900 likes | 1.17k Views
OR GANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE. Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie. Delimitări conceptuale. Tipuri de organizaţii internaţionale (O.I.).
E N D
ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie
Delimitări conceptuale. Tipuri de organizaţii internaţionale (O.I.) • Asociere de state constituită printr-un tratat, având un act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun. → : 2 elemente: -OI sunt create printr-un instrument juridic -orice OI dispune depersonalitate juridică
Componente şi Organe ale O.I. • Componente : • normative: convenţii , convenţii de armonizare a legislaţiilor statelor • operaţionale • Organe ale O.I.: • organ deliberativ plenar • organ deliberativ restrâns • organ administrativ • organe tehnice şi consultative • eventual organe jurisdicţionale
Premisele apariţiei şi proliferării O.I. • Temenul de O.I. : • 1867 – James Lorimer • 1880 – Constantin Frantz • 1908 – Walter Schucking : “Organizaţiile lumii” • 1924 – Convenţia Ligii Naţiunilor • Factori: • necesitatea prevenirii războiului • interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a naţiunilor • noile probleme cu care este confruntată societatea internaţională
Clasificarea O.I. – Criterii de clasificare • 1. Gradul de deschidere faţă de statele lumii : - organizaţii cu vocaţie universală - organizaţii cu vocaţie restrânsă Caracteristici comune ale organizaţiilor cu caracter universal: • Universalitatea • Imperativele globalizării • Eterogenitatea
Clasificarea O.I. 2. Sfera de acţiune : - organizaţii omnifuncţionale (O.N.U.), - organizaţii specializate ( instituţiile specializate din cadrul Naţiunilor Unite) 3. Criteriul reprezentării: - organizaţii interguvernamentale - organizaţii neguvernamentale (ONG) 4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre : - organizaţiile de cooperare sau coordonare (OCDE) - organizaţii integraţioniste (UE)
Clasificarea O.I. • 5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre: -organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE) -organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”) • 6. Criteriul geografic : - organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR, 1991, compusă din: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay), Asociaţia Naţiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda, Brunei) - organizaţii regionale:Sistemul Economic Latino-American (SELA), 1975, NAFTA (North American Free Trade Agrement) - organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de Cooperare Economică pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)
Clasificarea O.I. • în funcţie de obiectul de interes : • ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin pentru dezvoltare; drepturile omului; • comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială; • cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale; mediu; legislaţie ; filantropie şi voluntariat; religie; afaceri, asociaţii profesionale şi sindicate
Clasificarea O.I. • Corelare criteriul tip membri cu cel al competenţelor : • rezultă o matrice cu patru tipuri de organizaţii internaţionale:
Sistemul Naţiunilor Unite COMPONENŢĂ: - Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) - organele şi organismele proprii, cu caracter permanent - instituţiile (agenţiile) specializate, autonome. A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) • creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnată Carta ONU • Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre, 2002 adera Timorul de Est + Elvetia, 2006 adera Muntenegru) • membrii originari (51) şi membrii admişi
B. Organele ONU: • Adunarea Generală, • Consiliul de Securitate, • Consiliul Economic şi Social (ECOSOC), • Consiliul de Tutelă, • Curtea Internaţională de Justiţie • Secretariatul.
Organele ONU 1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al ONU • - iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării internaţionale în domeniul politic, încurajarea dezvoltării progresive a dreptului internaţional, promovarea cooperării în domeniile economic, social, cultural, învăţământ şi sănătate, sprijinirea înfăptuirii drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. • - primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte organe ale Naţiunilor Unite, precum şi bugetul organizaţiei
Organele ONU 2. Consiliul de Securitate : menţinerea păcii şi securităţii internaţionale - este alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei geografice echitabile : 5 din Grupurile regionale African şi Asiatic, 1 din Grupul regional est-european, 2 din Grupul regional latino-american şi caraibian şi 2 din Grupul regional vest-european. 3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională. - alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani. • organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice: ♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba ♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva ♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Bangkok ♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Santiago de Chile ♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman
Organele ONU 4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea progresului politic, economic şi social al popoarelor din teritoriile sub tutelă şi evoluţia lor spre independenţă 5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul organ judiciar al ONU - 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani - Sediul CIJ este la Haga 6.Secretariatul este condus de secretarul general, cel mai înalt funcţionar al organizaţiei - 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU este Ban Ki – moon (Coreea de Sud). - 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana)
SEDIUL O.N.U. • Sediul principal al ONU este la New York + oficii la Geneva, Viena şi Nairobi • Buget ONU – 4,19 miliarde USD , suplimentat cu 17 % pentru 2008 – 2009= 4.87 miliarde USD
Top 10 donatori Bugetul ONU Sursa Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for the year 2009, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755
Bugetul ONU • Format din contribuţia statelor membre • Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 % • Floor rate 0,001 din bugetul ONU • LDC – plafon maxim 0,01 % din bg ONU
Instituţii financiare internaţionale : FMI si Grupul Băncii Mondiale • Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinţarea FMI si Băncii Mondiale • FMI - obiective principale : • promovarea cooperării monetare internaţionale; • facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional,; • promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare, ca mijloc de concurenţă internaţională; • contribuţia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional; • oferirea ţărilor membre de credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi.
Conducerea F.M. I. • 1) Consiliul Guvernatorilor - format din reprezentanţii ţărilor membre • 2) Consiliul de administraţie - format din 21 de membri • 3) Directorul General (Dominique Strauss-Kahn ) • România este membră a FMI din anul 1972 • 186 ţări membre (2009)
Principalele funcţii ale FMI • supravegherea politicilor financiar-valutare • asistenţa financiară • Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5 ani) sau termen lung (4 – 10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare • asistenţa tehnică
DST • Create în 1969 • DST - valori de rezervă internaţionale care servesc drept unităţi de cont şi drept mijloace de plată utilizate de către statele membre ale FMI • DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare oficiale a unui stat. • - etalon monetar; - mijloc de procurare de monede naţionale convertibile
Operaţiuni de utilizare a DST • Obtinerea de valute prin tranzacţii bazate pe acord direct între membri, chiar şi atunci când nu este necesară finanţarea balanţei de plăţi • Incheierea de acorduri "swap" prin care un membru poate transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu exceptia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data viitoare si la un curs stabilit de comun acord. • Efectuarea de operatiuni "forward" prin care o ţară membră a FMI poate vinde sau cumpara DST cu obligaţia plăţii la o dată viitoare în schimbul oricăror active monetare, cu excepţia aurului, la un curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacţiei
Constituirea resurselor F.M.I. • Fiecare ţară membră a FMI trebuie să contribuie la resursele financiare cu o anumită sumă, denumită cotă de subscripţie sau cotă parte, care este exprimată în echivalent DST • Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte pornindu-se de la indicatori identici, ţinând de puterea economică a fiecărei ţări
Formele de finanţare practicate de FMI • Tragerile ordinare (normale ) • Tranşe: • a) tragerile în cadrul tranşei de rezervă - se acordă automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor este determinată de ponderea DST sau a devizelor convertibile în totalul cotei-părţi a ţării în cauză. • b) tragerile în cadrul tranşelor de credit . O ţară recurge la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat drepturile de tragere în cadrul tranşei de rezervă. - patru tranşe de credit: 125, 150, 175 şi 200 % din cota – parte a ţării în cauză.
Facilităţi de finanţare • aranjamente stand-by • facilităţi de finanţare extinsă • facilităţi de transformare sistemică • facilităţi de finanţare compensatorii • facilităţi de finanţare a stocurilor tampon ________________________________ ●New!!●facilitati de precautie
Resurse alocate FMI în creştere , 2009 • 250 mld USD (deja în gestiunea Fondului) x 3 = 750 mld USD • 100 de miliarde dolari - Japonia • statele UE - 100 miliarde dolari • 50 mld alţi parteneri • 250 mld USD de la NAB (New Arrangements to Borrow) ● NAB + GAB (General Arrangements to Borrow) – aranjamente de creditare între FMI şi ţări sau instituţii care vor să suplimenteze resursele Fond.
Resurse alocate FMI în creştere , 2009 ● martie 2009, Conf Dar El Salaam (Tanzania) : imprumut de concesiune = subventionarea ratelor dobanzii la creditele efectuate de cele mai sarace tari (5 - 6 mld USD) ● “+” inca 250 mld USD = resursele disponibile la FMI ale tarilor sale membre
Participanţi GAB şi sumele alocate http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
26 state Australia, Austria, Chile, Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Finlanda, Franţa, Hong Kong, Italia, Japonia, Koreea, Kuweit, Luxemburg, Malaezia, Olanda, Norvegia, Arabia Saudită , Singapore, Spania, Suedia, Elveţia, Thailanda, Marea Britanie, SUA Total 34000 DST Participanţi NAB şi sumele alocate http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
Grupul Băncii Mondiale • 1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI + BIRD • „Grupul Băncii Mondiale” : • BIRD • Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), 1956 • Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), 1960 • Agenţia de Garantare Multilaterală a Intestiţiilor (MIGA), 1988 Sediul Băncii Mondiale - Washington
Principalele obiective ale B.I.R.D. • sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre • încurajarea investiţiilor străine private, prin intermediul garanţiilor oferite sau participării la împrumuturi de capital • stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe de conturi echilibrate • ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere de la economia de război la economia de piaţă
B.I.R.D. • B.I.R.D. - 185 de ţări membre • 1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat statutul de instituţie specializată a ONU • Conducere: • Consiliul Guvernatorilor • Administratorii Executivi • Preşedintele(1 iulie 2007 Robert B. Zoellick ) • Consiliul consultativ • Comitetele de împrumuturi
Resursele financiare ale BIRD • contribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse atrase • Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii Mondiale o constituie pieţele financiare internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele sale • O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate împrumuturilor, o constituie beneficiul său net care provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele percepute la împrumuturile acordate. • Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenţa 15 – 20 de ani , perioada de graţie fiind de minimum 5 ani.
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI ) • 179 de membri • Susţine dezvoltarea economică a activităţilor sectorului privat • CFI realizează investiţii de capital în întreprinderi private din sectoarele cheie ale ţărilor în dezvoltare • Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA) • 166 membri • IDA este cel mai important organism din lume în furnizarea de asistenţă tehnică şi resurse financiare ieftine, efectuând, în acelaşi timp, investiţii în proiecte fundamentale pentru dezvoltarea economică şi a resurselor umane • Scopul principal al IDA - reducerea sărăciei prin promovarea unei dezvoltări economice sustenabile în zonele cel mai slab dezvoltate ale lumii
Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA) • 171 membri • Scop: atragerea de investiţii străine în scopuri productive în ţările în curs de dezvoltare
Bilateralism în relaţiile economice externe • Actul Acordurilor Comerciale (1934) din SUA : Principiul reciprocităţii bilaterale a concesiilor vamale • Negocierile şi concesiile bilaterale iniţiate şi practicate de SUA - prim pas în calea comerţului exterior • clauza naţiunii celei mai favorizate.
Regionalism în relaţiile economice internaţionale • Tendinţe în comerţul internaţional: • Globalizarea pieţei • Crearea de organisme economice regionale ● Regionalizare şi globalizare - tendinţe complementare : realizarea de grupări regionale facilitează şi grăbeşte liberalizarea internaţională a comerţului
Regionalism în relaţiile economice internaţionale • Valuri de integrare economică şi de regionalizare a comerţului internaţional: • 1- prima etapă a regionalizării comerţului internaţional (primul val) a debutat în anii ’60 în Europa, prin crearea Comunităţilor Europene • 2 – lea val : mijlocul anilor ’80, principal iniţiator SUA.
Europa – în fruntea concepţiei integrării în organizaţii regionale • Argumente: • Uniunea Europeană: 27 ţări membre: Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Italia, Germania, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Portugalia, Spania, Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România.
Europa • Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA) – Tratatul de la Stockholm (1959): Elveţia, Islanda, Lichtenstein, Norvegia • Zona de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA) – ianuarie 1993: membri fondatori Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria + Slovenia, România (1997), Bulgaria (1999), Croaţia (2003). • CEFTA este cel mai important acord multilateral de comerţ liber din centrul şi sud - estul Europei
Europa • Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în dec. 2006, de România (retras), Bulgaria (retras), Albania, Bosnia şi Hertegovina, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru şi Serbia • 19 dec. 2006 , summit “Getting closerto Europe”, Bucureşti • Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism economic subregional constituit din iniţiativa Italiei (1989) . ICE curpinde state membre UE, non-membre UE şi NATO. • State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia , Ungaria, România, Bulgaria , Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Serbia, Muntenegru; Republica Moldova, Belarus, Ucraina • 1 ian – 31 dec : Romania la presedintia ICE • Organizaţia de Cooperare Economică în regiunea Mării Negre (CEMN – 1992). Membri: Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia (membri fondatori), R. Moldova, Rusia, Ucraina ,Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
Multilateralism Factori : • accentuarea liberalizării schimburilor comerciale • dezvoltarea pieţelor de capitaluri • internaţionalizarea producţiei şi a distribuţiei STN • dezvoltarea comerţului cu servicii • intensificarea fluxurilor de ISD • comunicaţii rapide şi de transport, ce facilitează legăturile economice între zonele şi economiile planetei • formarea de grupări economice cu grade diferite de integrare a pieţei, capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă • extinderea economiei de piaţă la nivelul economiei mondiale