. Tija fixă prezintă la capătul extern o tijă recurbată gradată pe ambele feţe în lungul căreia glisează celălalt braţ mobil.

9. PELVIMETRIA Pelvimetria indirectă Pentru aflarea diametrelor bazinului se măsoară anumite dimensiuni (talia la greabăn, distanţa dintre tuberozităţile externe ale iliumurilor) şi cu ajutorul unor coeficienţi se fac calculele respective după anumite formule. Circumferinţa deschiderii anterioare se calculează adunând semisuma diametrelor bisiliace (superior şi inferior) cu diametrul sacro-pubien, suma obţinută se împarte la 2 şi se înmulţeşte cu indicele 3,6. d.b.i.s – diametrul bisiliac superior d.b.i.i. – diametrul bisiliac inferior d.s.p. – diametrul sacro-pubien

10. BAZINUL LA VACĂ • Bazinul are formă cilindrică, turtit latero-lateral. • Pereţii sunt neregulaţi, faţa ventrală a sacrumului este concavă, iar deschiderea anterioară este ovală. • Pecten verticalis cade pe vertebra sacrală doi (cel mai vertical bazin din seria animală). • Conjugata vera este mai mare decât cele două diametre transversale, care sunt aproximativ egale. • Axul bazinului are forma unei linii frânte datorită concavităţii planşeului, deci tracţiunea asupra fătului se orientează de jos în sus, spre baza cozii.

11. BAZINUL LA VACĂ

12. BAZINUL LA IAPĂ • Bazinul are formă tronconică cu baza mare înainte, osatura este mult mai fină, iar deschiderea anterioară are forma rotunjită a unei inimi cu partea mai lată orientată spre sacrum. • Conjugata vera este aproximativ egal cu cele două diametre transversale. • Pecten verticalis cade pe vertebra sacrală 3. • Axulbazinului este uşor convex, deci tracţiunea asupra fătului se face în jos, spre jarete.

13. BAZINUL LA IAPĂ

14. BAZINUL LA OAIE ŞI CAPRĂ • Bazinul este asemănător cu al vacii, dar pereţii sunt mult mai netezi, deschiderea anterioară mult mai înclinată. • Pecten verticalis cade pe ultima vertebră sacrală sau pe prima coccigiană. • Diametrul bis-iliac inferior este mai lung decât diametrul bis-iliac superior. • Axul bazinului este aproape rectiliniu.

15. BAZINUL LA OAIE ŞI CAPRĂ

16. BAZINUL LA SCROAFĂ • Bazinul are formă de cilindrică, turtit latero-lateral, cu deschiderea anterioară foarte înclinată. • Pecten verticalis cade pe prima vertebră coccigiană. • Cele două tuberozităţi ischiatice sunt cartilaginoase. • Axulbazinului este rectiliniu.

17. BAZINUL LA SCROAFĂ

18. BAZINUL LA CARNIVORE • Bazinul prezintă deschiderea anterioară de formă ovală, foarte mult înclinată. • Sacrumul este foarte scurt (3 vertebre), articulaţiile sacro-iliace sunt foarte mobile. • Axulbazinului prezintă către treimea posterioară o concavitate orientată în sus.