680 likes | 1.79k Views
SISTEMUL IMUN. DE CE STUDIEM IMUNOLOGIA?. Boli infec ţ ioase Mecanism e patogenice Vaccin uri. Boli p roduse prin dereglarea sistemului imun ALERGI A : Răspuns imun faţă de materiale inofensive, ex: ASTM AUTOIMUNIT ATEA : Răspuns a nti-self , e x: SCLERO ZA MULTIPLĂ
E N D
DE CE STUDIEM IMUNOLOGIA? • Boli infecţioase • Mecanismepatogenice • Vaccinuri • Boli produse prin dereglarea sistemului imun • ALERGIA:Răspuns imun faţă de materiale inofensive, ex:ASTM • AUTOIMUNITATEA:Răspuns anti-self, ex:SCLEROZA MULTIPLĂ • REJETUL GREFEI:Răspuns imun faţă de ţesutul transplantat • IMUNODEFICIENŢA:Răspuns imun deficitar, ex: SCID, XL-ID • Manevrarea imunităţii în scop terapeutic • IMUNOSUPRESIA: Tratment al bolilor autoimune • IMUNOREGLAREA:Intervenţii imunoterapeutice (vaccinuri…)
Definitie: Imunologia = stiinta care studiaza funcţia de apãrare a organismului • Sistemul imunitar - esenţial pentru supravieţuirea organismelor, datoritã agresiunii permanente a agenţilor infecţioşi (microorganisme şi virusuri). • Disfuncţia severa congenitalã sau dobanditã a funcţiei imunitare - incompatibilã cu viaţa. • Termenul de imunitate - provenienţã socialã: în Roma anticã, persoanele scutite de impozite cãtre stat, erau considerate imune.Sensul termenului s-a extins - persoanele scutite de a suferi efectele infecţiei cu agenţi patogeni.
ISTORIC • Daca se face abstractie de primele descoperiri asupra vaccinarii impotriva variolei, imunologia nu are decat 100 de ani; • Intre 1880-1910, principalele lucrari au descris cele mai importante vaccinuri, diferitii componenti ai imunitatii umorale si tipurile de hipersensibilitate; • Dupa 1956 a avut loc o explozie de descoperiri fundamentale: rolul timusului si al bursei lui Fabricius, toleranta, rolul MHC, hibridoamele, productia de anticorpi monoclonali, citokinele, genele imunoglobulinelor si receptorii limfocitelor T; • Studiile acuale exploreaza caracterele polifactoriale ale imunitatii si ale alergiei.
ISTORIC • -300: vaccinarea prin cruste de variola(China) • 1798: vaccinarea prin vaccin antivariolica (Jener) • 1884: fagocitoza (Metchnikoff – premiul Nobel in 1908) • 1885: vaccinarea antirabica (Pasteur) • 1890: hipersensibilitatea intarziata (Koch – premiul Nobel in 1905) • 1890: imunitatea antitoxica (Erlich - 1908) • 1890: imunitatea umorala (Von Behrling - 1901) • 1895: complementul (Bordet - 1919) • 1900: grupele sanguine ABO (Landsteiner - 1930) • 1902: hipersensibilitatea imediata sau anafilaxia (Richet – 1913 si Portier) • 1936: MHC la soarece (Gorer si Snell - 1980)
ISTORIC • 1939: incompatibilitatea feto-materna (Levine) • 1956: auto-anticorpii anti-tiroglobulina (Roitt si Doniach) • 1958: teoria selectiei clonale (Burnet – 1960 si Jerne - 1984) • 1958: MHC la om, HLA (Dausset - 1980) • 1958: toleranta (Medawar - 1960) • 1958: structura anticorpilor (Perter si Edelman -1972) • 1960: radioimunologia (Yalow – 1977 si Berson) • 1962: rolul timusului (Miller)
ISTORIC • 1963: genele raspunsului imediat (Benacerraf – 1980 si McDewitt) • 1974: restrictia allogenica (Doherty si Zinkernagel - 1996) • 1975: hibridoamele si anticorpii monoclonali (Tonegawa – 1987 si Leder) • 1984: genele TCR (Davis) • 1995: genele susceptibilitatii la diabetul autoimun (Todd si colab.) • …
În urmă cu 100 de ani, copiii primeau un singur vaccin - cel antivariolic. • Azi pot primi până la 11 vaccinuri de rutină. • Deşi unele vaccinuri sunt în combinaţie (DTPa-IPV, DTPa-IPV-Hib), unii copii pot primi pînă la 20 de injecţii până la vârsta de 2 ani.
TEORIA PROTECŢIEI IMUNITARE • Titrul de anticorpi protector împotriva unui epitop este de 10 ng/ml. • Este nevoie de 103 celule B pentru a genera acest titru de anticorpi. • Rata de multiplicare a limfocitelor B este de 0,75 zile/dublare, deci este nevoie de 7 zile pentru a genera 103 celule B , dintr-o singura clonă. • Datorită faptului că primele semne de răspuns serologic după vaccinare se detectează după 7 zile, acest răspuns se poate datora unei singure clone de limfocit B.
TEORIA PROTECŢIEI IMUNITARE • Vaccinurile conţin în medie 102 epitopi. • Există aproximativ 107 limfocite B/ml la sugar. • Teoretic un sugar ar putea raspunde la 105 vaccinuri simultan. • În România sugarului în vârstă de 2 luni i se administrează 3018 antigene.
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN • Celulele sistemului imun: • Celulele efectoare ale imunitatii specifice (limfocitele B si limfocitele T) • Celulele efectoare ale imunitatii nespecifice (celulele natural ucigase, celulele mononucleare fagocitare – monocite/macrofage, celulele granulocitare) • Celulele prezentatoare de antigen
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN • Organele limfoide: • Organele limfoide primare (maduva osoasa hematogena, timusul) • Organe limfoide secundare (ganglioni limfatici, splina, tesutul limfoid asociat mucoaselor, sistemul imun al pielii)
CELULELE SISTEMULUI IMUN • Raspunsul imun antigen specific implica, in cadrul variantelor sale, participarea preponderenta a LB, LT si a celulelor prezentatoare de antigen. • In cadrul raspunsului imun antigen nespecific, participa in general celulele fagocitare si limfocitele NK.
Componentele sistemului imun complement, interferon, TNF, etc. macrofage, neutrofile anticorpi Celule T; alte celule efectoare
Efectele sistemului imun • Pozitive: • Protecţie anti non-self • Eliminarea selfului alterat • Negative: • Discomfort (inflamaţie) • Afectarea selfului (autoimunitate)
Nu apare memorie imunologică IMUNITATEA Înnăscută - NESPECIFICĂ Dobândită - SPECIFICĂ Antigen dependentă Antigen independentă Fără timp de latenţă Cu timp de latenţă Nu este antigen specifică Antigen specifică • Apare memorie imunologică
IMUNITATEA Dobândită Înnăscută Bariere fizice Pilele, mucoasa intestinală, mucoasa respiratorie Nu există Factori solubili Imunoglobuline (anticorpi) Secreţii proteice şi neproteice celule fagocite, celule NK, eozinofile Limfocite T şi B
piele Celule scuamoase transpiraţie Descuamare, spălare tract digestiv Epiteliu columnar Peristaltică, scadere pH, săruri biliare, acizi graşi plămân Deplasare surfactant mucociliar Cili traheali Imunitatea înnăscută -1 Sediu Componente Funcţii
Nazofaringe ochi mucus, saliva, lacrimi spălare, lizozim Sânge şi organe limfoide fagocite, Celule NK, K Fagocitoză Degradare intracelulară Citoliză directă şi mediată de anticorpi Imunitatea înnăscută -2 Sediu Componente Funcţii
lactoferinatransferina Depleţie de fier interferon,TNF- proteineantivirale activare fagocite lizozim Hidroliza peptidoglicanilor opsonizare, accentuare fagocitoză, inflamaţie fibronectina complement Imunitatea înnăscută -3 Sediu Componente Funcţii Plasma şi alte secreţii seroase
FAGOCITE:Neutrofilele • fagocitoză, • moarte intracelulară, • inflamaţie, • distrucţii tisulare • Nucleu şi citoplasmă caracteristice • Granulaţii • Marker membranar CD67
Markeri pentru neutrofile CD13 -aminopeptidaza N metabolism al peptidelor reglatoare CD33 -acid sialic, moleculă de adeziune MPO –mieloperoxidaza Proteină bactericidă
Granulaţiile neutrofilelor primare secundare azurofile; caracteristicepentru neutrofilele tinere specificeneutrofilelor mature Conţin proteine cationice, lizozim, defensine, proteaze şi mieloperoxidază Conţin lizozim, NADPH oxidaza, lactoferinaşi proteina de legare a B12
FAGOCITE:Macrofagele -fagocitoză, -moarte intra şi extracelulară, -reparaţie tisulară, -prezentarea antigenului în cadrul răspunsului imun specific • Nucleu caracteristic • Marker membranar: CD14 (receptor LPS) • Aderă la plastic şi sticlă
Răspunsul fagocitelor în infecţii • Semnale trigger • N-formil metionina • Factorii coagulării • Produşii complementului • Răspuns fagocite • Aderare vasculară • Diapedeză • Chemotaxie • Activare • Fagocitoză şi moarte
Mediatori ai degradării oxigen independente în fagolizozom Molecule efectoare Funcţie Proteine cationice (catepsina) Alterarea membranei microbiene Lizozim Hidroliza mucopeptidelor din peretele bacterian Lactoferina Extrage fierul bacterian Enzime hidrolitice (proteaze) Digeră organismele distruse
Celule NK şi LAK Celule K Macrofage activate Eozinofile Toate “ucid” organisme străine (nonself) şi self alterat Celule killer nespecifice
Limfocite cu granulaţii mari (LGL) Omoară celule infectate şi celula maligne Markeri membranari: CD56şiCD16+ absent CD3 Activate de IL2 şi IFN-g celule LAK omoară celule transformate şi maligne Celulele natural ucigaşe (NK)
Celulele K • Nedefinite morfologic • Au receptor de IgG tip Fc • Recunosc ţinte “împachetate” în anticorpi • Pot fi celule NK (IgG), macrofage (IgG), eozinofile (IgE) sau alte tipuri celulare (IgG)
Factori de creştere cu rol în hematopoieză • IL-3 • Factorul de stimulare al coloniilor granulo-monocitare (GM-CSF) • Factorul de stimulare al coloniilor macrofagice (M-CSF) • Factorul de stimulare al coloniilor granulocitare (G-CSF) • Eritropoietina, trombopoietina • Citokine: IL-4, IL-5, IL-6, IL-7, IL-8
Organele sistemului imun • Organe limfoide primare: • măduva osoasă hematogenă, • timus • Organe limfoide secundare: • ganglioni limfatici, • splina, • ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT) • Sistemul imun asociat tegumentelor
Măduva osoasă hematogenă: sediul principal al hematopoiezei • Generează toţi progenitorii celulelor sanguine • Organizare tisulară: • Fibre reticulare • Celule stromale (endoteliale, fibroblaste, adipocite), • Matrice extracelulară
Timusul: sediul formării celulelor T mature • Organ mediastinal bilobular organizat în lobuli, cu zone corticale şi medulare • Organ limfoepitelial • În cortex, celule stromale, implicate în maturarea timocitelor (progenitori al celulelor T) • Celulele epiteliale secretă factori timici timozina, timopoietina, etc., implicaţi în maturarea limfocitelor T • Corpii Hassal: structuri epiteliale în medulară
Ganglionii limfatici: structuri localizate de-a lungul vaselor limfatice • Filtrează antigenele (>90% eficienţă) • Încapsulate, cu trei zone: • corticală, • paracorticală, • medulară Centrii germinali Macrofage Limfocite
Ganglionii limfatici • Corticala: • foliculi primari cu limfocite B, celule dendritice, macrofage • foliculi secundari centre germinative, sediul principal al maturării limfocitelor B • Paracorticala: Limfocite T şi celule dendritice • Medulara: sediul plasmocitelor
4. Centru germinativ 5. Medulara 3. Folicul limfoid secundar 6. Vas limfatic eferent 2. Folicul limfoid primar (limf B) Artera Paracortical (limf T) Vena 1. Vas limfatic aferent Sinus medular
Splina • Organ încapsulat cu pulpă albă şi pulpă roşie • Pulpa roşie: eritrocite şi macrofage (“cimitirul eritrocitelor”) • Pulpa albă: foliculi limfoizi • celule T, • zona manta (zona marginală a celulelor B)
Pulpa albă Pulpa roşie Centru germinativ
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT) • Mucoasa digestivă, respioratorie, urogenitală • Ţesut limfoid asociat mucoasei intestinale = GALTGut Associated Lymphoid Tissue (Plăcile Peyer mai ales celule B) • Ţesut limfoid asociat mucoasei nazale = NALTNasal Associated Lymphoid Tissue (inel Waldeyer, tonsile celule B) • Ţesut limfoid asociat mucoasei respiratorii = BALTBronchus Associated Lymphoid Tissue
Pielea • Compartiment epidermal • keratinocite, • melanocite, • Celule Merkel, • Celule Langerhans, • Limfocite T • granulocite • Compartiment dermal • Celule endoteliale, • fibroblaşti, • Celule dendritice, • macrofage, • Limfocite T