Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României 150 de ani de activitate continuă - 28 martie 2012 -

2. FILE DIN ISTORIA INSTANŢEI SUPREME • 28 martie 2012 – 150 de anide la înfiinţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Principatelor Unite Moldova şi Ţara Românească. • Academicianul Andrei Rădulescu remarca:crearea Înaltei Curţi • cel mai puternic element de unire între Principatele Moldova şi Ţara Românească. • a pus bazele principiului modern al separaţiei puterilor în stat. 2

3. Întâiul prim-preşedinte Vasile Sturza şi cei trei preşedinţi de secţii ai Înaltei Curţi -numiţi prin Înaltul Decret Domnesc nr. 82 din 11 februarie 1862. • 28 martie 1862 - primii 25 de membri ai Înaltei Curţi depun jurământul solemn în faţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. • Mihail Kogălniceanu - primul procuror general al instanţei supreme, numit de Cuza-Vodă. • C.N. Brăiloiu - ministrul justiţiei la momentul înfiinţării Înaltei Curţi. 3

4. Cu ocazia evenimentului inaugural, primul prim-preşedinte al Casaţiei, renumitul Vasile Sturza, remarca: • Acest corp este chemat a vindeca răul cel mare, care de un timp îndelungat a apăsat ţara noastră – neîncrederea în dreptate. • Idealul urmărit - să se ajungă a se spune: <<Dreptatea domneşte în România.>> 4

5. Prin Legea sa de înfiinţare, promulgată la 12 ianuarie 1861, publicată în Monitorul Oficial al Ţării Româneşti nr. 18 din 24 ian. 1861 şi în cel al Moldovei cu nr. 88 din 23 ian. 1861, Înalta Curte a început să funcţioneze ca: • instanţă de casare, • instanţă de judecată pentru miniştri, înalţii demnitari şi membrii ei, • instanţă disciplinară pentru magistraţi, • instanţă menită să stabilească şi să afirme unitatea de jurisprudenţă indispensabilă aplicării Dreptului şi asigurării Domniei Legii. 5

6. La înfiinţarea sa, instanţa supremă a fost organizată în trei secţii (secţiuni) formate din câte şapte consilieri (judecători), un preşedinte şi un procuror: • Secţiunea I – a reclamaţiunilor, • Secţiunea a II-a – civilă, • Secţiunea a III-a – criminală. • În compunerea Curţii mai intrau: • un prim-preşedinte, • un procuror general. 6

7. Prima secţie (secţiunea reclamaţiunilor): • Se pronunţa cu privire la admiterea sau respingerea tuturor cererilor adresate Curţii, • A fost suprimată prin Legea din 7 august 1864 (promulgată prin Decretul nr. 968 şi publicată în Monitorul Oficial al Principatelor Unite Române nr. 174 din 7 august 1864), ceea ce a însemnat şi reducerea unui post de preşedinte de secţie, a şapte posturi de consilieri (judecători) şi a unuia de procuror. • Secţia a doua civilă - decidea asupra tuturor cererilor primite de secţia reclamaţiunilor. • Secţia a treia criminală - hotăra asupra cererilor în materii criminale, corecţionale şi de simplă poliţie.

8. Legea din 12 martie 1870 a schimbat denumirea secţiilor şi atribuţiile acestora: • Secţia civilă a devenit Secţia întâi, judecând recursurile în materie civilă, • Secţia criminală a devenit Secţia a doua, judecând recursurile în materie penală, corecţională şi de simplă poliţie, precum şi cele în materie electorală, de expropiere, comercială. • Legea din 1 martie 1877 a redus Ministerul Public la procurorul general şi la un procuror de secţie. • Legea din 30 iunie 1905 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 72 din 1 iulie 1905) a înfiinţat secţia a treia pentru contenciosul administrativ şi comercial.

9. Legea din 7 martie 1906 a stabilit: • Procurorul general este delegat din cei 22 de consilieri ai Curţii, • Cele trei secţii sunt formate din câte şapte consilieri, conduse de câte un preşedinte de secţie, • Preşedintele secţiei întâi este şi primul-preşedinte al instanţei supreme. • Legea din 24 martie 1910 (Legea Toma Stelian – după numele ministrului de justiţie din cabinetul Ion I.C.Brătianu care a iniţiat-o): • A scos din competenţa secţiei a treia cauzele din materia contenciosului administrativ - fiind redate în competenţa instanţelor de drept comun - fără a mai recunoaşte acestora dreptul de a anula actele administrative nelegale (s-a invocat principiul separaţiei puterilor în stat).

10. Legea din 16 februarie 1912(Legea Matei Cantacuzino) a redat Curţii de Casaţie competenţa contenciosului administrativ pe care însă l-a redus la un contencios în constatarea ilegalităţii şi nu de anulare a actului administrativ nelegal. • Art. 50 din Constituţia României din februarie 1938- Curţii Supreme i s-a acordat prerogativa de a valida alegerile parlamentare şi de a verifica mandatele parlamentarilor.

11. Decretul nr. 13 din 1949 pentru organizarea judecătorească - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a devenit Curtea Supremă de Justiţie. • Legea nr. 5 din 19 iunie 1952 pentru organizarea judecătorească - Curtea Supremă de Justiţie a devenit Tribunalul Suprem.

12. După evenimentele din decembrie 1989, revenirea la formula democratică a Curţii de Casaţie şi Justiţie s-a realizat treptat: • Mai întâi, prin Constituţia din 8 decembrie 1991 s-a revenit la titulatura de Curtea Supremă de Justiţie. • Prin Legea nr. 56 din 13 iulie 1993 a Curţii Supreme de Justiţie s-a revenit la tradiţia unei legi speciale pentru instanţa supremă, • În noiembrie 2003, prin revizuirea Constituţiei a fost reintrodusă denumirea de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modificare transpusă legislativ prin Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară.

13. Din punct de vedere al regimului constituţional în raport cu care s-au structurat şi legile de organizare, instanţa supremă a parcus patru mari perioade (etape): • O primă perioadă este etapa întemeierii şi consolidării instanţei supreme, corespunzătoare edificării unirii şi dezvoltării statului român modern care se întinde între: • Convenţia de la Paris (1858), • prima lege de organizare judecătorească din 1861, • Constituţia din 1866, • Constituţia din 1923.

14. A doua etapă este situată între: • desăvârşirea Marii Uniri (1918), • adoptarea Constituţiei României Mari (1923), • legea pentru Curtea de Casaţie din 1925 (prin care s-a realizat unificarea legislativă a ţării) şi • adoptarea primei Constituţii democrat-populare din 1948, prin care se instaurează regimul comunist şi se neagă principiul democratic al separaţiei puterilor în stat.

15. Cea de-a treia etapă: • este aferentă Constituţiilor din anii 1948, 1952 şi 1965, • are ca moment terminus din punct de vedere istoric actul revoluţionar din decembrie 1989, iar formal Constituţia României din 8 decembrie 1991.

16. Cea de-a patra etapă, aflată în curs este: • Cea de renaştere şi revenire la statutul de instanţă de casaţie şi justiţie, care a cunoscut până acum două momente importante: • Cel din 1991 când s-a reintrodus principiul inamovibilităţii magistraţilor, • Revizuirea Constituţiei din 2003 care, formal, a reintrodus denumirea de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. • Etapa integrării sistemului judiciar românesc în sistemele celor două mari jurisdicţii europene: • Jurisdicţia CEDO privind drepturile omului (prin ratificarea în 1994 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului), • Jurisdicţia Curţii de justiţie a Uniunii Europene (după aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2007).

17. L A M U L Ţ I A N I Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi întregului corp judecătoresc !