Download
1 / 12
140 likes | 385 Views
Psihologia umană. Buzilă Alina L o stun Mirela Angela. Adolescentul din ziua de azi. Să fim noi altfel !
E N D
Psihologia umană Buzilă Alina Lostun Mirela Angela
Adolescentul din ziua de azi Săfimnoialtfel! Suntem cu toţiiobişnuiţisătrăimîntr-o lume care depindeîntotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Şitoatălumea are idei, toatălumeaştiecăvreaceva de la viaţă... darnimeni nu face nimic. Toţi ne lăsămconduşimaimultsaumaipuţin. Ne estefricăsăluămatitudine. Oare de ce?! Ce-arfisă ne hotărâm, într-o zi (şi de ceîntr-o zişi nu chiarazi?) sătrăimpentrunoi... săfacemşipentrunoiceva. Chiarşi un lucruaparentneînsemnat... dar care să fie important pentrusufletulnostru. Eucredcăşiasta, printrealtele, înseamnăspiritul „Adolescentului".
Noisuntemcei care putemschimbaceva. Noisuntem la vârsta la care ÎNCĂ maiavemcurajulsă ne exprimăm. Noiputemfialtfel. Noiputemreprezentaceva. Mulţivădtinereţea, dragostea, frumuseţeavieţiiprinochiinoştri. Atunci, săfimnoimesageriiacestoridealuri. Trebuiesăavemcurajulnecesar. Trebuiesăfimnoiînşine, şiatât. Haideţisăfimaşa cum vârstanoastră ne îmbiesăfim: nebuni, dacăvreţi... romantici, ambiţioşisaumelancolici. Puşipeşotiişi, înacelaşitimp, sufletulsocietăţiiîn care trăim. Viaţaesteminunată. Trebuiedoarsăvezilucrurilebune din ea. Uniişi-ardorisămai fie ca noi... haideţisăprofităm.
Lumeanoastră, a adolescenţilor, nu ne dăvoiesăevadăm din ea. Totulînaceastălume pare rozşi pare cănimicrău nu s-arputeaînâmpla. Toţi ne lăsămconduşimaimultsaumaipuţin; tot timpulvomdepinde de cinevasau de ceva, neascultândsfaturileadulţilorşidevenindrebeli. Viaţaesteminunată.... Suntempuşipeşotii, iubiriinterziseşiînacelaşitimp, suntemfoartenonconformişti. Nimic nu ne poateîmpiedicasăfacemceeace cu adevăratdorim.
Mulţiadolescenţisuntacum cu grave probleme de comportament... Dar oare de ce? Cine este de vină? Părinţii care, zi de zifac scandal încasăsaumodelelerelepe care tinerii le urmeazăpentru a păreasuperioricelorlalţi? Adolescenţaeste o vârstă la care ne estefricăsăluămatitudine. Ni se pare cănimeni nu ne ajută, nimeni nu vreasă ne dea o mână de ajutor. CredinţaînDumnezeu nu maiexistă, nu maisuntemîn stare săasistămnici la marilesărbători, deoareceînnoapteaanterioarăprobabil, am chefuitîntrunasau ne-am pierdutvremeape internet, aşa cum o facemdeobicei, pânăînzoriizilei. Cei care totuşi au un grăunte de credinţăînDumnezeu, mai pot fiîntâlniţiduminica la biserică.
Toateca toate, dar o situaţieîngrijorătoareestepentruadolescenţii care s-au născutsăracişi au trăitîn tot acesttimpînsărăcie, ca la maturitate, săiasă din această stare prinoricemijloace: băieţiiajungândsăucidăpersoane, chiarnevinovate, insăpreapuţinialegcaleaceabună, sacrificându-se, învăţândsaumuncindmaimult, pentru a-şiasiguranecesarul, neapelând la soluţiiuşoare de a obţinetotul. Adesea, problemelefamilialesauchiarproblemele din relaţiilelor de dragosteîiîmpingpeaceştia la gesturişigândurinecugetate. Înmomentulcând prima dragostepătrundeîninimaoricărui adolescent, acestarămânefărăforţe.
Părinţii, de celemaimulteori, ne interzicsa ne întâlnimcu persoanaiubită, darîntodeauna ne găsimsprijinulînbraţeleacesteia. De-acumriscămsăintrămîntr-un război cu propriinoştripărinţi, în care totulestepermisşifiecareluptă cu armelelui: părinţii cu pedepse, iaradolescenţii cu vorbeleurâteadresatechiarpersoanelor care le-au datviaţăşi s-au jertfitpentruei. Parcăacum, dacă a apărutaceastăfiinţăspecialăînviaţanoastră, ne face să nu ne maigândim la nimic, decât la ea... Totul se concentreză in jurulei; părereapărinţilorchiar nu maiconteazăacum, cidoarceeacesimţim, darînsineanoastrărealizămcăpărinţii ne vordoarbineleşi nu vorsă ne vadăsuferind, iardacăfinalulpoveştiinoastre de iubirevafiunultrist, le vomdadreptatepărinţilorşi tot cevomauzi din guralorvafidoaratât: ”ţi-am spuseu!”
Dar în fine.... Toateacesteatrecşivormaiurmamultealtegreşeli, poateşimai grave, peparcursulacesteiperioade ale vieţii. O altăproblemă a adolescenţilorestediscriminarea. Încă de micisuntemînvăţaţi de cătrepărinţiinoştrisă nu avem de-a face cu persoane care nu aparţinnaţionalităţii, etnieinoastre, darexistă o vorbă care tot timpul ne spuneaşa: „important esteomul, nu culoareapielii”, şidacăvomîncercasăcunoaştem o persoanădiferită de noi, poatevomvedeaîn ea o fiinţăbunăşi ne vomdaseamacăpărinţiinoştri nu au avutdreptateînafirmaţiilelor; niciodată nu trebuiesăjudecămomulpână nu-l cunoaştem.
Pelângădiscriminare, un alt element care ne compromitepenoi, adolescenţii, suntanturajeleşimediulîn care am trăit de la naştereşipânăacum. Părerea mea estecăadolescenţii se împartîndouăcategorii: adolescenţi cu o influenţăpozitivăşiadolescenţi cu influenţănegativă. Săîncepem cu prima categorie: aceştia nu-şipetrecpauzelenecăjindu-şicolegii, cipoateîşifolosesctimpul din pauzăcitind o carte sauajutându-şicolegiila temelepentruacasă; îşiascultăpărinţiişimereudaucâte-o mână de ajutororicărui are nevoie. Înopziţie cu aceştia se aflăceilalţiadolescenţi: anturajeleîn care ei se includ le schimbă total comportamentul, începsă consume alcool, devindependenţi de drogurişi de tutun. Deşimodullor de viaţăesteunulfoarteîngrijorător, ei nu se gândesc la asta, cidoar la cum săfacărost de banipentru a puteasă-şisatisfacăplăcerile. Poate, dacăstămsă ne gândim, nu e nicivinalorcă au ajunsînaceastă stare, ci de vinăsuntchiarpărinţii care nu le-au oferit o educaţiedestul de bună. Poatecăunuldintrepărinţi a fostalcoolic, iarîncasăscandalurileerau la ordineazilei; fireştecăîntr-un asemeneamediutinerii nu se pot dezvoltasănătos din punct de vederepsihic, comportamentulpărinţilorreflectându-se înpropriulcomportament.
Spercăînviitorlumea se vaschimba, iaradolescenţavadeveni o perioadă a tineretului care ştiecevrea de la viaţăşi nu se valăsacondussaumanipulat de cei din jur, fiindcapabilsăiapropriiledeciziipentru a deveni un adult responsabil.
Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.
