Sistemul de operare Windows

1. Sistemul de operare Windows

2. Pornirea computerului Vedere frontală a unităţii centrale Unitatea CDROM Unitatea Floppy Butonul pentru repornirea PC-ului (reset) Butonul pentru pornirea PC-ului (power)

3. Pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului Înainte de pornirea calculatorului se va verifica dacă au fost conectate cablurile de alimentare pentru unitatea centrală şi monitor. Pentru pornirea calculatorului, va fi apăsat butonul START (este de obicei cel mai mare buton de pe carcasă şi are pe el un semn distinctiv). Dacă monitorul se alimentează separat, va fi apăsat şi butonul pentru pornirea lui. După pornirea calculatorului se execută secvenţa de boot şi se încarcă sistemul de operare. Repornirea unui PC în caz de necesitate (ex. blocarea sistemului de operare) se poate face în două variante: a) pornirea la rece: COLD BOOT (PC-ul este oprit şi repornit prin apăsarea butonului Power); b) pornirea la cald: WARM BOOT (PC-ul nu este deconectat de la tensiune, dar se reîncarcă sistemul de operare, prin apăsarea butonului reset.) • Utilizarea butonului Închidere din meniul Start • Pentru a închide computerul utilizând meniul Start, faceți clic pe butonul Start, apoi, în colțul din dreapta jos al meniului Start, faceți clic pe Închidere. • Când faceți clic pe Închidere, computerul închide toate programele, împreună cu Windows, apoi închide complet computerul și ecranul. Închiderea nu vă salvează lucrul, deci trebuie mai întâi să salvați fișierele.

4. Desktop După încărcarea sistemului de operare pe ecran apare interfaţa Windows, cunoscută generic sub numele desktop. Pe desktop sunt afişate: • meniul Start • bară de activități cu o vizualizare • în partea dreaptă sunt afişate simbolurile pentru aplicaţiile care rulează fără intervenţia utilizatorului (în background) şi ora sistemului. • pictogramele de pe ecran (simboluri care permit deschiderea unor programe):

5. Desktop Opţiuni de bază Setările pentru monitor sunt disponibile executând click dreapta pe suprafaţa liberă a desktop-ului. Din meniul contextual se alege comanda PERSONALIZARE.

6. Pictograme Pictograma Computer permite accesul la toate resursele calculatorului: dispozitivele de stocare pentru memoria externă: - fiecare partiţie a discului fix (HDD); - unităţile de discuri optice (CDROM, CDRW, DVD); Tabloul de comandă al calculatorului (pictograma Panou de control). Pictograma Rețea permite accesul la resursele disponibile prin reţea (resursele puse la dispoziţie de alţi utilizatori). Pictograma Coș de reciclare permite stocarea temporară a unor fişiere care au fost şterse (imediat după ştergere fişierele sunt mutate aici), utilizatorul putând recupera datele în cazul în care a şters din greşeală fişierele care le conţineau.

7. PictogramE Cu ajutorul pictogramelor se reprezintă fişiere, directoare, obiecte al sistemului de operare. Operaţiuni asupra pictogramelor: * selectarea: se execută click cu butonul stâng al mouse-ului pe pictogramă. Se observă modificarea culorilor pictogramei. Pentru a selecta mai multe pictograme se procedează astfel: ţinându-se apăsată tasta CTRL, se execută click pe pictogramele dorite, sau dacă pictogramele sunt una lângă alta, se apasă tasta SHIFT, se dă click pe prima pictogramă şi apoi pe ultima; * deplasarea (mutarea): se execută click pe pictogramă, ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului se mişcă mouse-ul spre destinaţie. Aici se eliberează butonul. * Crearea unui shortcut (scurtătură, o pictogramă ce ocupă spaţiu puţin şi care prin activare conduce la activarea pictogramei iniţiale): click dreapta pe pictogramă, comanda CREATE SHORTCUT din meniul contextual. Apare o pictogramă shortcut, care poate fi mutată în alt loc.

8. Vizualizarea informaţiilor referitoare la resursele hardware şi software ale calculatorului (versiune sistem de operare, tipul procesorului, memorie instalată, etc.) Executând click dreapta pe pictograma Computer şi alegând comanda PROPRIETATI, se afişează o fereastră care conţine următoarele informaţii: - tipul procesorului; - capacitatea memoriei RAM; - sistemul de operare instalat.

9. Ferestre (Windows) • Orice program ce rulează sub sistemul de operare Windows se deschide în cadrul unei ferestre. • Elementele constitutive ale unei ferestre: • butonul sistem (conţine meniul sistem - o serie de comenzi referitoare la fereastra în cauză); • bara de titlu (de culoare albastră) indică programul sau fişierul corespunzător ferestrei; • caseta de control: cele trei butoane din colţul dreapta sus al ferestrei permit minimizarea, maximizarea şi închiderea ferestrei; • bara de meniuri: conţine comenzile programului deschis în fereastră; • bara de butoane: conţine o serie de pictograme ce permit executarea rapidă a unor comenzi ale programului; • bara de derulare (scroll) permite deplasarea în interiorul ferestrei atunci când conţinutul acesteia nu încape în întregime pe ecran; • bara de stare: conţine informaţii despre programul care rulează.

10. Ferestre Principalele comenzi pentru lucrul cu ferestre sunt: * Deschiderea ferestrei: click / dublu click pe comanda / pictograma corespunzătoare ferestrei; * Închiderea unei ferestre: butonul CLOSE sau combinaţia de taste ALT + F4. * Comutarea între ferestrele deschise (WINDOWS permite deschiderea simultană a mai multor ferestre, însă numai una poate fi activă la un moment dat): click pe butonul corespunzător din bara de activităţi sau combinaţia de taste ALT + TAB ; * Minimizarea unei ferestre: click pe butonul MINIMIZE din caseta de control; * Maximizarea unei ferestre: click pe butonul MAXIMIZE, o nouă apăsare pe buton determină revenirea ferestrei la dimensiunile iniţiale (RESTORE); * Modificarea dimensiunilor ferestrei: se poziţionează pointer-ul pe una dintre laturile ferestrei sau în colţul dreapta jos şi se execută click and drag. * Mutarea unei ferestre pe ecran: prin drag & drop.

11. Operaţii cu directoare şi fişiere • Datele sunt organizate sub formă de fişiere (un volum de date de acelaşi tip), care la rândul lor sunt memorate în directoare. Directoarele pot conţine atât fişiere, cât şi alte directoare, structura datelor în memoria externă căpătând aspectul unui arbore genealogic. • Directorul rădăcină este un director aflat la baza structurii. El nu este conţinut într-un alt director şi este recunoscut printr-o literă şi simbolul “:”. Directoarele A: şi B: sunt rezervate pentru discurile floppy, de la C: înainte fiecărei partiţii a HDD îi corespunde o literă, iar la unităţile de CD, pentru fiecare există câte un director rădăcină. • Faptul că un director D1 se află într-un alt director D2 se recunoaşte prin sintagma: D1 este subdirector al lui D2, iar D2 este director părinte pentru D1. • Directorul în care lucrăm la un moment dat este directorul curent. • Fişierele sunt caracterizate prin nume (combinaţii de caractere alfanumerice, fără semne de punctuaţie) şi extensie (3 caractere), care precizează tipul de date memorat de fişier.

12. Operaţii cu directoare şi fişiere • Directoarele sunt identificate prin nume şi cale (numele tuturor directoarelor, începând cu directorul rădăcină, inclusiv directorul părinte al directorului curent: C:\IX H\POPESCU. • În funcţie de extensie, fişierele pot fi prelucrate cu unul sau mai multe programe. Deschiderea unui fişier conduce la deschiderea programului de prelucrare corespunzător. • După datele pe care le conţin, fişierele se grupează astfel: • fişiere text (documente), cu extensiile: .txt, .doc, .rtf etc; • fişiere cu tablele: .xls; • fişiere baze de date: .mdb, .mdf, .dbf; • fişiere grafice (imagini): .bmp, .jpg, .gif; • fişiere audio (sunete): .wav, .mp3, .mid; • fişiere programe: .bat, .exe, .com • prezentări: .ppt etc.

13. Aplicația COMPUTER

14. Operaţii cu directoare şi fişiere Deplasarea într-un subdirector se face dând click pe pictograma subdirectorului respectiv, sau tastând cale şi numele directorului în bara de adrese. Crearea unui director: - se execută deplasarea în directorul părinte; - meniul FILE; comanda NEW-FOLDER, sau click dreapta pe suprafaţa liberă a ferestrei. Se tastează numele noului director, o apăsare a tastei ENTER confirmă crearea directorului. Redenumirea directorului: se dă click dreapta pe director şi se tastează noul nume al directorului. Executând click dreapta pe un director sau fişier şi alegând comanda PROPERTIES, putem vizualiza dimensiunea, tipul , data creării directorului/fişierului, numărul fişierelor/subdirectoarelor dintr-un director.

15. Operaţii cu directoare şi fişiere Selectarea unui fişier: click pe pictograma fişierului respectiv. Selectarea unui grup de fişiere adiacente: click pe pictograma primului fişier din grup, se apasă şi se ţine apăsată tasta SHIFT şi se dă click pe pictograma ultimului fişier din grup. Selectarea unui grup de fişiere neadiacente: se ţine apăsată tasta CTRL şi se dă click pe pictograma fişierelor ce vor fi selectate. Copierea unui fişier: - se selectează fişierele; - se execută comanda COPY din meniul EDIT (sau CTRL+C); - se navighează în directorul destinaţie; - meniul EDIT, comanda PASTE (sau CTRL+V). Dacă se execută PASTE în acelaşi director, în director se creează copii ale fişierelor). Pentru mutarea fişierelor, se execută aceiaşi paşi , numai că la pasul al doilea se execută comanda CUT din meniul EDIT (CTRL+X). Copierea / mutarea directoarelor se face în acelaşi fel. Ştergerea de fişiere / directoare: se selectează fişierele / directoarele ce vor fi şterse şi se apasă tasta DELETE. Se va afişa un mesaj de avertizare, care precizează că obiectele selectate vor fi şterse / mutate în RECYCLE BIN.