SISTEMUL CONTURI NAŢIONALE - Partea I a – Prezentare generală

1. STUDII POST-DOCTORALE ÎN ECONOMIE: PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ A CERCETĂTORILOR DE ELITĂ – SPODEŞCOALA POST-DOCTORALĂ ACADEMICĂÎN ECONOMIE - SpDAE SISTEMUL CONTURI NAŢIONALE - Partea Ia – Prezentare generală - Partea a IIa - Conturile de repartiţie şi financiare ION GHIZDEANU • Prof. univ. dr. – Universitatea Ecologică Bucureşti • CS1 - I.N.C.E. – Academia Romană • Date de contact: 0740319945; ghizdeanu16@yahoo.com

2. SUMAR- Partea Ia • Ora 1: - Arhitectura generală a S. C. N. - Tipuri de structuri şi interconexiuni • Ora 2: - Fluxuri, stocuri şi agregate macroeconomice • Ora 3: - Conturi naţionale, balanţe şi tablouri sintetice • Ora 4: - Cantitate, calitate, preţuri

3. Arhitectura generală a S. C. N. Sistemul Conturilor Naţionale (SCN) este un set standard de recomandări - agreat internaţional - privind modul de compilare a măsurilor activităţii economice, în conformitate cu convenţii stricte de contabilitate, bazate pe principii economice. Principalul obiectiv al Sistemului Conturilor Naţionale este de a oferi un cadru conceptual şi contabil comprehensiv care poate fi folosit pentru a crea o bază de date macroeconomice potrivită pentru a analiza şi evalua performanţa unei economii. Existenţa unei asemenea baze de date este un element ante-necesar pentru stabilirea de politici şi luarea de decizii în mod informat şi raţional. Cele mai importante utilizări ale SCN sunt: • Monitorizarea comportamentului economiei • Analiza macroeconomică • Comparaţii internaţionale

4. Tipuri de structuri şi interconexiuni Economia naţională este împărţită în 2 tipuri de activităţi: • pentru descrierea fluxurilor de venituri şi cheltuieli, a celor financiare şi a contului de patrimoniu agenţii economici sunt grupaţi în unităţi instituţionale (se caracterizează prin unicitate de comportament, autonomie de decizie în exercitarea funcţiei principale, dispune de contabilitate proprie). • pentru reprezentarea proceselor de producţie şi pentru analiza intrări – ieşiri unităţile de activitate economică la nivel local (UAE) sunt grupate pe ramuri de activitate (unităţile cu activitate economică identică sau similară). Unităţile instituţionale sunt grupate însectoare instituţionale, in funcţie de2 caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic (categoria de producători şi natura activităţii şi a funcţiilor lor principale): • societăţi nefinanciare; • societăţi financiare; • administraţia publică; • gospodăriile populaţiei; • instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei (IFSLSGP).

6. Contul de producţie - % - Unde: S11 - Societăţi nefinanciareS13 - Administraţiile publice S14 - Gospodăriile populaţieiS15 – IFSLSGP S12 - Societăţi financiareS1 - Economia totală

7. Contul de Exploatare - % -

8. Fluxuri, stocuri şi agregate macroeconomice Contabilitatea Naţională înregistrează două mari tipuri de operaţii: a) - pentru fluxuri; b) - pentru stocuri. Fluxul - reflectă crearea, transformarea, schimbarea, transferul sau dispariţia unei valorieconomice. - determină o variaţie a valorii activelor şi pasivelor unei unităţi instituţionale. - 2 tipuri de fluxuri: operaţiuni şi alte modificări de active. Operaţiunea reprezintă: - fie un flux economic între unităţile instituţionale ce acţionează de comun acord; - fie un flux economic în interiorul aceleaşi unităţi instituţionale (de exemplu: consumul de capital fix sau unităţile instituţionale care acţionează atât în calitate de producător, cât şi de consumator final) Clasificarea operaţiunilor: • pe produse (resursele şi utilizările); • de repartiţie (distribuirea şi redistribuirea venitului); • financiare; • alte fluxuri (consumul de capital fix, etc.).

9. Stocurile: • - activele şi pasivele deţinute la un anumit moment. • - sunt înregistrate la începutul şi sfârşitul perioadei contabile (detaliate în contul de patrimoniu). • Agregatele – valori sintetice care măsoară rezultatele activităţii economice. • Contabilitatea Naţională permite determinarea a numeroase agregate macroeconomice: • cele care fac direct referire la operaţiunile înregistrate: producţia de bunuri şi servicii, FBCF, consumul final, remunerarea salariaţilor, etc.; • cele care constituie solduri contabile: valoarea adăugată brută/produsul intern brut; excedentul brut de exploatare; venitul naţional brut; economia brută, etc. • indicatori exprimaţi pe cap de locuitor (PIB, VNB, etc.).

10. Conturi naţionale, balanţe şi tablouri sintetice În Contabilitatea Naţională se disting două mari tipuri de „tabele”: - Tabelul intrări – ieşiri (input – output); - Tabelul Conturilor Economice Integrate. Tabelul intrări - ieşiri evidenţiază pe de o parte intrările/resursele, iar pe de alta ieşirile/utilizările. • este format din alte tabele care sunt sub forma unor matrici care au pe coloane ramuri, iar pe linii sunt reprezentate produsele, astfel: • tabel care evidenţiază resursele: producţia, importul, etc.; • tabelul care evidenţiază utilizările: cheltuiala pentru consumul final, formarea brută de capital fix, consumul intermediar, etc. • tabelului consumurilor intermediare – evidenţiază consumul intermediar al unei ramuri din toate celelalte ramuri ale economiei naţionale; • tabelul care face legătura cu „tabelul conturilor economice integrate”, în cadrul căruia este determinat contul de exploatare pe ramuri ale economiei naţionale. • permite determinarea produsului intern brut prin toate cele trei metode statistice (a producţiei, a cheltuielilor şi a veniturilor); • în cadrul acestui tip de tabel agregarea indicatorilor se face la nivel de ramură de activitate.

11. Tabelul Conturilor Economice Integrate • conturile - reprezintă sintetic fluxurile din economie de la formarea veniturilor până la evaluarea patrimoniului. Dintre conturile naţionale elaborate în Contabilitatea Naţională pot fi amintite următoarele conturi: • de producţie; • de distribuire primară a venitului; • de exploatare; • de alocare a veniturilor primare; • de utilizare a venitului; • de capital; • financiar; • de patrimoniu; • restul lumii. In cadrul acestui tabel indicatorii sunt calculaţi la nivel de sector instituţional.

12. Conturile satelit – construite pentru a răspunde anumitor necesitaţi specifice in materie de date. Datele particulare pe care acestea le includ sunt necesare pentru a analiza, de exemplu: - rolul turismului in economia naţionala; - costul si finanţarea îngrijirii medicale; - importanta cercetării – dezvoltării si a resurselor umane pentru economia naţionala; - evoluţia bunăstării populaţiei; - estimarea veniturilor fiscale, etc. Caracteristici ale conturilor satelit: - neglizeaza detaliile inutile si furnizeaza, daca este necesar, detalii complementare; - lărgesc conţinutul cadrului contabil al informaţiilor non-monetare referitoare, de exemplu, la poluare sau la activele mediului înconjurător; - modifică anumite concepte de bază (de exemplu, adăugând la conceptul de formare de capital cheltuielile de cercetare, de dezvoltare sau de educaţie).

13. Conturile regionale - reprezintă o versiune la nivel regional a conturilor economiei naţionale, folosindu-se aceleaşi concepte. Fiecare regiune este tratata ca o entitate economică distinctă. Metode de regionalizare: - metoda ascendentă („de jos în sus” sau bottom – up”) –presupune a se pleca de la informaţiile relative ale unităţilor rezidente dintr-o regiune şi apoi a le însuma, până la obţinerea totalului regional al agregatului respectiv. Suma valorilor regionale trebuie să fie egală cu valorile naţionale. - metoda descendentă („de sus în jos” sau „top – down”) - presupune a repartiza o cifră naţională între diferitele regiuni, fără a căuta să se izoleze rezultatele individuale ale unităţilor rezidente; această repartizare are loc cu ajutorul unei chei de repartiţie, reflectând pe cât posibil caracteristicile estimate. - metoda mixtă – aceasta presupune combinarea celor două metode mai sus prezentate în funcţie de datele disponibile şi fiabile la nivel regional.

14. Cantitate, calitate, preţuri • In contabilitatea naţională toate fluxurile şi stocurile sunt exprimate în unităţimonetare(singurul numitor comun care poate servi la evaluarea operaţiunilor de diverse naturi). • Trebuie făcută distincţie între variaţia valorii anumitor agregate economice: • - cea care exprimă variaţie de preţ – indice de preţ; • - cea care exprimă variaţia de volum – indice de volum. • Exprimarea valorii agregatelor macroeconomice se pate face în: • - preţuri curente; • - preţuri constante; • - preţuri comparabile. • In Contabilitatea Naţională la evaluarea agregatelor macroeconomice se utilizează preţuri diferite, cum ar fi: • - produsul intern brut - preţul pieţei; • - valoarea adăugată brută – preţ de bază/costul factorilor; • - cheltuiala pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei: • - Preţ de achiziţie pentru bunurile şi serviciile cumpărate de pe piaţă; • - Cost de producţie pentru autoconsum. • - export/import de bunuri – preţuri FOB • Trebuie făcută distincţie între deflatorul PIB şi indicele preţurilor de consum (IPC): sferă de cuprindere, mod de calcul, utilizare, etc. • Calitatea unui produs joacă un rol important şi ridică, în acelaşi timp, probleme în procesul de calcul şi analiză a variaţiilor de preţ.

15. Preţul de baza – preţul plătit producătorului de către cumpărător ce include subventiile pe produs, dar exclude orice fel de impozit pe produs. Nu include cheltuielile de transport si livrare facturate separat de producător. Preţul pieţei – preţul de baza la care se adaugă impozitele pe produs si se scad subventiile pe produs. Preţul de achiziţie – preţul plătit de cumpărător fara TVA. Include cheltuielile cu transportul si livrare produselor efectuate si facturate separat de producator. Preţul de productie - preţul plătit producătorului de către cumpărător si care exclude TVA si orice cheltuiala cu transportul si livrare efectuate de producător si facturate separat. Costul factorilor – include numai cheltuielile interne cu utilizarea mâinii de lucru si a bunurilor de capital

16. Principalii indici de preţ (deflatori) dinconturi naţionale • deflatorul PIB • deflatorul consumului privat • deflatorul formarii brute de capital fix • deflatorul exportului de bunuri si servicii • deflatorul importului de bunuri si servicii

17. Sistemul de indici de preţ sectoriali • indicele preţurilor bunurilor de consum şi a serviciilor (IPC) • indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum şi a serviciilor (IAPC) • indicii preţurilor produselor industriale (IPPI), defalcaţi pe activităţi şi destinaţii • indicele preţurilor produselor agricole (IPA) • indicele de cost în construcţii (IPCO) • indicele valorii unitare ai exportului de bunuri(IVU-E) şi ai importului de bunuri (IVU-I) • cursul mediu de schimb (R)

18. Indicele preturilor de consum • Indicele preţurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie într-o anumită perioadă (perioadă curentă), faţă de o perioadă anterioară (perioadă de bază sau de referinţă). • Se calculează numai pentru elementele care intră în consumul direct al populaţiei, fiind excluse: consumul de resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiţii şi acumulare, dobânzile plătite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele, precum şi cheltuielile aferente plăţii muncii pentru producţia agricolă a gospodăriilor individuale.

19. Diferenţele între IPC calculat conform definiţiei naţionale şi IAPC: • costurile aferente locuinţelor ocupate de proprietari, IAPC nu include aceste costuri • cheltuieli de consum • IPC: consumul rezidenţilor în ţară • IAPC: consumul rezidenţilor/nerezidenţi în ţară • actualizarea componenţei şi structurii coşului de consum se poate face la intervale diferite • sfera de cuprindere a serviciilor de sănătate, protecţie socială şi educaţie diferă semnificativ de la o ţară la alta. • IAPC armonizează abordarea acestor cheltuieli • diferenţe semnificative în abordarea statistică a modificării calităţii produselor, a introducerii noilor produse în coşul de consum, a soldării, a produselor sezoniere.

20. INDICELE PREŢURILOR PRODUCŢIEI INDUSTRIALE (IPPI) • Indicele preţurilor producţiei industriale măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor produselor/serviciilor industriale fabricate şi livrate în primul stadiu de comercializare de producătorii interni într-o anumită perioadă (perioadă curentă) faţă de o perioadă anterioară (perioadă de bază sau de referinţă). • Indicele preţurilor producţiei industriale acoperă aproape în totalitate sectoarele industriilor extractivă şi prelucrătoare, precum şi sectorul energetic.

21. INDICII PREŢURILOR PRINCIPALELOR PRODUSE AGRICOLE • Indicii preţurilor produselor agricole măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor produselor agricole vândute de producătorii agricoli interni într-o anumită perioadă (perioadă curentă) faţă de o perioadă anterioară (perioadă de bază sau de referinţă). • Observarea şi culegerea preţurilor se realizează selectiv, pe canalele de vânzare reprezentative, în funcţie de natura produsului, utilizând un eşantion de 100 pieţe agroalimentare, 50 oboare, circa 100 procesatori, circa 60 angrosişti şi circa 50 societăţi comerciale agricole şi unităţi de cercetare şi producţie agricolă.

22. Eşantionul produselor cuprinde varietăţile reprezentative pentru fiecare produs, selectate pe baza caracteristicilor specifice: calitate, soi, mărime, greutate, vârstă etc. şi a celor mai comune condiţii de comercializare. • Caracteristicile preţurilor: • reflectă prima etapă de comercializare a produselor: vânzările directe realizate de producătorii agricoli sau achiziţiile directe de la producătorii agricoli; • nu includ costurile de transport, stocare etc.; • nu cuprind subvenţiile pe produs; • nu cuprind TVA.

23. Vă mulțumesc pentru atenție